A tunat și i-a adunat: Puiu Hașotti, un habarnist pe miriștea culturii

?óÔé¼?¿„Democrația le-a dat mahalagiilor ocazia să evolueze și să devină sfertodocți”. Aceste vorbe de duh dar pline de miez, rostite cândva de neuitatul Iosif Sava, și-au găsit confirmarea chiar acum, în această perioadă de mari fierberi și fierbințeli politice. Venită cu vârf și îndesat, confirmarea lor demonstrează că fostul mahalagiu avansat la rangul de „sfertodoct” are drumul deschis până hăăt, sus în vârful piramidei. Unde poate să ajungă, de ce nu, chiar și ministru. ?ê?£i nu orice fel de ministru ci chiar ministru al Culturii în Guvernul lui Victor Ponta cel care și-a câștigat, și el, rangul de mare vrăjitor în „tribul” plagiatorilor. Repetând scenariul de la Ministerul Învățământului, în care miniștrii s-au tot ales până s-au cules, Ministerul Culturii s-a procopsit, până la urmă, cu Puiu Hașotti, un alt fost mahalagiu avansat la rangul de sfertodoct. Venit acolo după jalnica prestație a histrionului Mircea Diaconu, care promitea să exploreze cetatea lui Decebal adânc, până „în zona sacrală”, Hașotti se dă și el peste cap și face tot ceea ce este omenește posibil să demonstreze că într-adevăr, „prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul”.

La fel ca în bancurile cu proști

„Două cucoane beau o cafea și discută despre cultură. La un moment dat una întreabă: auzi dragă, cum se spune corect, Schumann sau Schubert. La care cealaltă răspunde scurt și înțepat: nu făi proasto, se spune Strauss.” O scenă aproape identică s-a petrecut, mai deunăzi, în studioul RTv, în cadrul unei emisiuni la care Puiu Hașotti fusese invitat să-și dea, și el, cu părerea despre ce se mai întâmplă prin mahalaua noastră politică. Dar și să arate cât este de „cult în capul lui”. Prin tema sa, emisiunea era dedicată ultimului eveniment politic cât de cât important: lansarea oficială, la Opera  Română, a candidaților Alianței România Dreaptă (ARD). Acuma, sincer vorbind, modul în care s-a derulat acel eveniment politic a și oferit destulă  „materie primă” pentru bășcălie și comentarii ironice. Dar, în loc să se concentreze asupra gestului situat foarte aproape de limita obscenului, comis de Traian Ungureanu, ori asupra îndemnului lansat de Vasile Blaga care i-a invitat pe toți „la treabă” dacă vor să-i aibă pe Ponta și Antonescu în fruntea statului, moderatorul emisiunii și invitații săi au preferat să se concentreze asupra prestației poetice comise de Mihai Neamțu. Candidat ARD care, exaltat și plin de elan patriotic, a recitat o strofă din poezia „Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”. Acum, n-avem cum să știm ce a fost în mintea lui când s-a apucat să recite exact din acea poezie-manifest, pentru care autorul său a fost condamnat de regimul comunist, mai întâi la moarte iar mai apoi, după comutarea pedepsei, la 25 de ani de detenție grea. Probabil că, pe moment, Neamțu o fi uitat că poetul din care a recitat este una și aceeași persoană cu cel care a scris, cândva, și versurile imnului „Sfântă tinerețe legionară”. Dar probabil că vorbitorului Neamțu i s-o fi părut că îndemn conținut în acea strofă e numai bun pentru mobilizarea poporului la lupta anti-USL. În sfârșit, asta e doar treaba lui. În studioul Rtv, s-a discutat însă, și despre acest neașteptat episod „poetic”. În cursul discuției ministrul Hașotti, ca să demonstreze clar că el este marele„bulibașă” care ne conduce acum viața culturală din înaltul fotoliu de ministru, s-a trezit vorbind. ?ê?£i, hodoronc-tronc, el a atribuit acele versuri poetului Aron Cotruș. La care moderatorul Laura Chiriac a răspuns înțepat: „Nu făi proasto….”. Ei nu, nici chiar așa! Ea este o fată binecrescută, care vorbește elegant. Așa că, anunțată probabil în cască de producător, a intervenit subtil: „Precizăm pentru telespectatorii noștri mai culți, că poezia «Deșteaptă-e Gheorghe, deșteaptă-te Ioane» îi aparține lui Radu Ghir”. Țeapăăă, madam! N-ai nimerit-o. Abia peste alte câteva secunde, o voce din studiou a precizat, pentru prima dată corect, că este vorba despre „Radu Gyr”, pronunțat exact așa cum se cuvine. O situație penibilă care, pusă alături de alte bazaconii aruncate, pe banda rulantă, de majoritatea miniștrilor din cabinetul Ponta, n-are cum să nu-ți readucă în minte replica dintr-o reclamă, făcută la un rachiu ordinar. O reclamă care conține însă în ea cu mult mai mult adevăr decât am crede la prima vedere: „N-ai cu cine băăă! N-ai cu cine! Niște țărani.” Iar pentru cei la fel de „culți în cap” ca ministrul Hașotti, putem cita amara constatare a lui Caragiale, care vorbea despre „Mare farsor, mari gogomani”.

Vasile Surcel