Andrei Marga își tipărește maculatura personală pe banii Institutului Cultural Român

Imediat după ce a fost numit în fruntea Institutului Cultural Român, Andrei Marga s-a lăudat că va purcede, deîndată la „debirocratizarea” și „defeudalizarea”instituției. Băiat de cuvânt, așa cum îi stă bine oricărui ardelean care se respectă, omul s-a și apucat să-și îndeplinească promisiunea. ?ê?£i atâta a „defeudalizat” ICR-ul până când, în doar câteva luni, l-a preschimbat într-un „pașalâc”, într-ale cărui dregătorii de frunte și-a proțăpit, de-a valma, colaboratori, asistente, prieteni, ba chiar și pe nepoata nevesti-si. De fapt, pe cei mai fideli dintre foștii lui favoriți și supuși, care l-au slujit, cu multă credință, încă de pe vremea în care era mare staroste la Universitatea Babeș-Bolyai.
Tot atunci, el și-a mai dat cu părerea și despre viitorul Institutului Cultural Român, anunțând că „Va trebui redefinit ceea ce-și propune Institutul Cultural Român, căci «inițierea, organizarea și dezvoltarea capacității asociative….», după cum se spune în documentele institutului, nu sunt suficiente. În fapt, ICR ar trebui să aibă ca scop major producerea de noi valori de cultură și civilizație, reprezentarea și promovarea culturii și civilizației poporului român în țară și în lume, luată în întregime. Deci, accentul se mută pe producerea de valori.”  Zis și făcut! ?ê?£i ce valoare „de cultură și civilizație” poate fi mai mare și mai importantă decât o cărțulie scrisă chiar de mâna lui Andrei Marga însuși, că doar de, de-aia este el acum mare „bulibașă” peste Institutul Cultural Român. Astfel se face că, la capitolul „Semnal editorial 2013”, sait-ul ICR a anunțat publicarea lucrării „Cultură, democrație, modernizare” semnată de…,  ați ghicit: Andrei Marga. Acum, dacă stăm strâmb ca să judecăm drept, un titlu de o banalitate atât înfiorătoare n-a reușit să „comită” nici măcar lui Ion Iliescu, în zilele lui cele mai proaste. Ei, poate că titlul ăsta scremut acoperă cine știe ce revelații cutremurătoare. N-ai să vezi! Căci, într-o scurtă prezentare zice Marga: „… pentru a justifica publicarea volumului de față, împrejurarea că în țara noastră (și nu numai) prevalează încă, după cum se observă din finanțări, din măsura cultivării dezbaterii publice și din nivelul încurajării inițiativelor, o înțelegere vagă a culturii ca un fel de prestație aerată, fără mari consecințe.”. Aha, așadar „o înțelegere vagă a culturii ca un fel de prestație aerată, fără mari consecințe”. ?ê?£i pentru ca bezna minții să fie și mai deasă, tot Marga ne mai lămurește: „ În societățile umane, cultura nu este doar un domeniu delimitat și explorat de multe teorii, chiar dacă, în mod sigur, este și un astfel de domeniu. Cultura, prin cunoștințele și interpretările pe care le cuprinde, prin deschiderea de orizont și prin motivațiile pe care le creează, afectează convingeri, pune în mișcare comportamente, induce acțiuni. De aceea, cultura condiționează nu numai starea conștiințelor, ci și anvergura, profilul și rezultatele angajamentelor de orice fel, inclusiv civice, politice, economice. Cultura este forța ce pune în mișcare oamenii în diferite comunități, pe care societatea modernă târzie a descoperit-o”.  Ptiu, să nu-ți fie de diochi meștere, că bine le mai combați matale cu limbarița asta venită direct din socialismul științific pe care l-ai boscorodit o viață întreagă.

?ê?£i l-am prins cu rața-n gură

Bineînțeles că, lumea s-a cam scandalizat la aflarea veștii că Marga confundă visteria Institutului Cultural Român cu propria lui pușculiță, de unde scoate paralele necesare pentru tipărirea acestei broșuri. Motiv pentru care Direcția de Comunicare din ICR-ul aflat sub ocârmuirea lui a găsit de cuviință să ne liniștească oferindu-ne următoarele „Precizări”: „Cartea «Cultură, democrație, modernizare», de Andrei Marga cuprinde reflecții asupra culturii în relație cu democratizarea, modernizarea, dezvoltarea apartenenței europene, precum și decizii ale noii conduceri a Institutului Cultural Român cu privire la măsurile ce trebuie întreprinse de Institut pentru a-și realiza misiunea încredințată de lege”. Ei, ne-am lămurit: deci nu se referă la „forța ce pune în mișcare oamenii în diferite comunități, pe care societatea modernă târzie a descoperit-o” cum ne-a păcălit Marga în prefața lucrării. Aflăm astfel că, de fapt, nu este vorba decât despre un soi de „Regulament intern” de care trebuie să țină cont angajații ICR și toți cei care colaborează cu el. Fapt confirmat în finalul „Precizărilor”: „Volumul a fost conceput ca o lucrare utilă celor care lucrează în Institutul Cultural Român și partenerilor instituției. Materialele incluse în volum sunt evident legate de acțiunile practice ale Institutului. Cartea a fost publicată într-un tiraj de 500 de exemplare, fiind destinată rețelei complexe și ample de parteneri ai ICR. Lucrarea are și un vădit scop promoțional pentru instituție. De aceea, volumul nu are un preț de vânzare, ci doar unul de gestiune, valabil pentru orice material promoțional editat de ICR. Publicarea cărții are aprobarea forurilor de conducere ale ICR. Menționăm, de asemenea, că apariția volumului nu a implicat costuri pentru drepturi de autor”. Evident că nu se pomenește nici un cuvințel despre prețul hârtiei sau despre costurile de tipografie. În plus, „Precizările” conțin și o minciună sfruntată. Atunci când a saitul ICR a anunțat publicarea lucrării a indicat și prețul ei: 10 lei. ?ê?£i nu a pomenit absolut nimic despre faptul că ar fi vorba despre un „preț de gestiune”. Este drept că acei 5000 de lei cheltuiți din fondurile ICR, pentru publicarea fleacului ăsta plin de ifose nu-i chiar o avere imensă. Dar minciuna aceasta atârnă greu atât în ceea ce privește credibilitatea lui Andrei Marga cât și a instituției ajunse sub ocârmuirea lui.

Vasile Surcel