Coposu a fost urmărit informativ de 500 de ofițeri de Securitate. I se spunea „Utopicul”

A făcut ani grei de închisoare, aruncat în cele mai cumplite pușcării comuniste. Apoi, timp de peste un sfert de veac, a fost urmărit, pas cu pas, de Securitate. În dosarul său de urmărire informativă avea numele de cod „Utopicul”. Dar numele său adevărat era Corneliu Coposu. Dacă noi toți am fi avut norocul să mai trăiască, astăzi ar fi împlinit 98 de ani. Din păcate, a părăsit această lume în 1995, într-o perioadă în care democrația în care a crezut toată viața lui era încă un vis. Un vis care, în absența lui a rămas neîmplinit până în ziua de azi. Corneliu Coposu a reapărut în viața publică încă din primele zile ale anului 1990, la scurt timp după încheierea a ceea ce mulți dintre noi ne închipuim că a fost Revoluția din Decembrie. El a fost cel care a reînființat PNȚ devenit apoi PNȚ-CD. Neo-bolșevicul  Ion Ilici Iliescu s-a temut încă de la început de el, de vorba lui cumpănită și de caracterul său inflexibil în fața oricărei forme de compromis. Motiv pentru care a asmuțit asupra sa hoardele de FSN-iști fanatizați care, la un moment dat, au fost pe punctul de a-l linșa în piața publică. Apoi a venit ziua de 20 mai 1990, „Duminica Orbului” în care poporul l-a votat pe Ilici cu un procent apropiat de unanimitatea din vremea lui Ceaușescu. Devotat adevăratelor principii ale democrației,   Coposu a acceptat înfrângerea dar a continuat lupta politică. Iar în anii care au urmat și-a câștigat respectul tuturor celor care, încă de pe atunci, l-au numit „Seniorul”. A părăsit această lume haotică în toamna anului 1995. Poate că dacă ar mai fi trăit, modelul său ne-ar influențat pe noi toți și ne-ar fi ajutat să aducem în fruntea țării niște personalități adevărate. Nu a fost să fie!

Urmărit de „oastea” securistă

Participant la un seminar organizat la Zalău, seminar dedicat vieții și personalității lui Corneliu Coposu,  Virgil Țârău, vicepreședintele CNSAS, a relatat că, între 1963 și 1989, fostul lider țărănist a fost urmărit, în mod constant, de peste 500 de ofițeri de Securitate. Dacă socotim că aceștia au pus în mișcare alte câteva sute de „turnători” care i-au amușinat urmele pas cu pas, avem imaginea unei mici armate de lichele care l-a supravegheat zi și noapte pe liderul țărănist, mai mult de un sfert de secol. O viață de om în cursul căreia s-au adunat 38 de volume pline cu aproximativ 18.000 de file înțesate cu delațiuni ordinare. Bazat pe documentele aflate în arhivele CNSAS, vicepreședintele Țârău a relatat: „În 1963 a fost deschis dosarul de urmărire informativă. El s-a închis, firește, în decembrie 1989. E un număr de circa 17.000-18.000 de file, care urmăresc activități cotidiene, dar și activități profesionale sau hobby-uri ori spații în care Corneliu Coposu a evoluat. Sunt informații extrem de interesante despre lumea românească în termenii atitudinilor publice, a felului în care oamenii gândeau, a felului în care oamenii se manifestau, a felului în care oamenii au încercat să își administreze relația cu un regim totalitar, pentru că, deși nu mai era foarte violent, acel regim era, în continuare, totalitar.” Potrivit lui Țârău,  „Seniorul” n-a fost urmărit doar la locuința sa, doar la locul său de muncă, doar în spațiile publice în care a evoluat – librării, biblioteci, alte spații în care avea cunoscuți, ci și în medii private: acasă la el ori în vizită, la o partidă de bridge, unde chiar și partenerii săi de joc erau considerați dubioși și intrau, bineînțeles, în atenția „organului”. Vicepreședintele CNSAS a menționat că pentru supravegherea lui Corneliu Coposu s-au folosit, încă de la mijlocul anilor '60, toate mijloacele de supraveghere disponibile, culminând cu instalarea de microfoane în fiecare cameră a apartamentului său din București.
 
