Comisia lui Toni Greblă i-a distrus traiul tihnit lui Mircea Diaconu

Deși a fost în cercul puterii, s-a bucurat de privilegii și de beneficiile demnităților ocupate, liberalul Mircea Diaconu nu a mai rămas zilele acestea decât cu vizitele frecvente făcute procurorilor cărora trebuie să le dea explicații amănunțite legate de activitatea sa în fruntea Teatrului Nottara. Iar pentru toate acestea trebuie să-i mulțumească din inimă colegului său de alianță, pesedistul Toni Greblă, președintele Comisiei juridice din Senat, comisie care i-a dat practic undă verde lui Mircea Diaconu să încalce legea.
Justificată prin starea de incompatibilitate, confirmată de instanța supremă printr-o sentință definitivă, recenta debarcare a lui Mircea Diaconu din funcțiile publice a fost prezisă dar și „developată“, de către magistrații Curții de Apel București, încă din toamna anului trecut. Din textul „Sentinței civile“ nr. 5153/6.09.2011, pronunțate, în ședință publică, de magistrații Secției a VIII Contencios Administrativ și Fiscal, rezultă că intrarea lui Diaconu în „incompatibilitate“ s-a  făcut cu „binecuvântarea“ Comisiei Juridice din Senat cea care, condusă de PSD-istul Toni Greblă, se ocupă de „numiri, disciplină, imunități și validări“. Este vorba despre același Toni Greblă care, făcând caz de poziția sa de mare șef al acestei Comisii, dă lecții de drept oricui are timp și este dispus să-l asculte. Apare și își dă cu părerea peste tot, pe la toate posturile de televiziune, încât văzându-l îți amintești, aproape fără să vrei, bancul ăla prost în care un român se vaită: „Am acasă o conservă, dar n-o deschid de teamă că în loc de fasole cu cârnați, în ea o să-l găsesc tot pe Toni Greblă“.
Privitor la momentul de debut al stării de incompatibilitate a lui Mircea Diaconu, sentința Curții de Apel menționează data de 19.12.2008, când Senatul a adoptat Hotărârea nr. 68, publicată în Monitorul Oficial al României nr 859/2008, având următorul articol unic: „Se validează mandatele senatorilor aleși la data de 30 noiembrie 2008, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre“. În cadrul Anexei, la circumscripția electorală Argeș, se menționează, la Colegiul uninominal nr.1, numele Diaconu Mircea. Mai mult decât atât, sentința Curții de Apel menționează că „această hotărâre a fost adoptată în baza unei propuneri a Comisiei de Validare, ce are, conform Art.3 alin. 7 din Regulamentului Senatului României, de a verifica legalitatea alegerii“.

Un fraier de bună credință

Până acum nimeni nu a înțeles, ce nevoie o fi avut actorul Mircea Diaconu să se apuce de politică. Bună-rea, avea în spate o carieră artistică care-i adusese și funcția de director al Teatrului Nottara, iar lumea îl recunoștea și îl saluta cu respect chiar și atunci când se ducea să-și cumpere o pâine. Iar faptul că și-a angajat nevasta pe un post la care ea nu avea dreptul ar fi trecut poate nebăgat în seamă. Dar nu, el s-a vrut și politician. Iar asta l-a adus într-o poziție pe cât de stupidă, pe atât de ridicolă. ?ê?£i asta pentru că, dacă în actorie n-a depășit cu mult nivelul mediu, ca politician a fost de-a dreptul catastrofal.
Totuși, în privința numirii politice, lui nu i se poate reproșa acea rea- credință specifică, de altfel, celor mai mulți dintre marii noștri bărbați politici. Iar sentința Curții de Apel București menționează acest fapt: „Curtea constată că senatorul Mircea Diaconu a fost de bună-credință și a procedat legal când a solicitat și a obținut de la Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări, o verificare privind situația sa de incompatibilitate: prin raportul respectiv, din data de 23.12.2008, s-a constatat că acesta și ceilalți senatori nu se află în incompatibilitate. Prin urmare, a cumulat cele două funcții (N.red: cea de seator și de director la Teatrului Nottara), cu permisiunea Senatului care este autoritatea ce numește organele de conducere ale ANI și controlează parlamentar Consiliul pentru Integritate (art.15.al 2 și art.34 din Senat). Dacă petentul (Mircea Diaconu)  ar putea fi acuzat că nu a cunoscut legea incompatibilităților, la fel se poate spune și despre Comisia Juridică a Senatului, care a dat aviz pentru cumularea funcțiilor. Or, Comisia Juridică a Senatului are în componență juriști de marcă, pe când petentul  are ca pregătire principală studii de teatru. Iar dacă juriștii Comisiei Juridice a Senatului se pot înșela, atunci este scuzabil că și petentul s-a aflat în eroare“. Iar pentru ca lucrurile să fie și mai clare, magistrații Curții de Apel București pun apăsat „punctul pe i“: „Curtea consideră că dat fiind avizul oferit de Senat, petentul nu este responsabil din punct de vedere contravențional, civil sau disciplinar pentru situați constatată. (….) Curtea apreciază că această situație a fost generată de culpa și eroarea de drept a Senatului-angajator al petentului. Senatul a determinat petentul să accepte cumulul de funcții.“. Iar ceva mai sus, magistrații Curții de Apel au menționat clar că, în loc să-și facă treaba, comisia condusă de Toni Greblă a dat dovadă de o incompetență de-a dreptul scandaloasă. „Cu privire la Hotărârea senatului nr.68/19.12.2008 de validare a mandatului senatorului Mirea Diaconu, Curtea constată că, în raportul Comisiei Juridice de numiri, disciplină, imunități și validări s-a arătat că <<senatorul Diaconu Mircea care deține și calitatea de director al Teatrului Nottara >> nu se află în stare de incompatibilitate în raport cu prevederile Legii nr. 161/2003 și ale Legii nr96/2006. La data de 19.12.2008, art. 82 din Legea nr.161/2003, sublinia și pe atunci incompatibilitatea parlamentarilor cu funcția de director în instituții publice“. Pare o înșiruire complicată de articole și paragrafe de lege. Dar în esența ei, situația este cu mult mai simplă: Pe membrii  Comisiei Juridice păstorite de Toni Greblă i-a durut exact în pingea de prevederile legii. La o primă vedere nu ar fi mare lucru. Dar nu-i chiar așa: domnii aceștia tocmai și-au votat o lege care le dă voie să legifereze exact orice le trece lor prin minte. Iar unul dintre cei mai vehemenți apărători ai acestor „puteri sporite“ este exact Toni Greblă, cel care nu a fost în stare să vadă nici măcar ceea ce legile încă în vigoare scriu clar, cu litere mari de o șchioapă.

Vasile Surcel