O viata, dar nu oricare, ci una osciland intre simplitate si grandoare, intre pauperitate si imensitatea patrimoniului spiritual, s-a incheiat in acelasi fel in care s-a scurs de-a lungul a peste opt decenii. Maretie, fast, un ritual rigid, precis, conform cutumelor seculare au caracterizat funeraliile pontificale, evenimentul cel mai mediatizat al inceputului de mileniu, care a transformat capitala Italiei in centrul universului, locul unde, chiar si pentru cateva ore, timpul s-a oprit in loc, intreaga atentie a populatiei globului concentrandu-se asupra ultimului ramas bun adresat celui care a fost Papa Ioan Paul al II-lea.
-Ne vede si ne binecuvanteaza!-. Asa a incheiat decanul colegiului cardinalilor, Joseph Ratzinger, predica oficiata in timpul funeraliilor Suveranului Pontif. In pofida grandorii, evenimentul a fost marcat de simplitatea sicriului din chiparos, in care au fost inchise intru eternitate ramasitele pamantesti ale Sfantului Parinte, respectandu-i-se astfel ultimele dorinte lasate prin testament.
Ceremonia funerara, desfasurata ieri, timp de aproape trei ore, in fata bazilicii Sfantul Petru, a urmat un ritual precis, stabilit de insusi defunctul Papa, combinat cu unele elemente pastrate din traditia de secole. In sunetul acordurilor intonate de corul milenar al Capelei Sixtine, o Evanghelie a fost plasata pe sicriul Sfantului Parinte, iar cei 160 de membri ai Colegiului cardinalilor, inclusiv cei in varsta de peste 80 de ani, care nu au drept de vot, au celebrat impreuna mesa prezidata de cardinalul Joseph Ratzinger, gardian al doctrinei Bisericii. Apoi, sicriul lui Ioan Paul al II-lea a fost purtat in procesiune pana in cripta bazilicii, unde a fost inmormantat, alaturi de alti Suverani Pontifi.
Mai presus de fortele pur umane
Joseph Ratzinger l-a elogiat pe Papa, subliniind ca Sanctitatea Sa -a fost capabil sa se achite de o misiune mai presus de fortele pur umane-. Dupa ce i-a rezumat viata, cardinalul Ratzinger a mentionat ca, atunci cand a fost ales la conducerea Bisericii Catolice, -gratie credintei sale nezdruncinate, el a putut face fata misiunii de a fi pastorul turmei lui Christos, a Bisericii sale universale-. Oceanul de oameni veniti la Vatican pentru a-si conduce pe ultimul drum -Pastorul- au aplaudat predica oficiata, in timp ce, din multime, s-a auzit un strigat: -Sa fie facut sfant acum!-.
-Nu vom uita niciodata modul in care, in ultima duminica a Pastelui din viata sa, Papa, marcat de suferinta, a aparut inca o data la fereastra Palatului apostolic si a dat binecuvantarea <urbi et orbi>. Putem fi siguri ca iubitul nostru Papa este la fereastra casei Tatalui. Ne vede si ne binecuvanteaza-, a spus Ratzinger.
Ioan Paul al II-lea a devenit vocea catolicilor -fara voce- din fosta Uniune Sovietica, a opinat Arhiepiscopul de Moscova, Tadeusz Kondrusiewicz, analizand urmele lasate de Papa in Rusia, o tara pe care nu a putut-o vizita insa. -Ne amintim de el ca de cel care a vorbit cu noi, dar, in acelasi timp, care a vorbit pentru noi, in numele nostru, atunci cand a vazut ca noi nu aveam posibilitatea-, a mentionat arhiepiscopul.
In bratele Fecioarei
Inainte de a muri, Papa Ioan Paul al II-lea a trimis o scrisoare calugarilor de la Sanctuarul Jasna Gora, din Czestochowa, Polonia, si a daruit doua coroane de aur pentru icoana Fecioarei Negre. -Incredintez patria noastra natala, intreaga Biserica si pe mine insumi protectiei ei materne-, a spus Papa in scrisoarea sa, adresata lui Izydor Matuszewski, superiorul general al calugarilor, la final adaugand: -Totus tuus!- (Cu totul al tau!), moto-ul in limba latina, prin care a asezat pontificatul sau in mainile Mariei.
In scrisoare, Suveranul Pontif a reamintit tot ceea ce Dumnezeu, in marea sa milostivire, a facut in ultimii 350 de ani pentru Polonia, prin Preasfanta Fecioara, aducand victoria in apararea manastirii si a tarii impotriva unei invazii suedeze. In final, Papa Ioan Paul al II-lea s-a rugat -pentru cei responsabili de viitorul Poloniei, pentru ca ei sa aiba curajul sa apere tot binele in folosul republicii-.
Jan, Pawel si Karol
Ca un omagiu adus Sfantului Parinte, parintii unor tripleti, nascuti marti, la Bytom, in sudul Poloniei, si-au botezat fiii dupa prenumele lui Karol Wojtyla, devenit ulterior Papa Ioan Paul al II-lea. Dragostea imensa a Suveranului Pontif fata de patria natala si conationalii sai se dovedeste a fi impartasita din plin. Toate activitatile s-au oprit in Polonia, in sunetul clopotelor bisericilor si al sirenelor, in momentul inceperii slujbei funerare pentru Papa, la Vatican. Sute de mii de oameni au urmarit funeraliile pe monitoare uriase, in timp ce, la Varsovia, toate autobuzele si tramvaiele au stationat timp de cateva minute, la fel ca si putinii trecatori. Vineri a fost decretata zi libera, toate institutiile publice, societatile, scolile si magazinele fiind inchise. 26 de salve de tun au fost lansate in timpul ceremoniei funebre, pentru a marca cei 26 de ani de pontificat ai Papei.
Protocol salvator
Cum era de asteptat, la o asemenea densitate de personalitati pe metru patrat, daca nu ar fi fost respectat un protocol foarte strict, evenimentul de la Roma s-ar fi putut finaliza cu un adevarat conflict diplomatic al Vaticanului cu restul lumii. Cum sa plasezi sute de delegatii oficiale fara riscul de a crea vecinatati delicate? Si asa se zvonise ca liderul de la Casa Alba ar putea fi situat langa presedintele iranian si cel sirian. Marele noroc a constat in faptul ca mai-marii lumii au fost asezati in ordinea alfabetica franceza. Limba oficiala a Vaticanului, in franceza denumirea SUA este Etats Units, asa ca un potential conflict diplomatic a fost evitat cu brio.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
