Apăsăm telecomanda televizorului și ne plouă în casă cu producții cinematografice despre al Doilea Război Mondial – jucate deseori fals de îmbuibații actori haliudieni – fără să știm prea multe despre filmele artistice realizate în Germania nazistă, înainte și-n timpul războiului. Pe durata celui de-al Treilea Reich, s-au turnat 1.100 de filme artistice „made in Deutschland“, dintre care – scabroasă glumă – mai bine de 500 au fost comedii. Cea mai groasă faimă și-a atras-o pelicula „Evreul Suss“ (în regia lui Veit Harlan), despre care Joseph Goebbels – ministrul Propagandei – nota cu delicatețe în faimosul său jurnal: „O operă antisemită, pe placul inimii noastre“. De unde se vede că și Goebbels avea o inimă, păstrată probabil în tocul cizmei sale…
Filmul „Evreul Suss“ și-a atins din plin scopul propagandistic pentru care a fost creat, repurtând un succes triumfal la public, inclusiv în orașe ca Marseille, Lyon și Toulouse, din zona franceză neocupată. Atât de bine era reprezentat evreul ca sursă a răului pe Pământ, încât, în timpul reprezentațiilor și după ieșirea din sălile de spectacol, se încingeau manifestații spontane antisemite, unde se zbierau lozinci mobilizatoare: „Spânzurați-i pe toți!“ și „Afară din țară cu jidanii!“.
Dar, de departe, cea mai cinică metaforă a cinematografiei din acei ani tragici o reprezintă filmul „Omul de la gaze“. O realizare de artă clădită în jurul unui banal funcționar, care citea contorul de gaze din apartamentele clienților, bătând apropouri străvezii în direcția situației amuzante din lagărele de concentrare. Să te strici de râs!
Se admite cu obiectivitate că o mare cantitate a cinematografiei realizate la ordinul lui Adolf Hitler reprezintă artă din cea mai pură. Iar pentru artă, pentru sacralitatea ei, regizorii Reich-ului au recurs – însă doar când n-au avut încotro – la câte un compromis. De pildă, la unul dintre filme, s-a apelat pentru figurație la numeroși țigani – pare-se că pe-atunci nu existau rromi – selectați după diferite criterii, dintr-un lagăr de concentrare nazist.
După isprăvirea filmărilor, artiștii țigani au revenit în lagăr, unde îi aștepta nerăbdător „Omul de la gaze“.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