Notă de studiu

Bazate pe date din arhivele CNSAS, spusele lui Țârău sunt confirmate și de nenumărate documente făcute publice pe site-ul Fundației „Corneliu Coposu”. Astfel, în „Nota de studiu” nr. 302/BN/27.12 1963, se menționează: „La 20.IV.1962 s-a întocmit notă de sinteză în acțiunea Coposu Cornelia, cât și a întregii familii- ea este sora lui Corneliu Coposu, fost secretar general adjunct al PNȚ, fost condamnat la 15 ani de temniță grea și eliberat în luna iulie 1962, după care i s-a fixat D.O. (N.r: domiciliu obligatoriu) în comuna Rubla-Brăila. Cu ocazia întocmirii notei sinteză a fost întocmit și un plan de măsuri unde se prevede că agentura care vizitează familia Coposu să stabilească dacă are manifestări dușmănoase și dacă întreține relații cu persoane care în trecut au deținut diverse funcții în PNȚ sau cu cele care au pe câte cineva arestat. Familia Coposu va fi  supravegheată de agenții „Marian” și „Matei”. Până de curând, la această familie mai venea și agentul „Popescu” dar, de circa zece luni, nu a mai vizitat-o, deoarece acum este student la Medicină, la Iași.” După cum vedem, această primă „Notă de studiu” le are în vedere pe surorile lui Corneliu Coposu. Dar mai arată ceva: că „sursa Popescu” era un tânăr probabil un licean care nu a mai putut să dea note informative odată cu plecarea sa la Iași, ca student. Notele informative referitoare la „obiectivul Utopicul” se adună, an după an, semnate de „turnători” care par a și-l preda din mână în mână, de la unul la altul, dar toți mânați de la spate de una și aceeași Securitate. Una dintre acele note informative menționează: „Sursa IC Drăgan a relatat că în zilele de 31 octombrie și 1 noiembrie 1986, fiind la București, pentru rezolvarea unor probleme personale l-a vizitat la domiciliu pe Corneliu Coposu”. Sursa s-a dus acasă la fostul lider țărănit cu misiunea, trasată de către Securitate, de a se informa, pentru ca mai apoi să-i informeze, la rândul său pe securiști, despre opiniile lui Coposu privitoare la anumite acțiuni derulate de Ion Rațiu în străinătate. În această notă informativă, ciudat este numele „sursei”: I C Drăgan. Conform acestui document sunt șanse foarte mari ca acest I C Drăgan să fie unul și același personaj cu cel care, după 1990, a fost ani la rând, primul miliardar român în valută. Dar, pe de altă parte,  confirmă zvonurile privitoare la faptul că IC Drăgan, cel care, pe la sfârșitul anilor 70 a aruncat pe „piață” isteria protocronistă a  „tracomaniei”, ar fi fost, în realitate omul care a activat, decenii la rând, în slujba Securității. Alte note informative redau faptul că istoricul Denis Delatant a încercat să intre în contact cu Corneliu Coposu, dar până al urmă s-a dovedit că istoricul străin, specializat în studiul perioadei comuniste, a intrat și el în rândul celor urmăriți de Securitate.
În anii care au trecut de la Revoluție, Ion Iliescu a fost rând pe rând, „Emanatul care pute”,  „Ilievici”, „Cucuveaua de la Cotroceni”, „Ghini-Ion Iliescu”, „Cotoroanța” ori mai dulceagul „Bunicuța”. În schimb,  Corneliu Coposu a purtat un singur nume, semn al unui rang de noblețe. El a fost și a rămas „Seniorul”.

Vasile Surcel