Bolnavi psihic, actori amatori pe scena Teatrului -Ion Creanga- din Bucuresti

-Am lucrat timp de doua luni, chiar si opt ore pe zi, purtand cu totii pe umeri responsabilitatea acestei picaturi de viata, care se nastea sub ochii nostri si din munca noastra, acolo, pe scena-, a declarat regizorul spectacolului, Emanuel Stanculescu.

Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica de la Gura Ocnitei, judetul Dambovita, a adus in Capitala, marti seara, pe scena Teatrului -Ion Creanga-, spectacolul -Azilul de noapte-, de Maxim Gorki. Spectacolul a avut in distributie pacienti ai centrului si componenti ai echipei terapeutice, care au dat dovada de reale calitati actoricesti.

Din anul 1996 s-a inceput extinderea centrului, lucrarile finalizandu-se anul acesta cu sprijinul Bancii de Dezvoltare a Consiliului Europei. Totodata, centrul incearca sa atraga atentia asupra terapiei prin arta.

La centrul de neuropsihiatrie din Gura Ocnitei, pe langa tratamentul medicamentos atat de -fantomatic-, directoarea institutiei, Mariana Savulescu, afirma ca testeaza si terapia prin arta, implicadu-si pacienti in activitati artistice, precum confectionarea felicitarilor, pictarea tablourilor, dar si cea teatrala.

-Psihiatria moderna incepe in aceasta mica localitate damboviteana-, a afirmat seful catedrei de Psihiatrie al Universitati -Spiru Haret-, Florin Tudose.

Pacientii centrului au intrat pentru prima data in contact cu arta teatrala pe scena Teatrul -Tony Bulandra-, din Targoviste, cand a avut loc premiera spectacolului -Azilul de noapte-. Reprezentatia de marti s-a bucurat si ea de un real succes, -actorii- fiind aplaudati la scena deschisa pentru actul cultural desfasurat. Experimentul de la Gura Ocnitei ne arata tuturor ca bolnavii psihic sunt in primul rand oameni cu sentimente, trairi si vise, iar reprezentatia acestora o putem considera un reper in viata teatrala si medicala romaneasca.