Cristi Preda – un Vasile Roaită rămas at?â?Ñrnat de Sirenă

La începutul acestui an, în data de 5 ianuarie, cånd lumea încă nu-și revenise de pe urma chefului de Revelion, harnicul europarlamentar PDL Cristian Preda trăgea de sirenă mai ceva ca Vasile Roaită, celebrul informator al Siguranței, acoperit ca activist politic de circumstanță. Și Cristi Preda tot un fel de activist politic pare să fie, nu e clar însă al cui, de vreme ce proiectul politic, anunțat emfatic pe blogul personal, cu privire la „necesitatea modernizării partidului și a clarificării sale doctrinare“ a scos pe țeavă, după multe guițături, o… Teo Trandafir, care a clarificat pe deplin relația sa doctrinară – asimilată de la profesorul ei – printr-un gest memorabil, plin de modernitate, care nu poate fi tradus în cuvinte decåt prin „v-am tras-o la m..ie, bă pedelei prostovani“.
Contextul raportării disprețuitoare a lui Teo Trandafir, produsul politic al lui Cristian Preda, la PDL-ul care a intromisionat-o în Parlament nu este unul singular, de vreme ce chiar mentorul ei opina într-un interviu în revista „22“, publicație fondată de gurul modernității, doctrinarul Siviu Brucan, că „în PDL sunt foarte mulți oameni care sunt mai aproape de Gigi Becali decåt de Traian Basescu și e regretabil ca astfel de personaje să ajungă în poziții de decizie publică“. Cånd a fost însă pus pe listele partidului în poziție eligibilă pentru ocuparea scaunului de europarlamentar, unde a ajuns chiar coleg cu blamatul Gigi Becali, onorabilul Cristi Preda nu a protestat și nici nu i s-a părut că pute învecinarea sa cu pedeliștii care-l umpleau de regrete.
În timp ce colegii săi de partid îi put, un alt coleg europarlamentar îi miroase a parfum de roze, i se umple gura cånd rostește „Laszlo Tokes“, pentru care nu găsește decåt laude, așa-zisul pastor, fost informator și al Securității comuniste din Romånia, și al Securității comuniste din Ungaria, reprezentånd nici mai mult, nici mai puțin decåt „un simbol al luptei împotriva comunismului“ și un „erou anticomunist“. Desigur doar în optica stråmbă a lui Preda.
Doctor în arta confuziei, inversånd sistematic criteriile, Preda participă de fapt la un întreg proces de răsturnare a valorilor, operațiune pe care o execută mai nou de pe o platformă de partid, partid pe care în fapt nu și-l asumă, ci doar îl parazitează.
Scăldatul în mocirla falselor criterii este însă un atribut nu doar al trecutului, ci iată și al prezentului – în ce-l privește pe Preda.
Pe toate cărările, și mai ales pe cărăruia Vox Publica și Realitatea TV a deontologului Sorin Ovidiu Våntu, deontologul Cristian Preda vine și vorbește de principii. De anticomunism, de dreapta. Înjură la comunism de spui că a avut de suferit pe vremea Odiosului. Nici vorbă însă. A fost sluga perfectă. Îl regăsim în mai multe documente UASCR de pe vremea Răposatului. Era cadru de nădejde. Cenzor la UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din Romånia). Apare ca responsabil de organizarea Conferinței Naționale a UASCR din 1988 și cu ode în lucrarea editată la acea vreme de Editura Politică.

Cristi Preda și cântecul de sirenă al Partidului Comunist

Preda Cristian, student la Facultatea de Filosofie a Universității București, era expert în marxism. La faza națională a Concursului profesional-științific studențesc de științe sociale, Secțiunea „Materialism dialectic și istoric“, a obținut punctajul maxim – 20 de puncte. Lucrarea sa era o odă la al XIV-lea Congres al PCR și 45 de ani de la „revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944“.
Concursul a fost vizat personal de tovarășa Elena Ceaușescu. Iar tovarășul Preda a fost pe podium. „Majoritatea studenților au dovedit cunoașterea temeinică a problematicii de bază a fiecărei discipline, în spiritul și din perspectivele tezelor și aprecierilor cuprinse în documentele de partid, cu deosebire în recentele expuneri ale Secretarului General al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu“, se spunea la timpul respectiv.
Tovarășul Preda, marele așa-zis „anticomunist“ de azi, era un respectabil premiant la comunism, viitor lector la „Ștefan Gheorghiu“, mai mult decåt probabil, dacă nu-l retrăgeau colegii de partid de la Moscova pe Nicolae Ceaușescu. Temele la care s-a dovedit eminent: „Concepția PCR, expusă de Secretarul General al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, la ședința Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice și a organizațiilor de masă și obștești din 28 noiembrie 1988 despre unitatea, continuitatea și etapele procesului revoluționar în țara noastră, despre marile transformări revoluționare ce constituie conținutul și definesc specificul fiecăreia dintre aceste etape“, „Ce este partidul revoluționar al clasei muncitoare?“, „Dialectica contradicțiilor în viața socială. Concepția PCR a Secretarului său General, tovarășul Nicolae Ceaușescu, despre cunoașterea și soluționarea contradicțiilor în socialism“.
Cazul lui Preda nu este singular (însă exemplar, atingånd o culme a ipocriziei). Toți foștii tovarăși se declară astăzi ideologi de dreapta cică, de parcă ar fost anticomuniști din tată în fiu.
Imediat după 1990, Cristian Preda a fost trimis la o bursă în Franța, după care a fost cocoțat în vårful fostei academii de partid „Ștefan Gheorghiu“, devenită, vezi Doamne, o onorabilă cică Școală de Științe Politice. Ajunge consilier prezidențial la Constantinescu și secretar de stat în MAE sub Ungureanu, nu mai înainte de a-și marca debutul politic printr-o mizeră flegmă la adresa lui Mihai Eminescu, considerat de domnia sa, politrucul UASCR, drept „o nulitate în politică“.
Pe scurt, se poate spune că totul îl califică pe Cristi Preda, acest renuvelat Vasile Roaită, în a-și da cu părerea, și „modernismul“, și „claritatea doctrinară“…