Crizele de medicamente continuă să dea dureri de cap Uniunii Europene

Deficitele de medicamente sunt o problemă omniprezentă în întreaga UE de ani buni, dar încă nu avem un mecanism bine uns pentru a le face față, se arată într-un raport recent al Curții de Conturi Europene. Deși măsurile luate de UE în ultimii ani au fost de un real ajutor, problemele structurale persistă, iar eforturile de a elimina cauzele profunde ale deficitelor sunt încă la început de drum. Având în vedere că ar putea dura ceva timp până când aceste eforturi vor da roade, europenii continuă să fie expuși riscului de a rămâne fără medicamente, inclusiv antibiotice obișnuite și alte tratamente esențiale.

Deficitele pot afecta toate categoriile de medicamente, inclusiv medicamentele inovatoare brevetate, medicamentele generice neprotejate prin brevet sau vaccinurile. Problema devine critică atunci când o țară nu are la dispoziție alternative adecvate și este deci necesară o intervenție de la nivelul UE pentru a rezolva criza. În Uniunea Europeană, deficitele raportate au atins apogeul în 2023 și 2024, când diferite țări s-au confruntat cu o lipsă critică de 136 de medicamente între ianuarie 2022 și octombrie 2024.

„Deficitele de medicamente pot avea consecințe grave pentru pacienți, riscă să compromită sănătatea publică și aduc costuri ridicate pentru medici, farmacii și țări deopotrivă”, a declarat domnul Klaus Heiner Lehne, membrul Curții de Conturi Europene care a condus auditul. „UE are nevoie de un antidot eficace pentru a rezolva deficitele critice și trebuie să le abordeze de la rădăcină, aceasta fiind și o chestiune de autonomie strategică europeană.”

Auditorii au descoperit că sistemul de prevenire și gestionare a deficitelor critice de medicamente necesită îmbunătățiri. Lipsește mai ales un cadru legal adecvat și nu există nici informații disponibile la timp, pe baza cărora să se poată interveni. Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a primit mai multe puteri în ultimii ani, mai ales în timpul pandemiei de COVID-19, și a asigurat o coordonare importantă pentru a diminua impactul deficitelor. Problema este că agenția încă nu deține competențele legale necesare pentru a ajuta țările din UE în situații de deficit, dar care nu au fost declarate criză sanitară. În plus, EMA nu este informată suficient cu privire la situațiile problematice pentru a putea preveni apariția deficitelor. De ce nu dispune EMA de date pentru a atenua în flux continuu deficitele existente? Pentru că notificările din partea industriei sunt adesea târzii și incomplete.

Comisia Europeană a identificat numeroase cauze profunde ale deficitelor, precum vulnerabilitățile din lanțurile de aprovizionare. Logic, în contextul în care o parte importantă a producției, în special cea de antibiotice și analgezice, este externalizată în Asia. Eforturile de a combate aceste cauze profunde sunt abia la început și există obstacole la tot pasul. De exemplu, obligația industriei de a asigura o aprovizionare continuă nu funcționează bine în practică. În fața deficitelor tot mai acute, multe țări din UE au început să își facă rezerve de medicamente. Pentru că lucrurile nu sunt coordonate așa cum trebuie, acestea riscă să agraveze deficitele din alte state membre. Primul inventar comunitar de medicamente critice reprezintă așadar un pas înainte important, dar eforturile de până acum nu au asigurat disponibilitatea acestora. Din contră chiar, auditorii au constatat că unele dintre ele se află în deficit critic.

Piața unică a UE pentru medicamente este fragmentată, ceea ce îngreunează libera circulație și disponibilitatea acestora. În consecință, când vine vorba de acces, unii sunt mai egali decât alții. Majoritatea medicamentelor sunt autorizate la nivel național. Cele autorizate pentru întreaga UE nu sunt comercializate în toate țările, iar ambalajele diferă de la o țară la alta. Mai mult, Comisia nu a abordat corespunzător barierele comerciale transfrontaliere. De aceea, o posibilă redistribuire a medicamentelor nu este neapărat o soluție ușor de pus în practică pentru a atenua crizele.

Comisia a făcut primii pași pentru a se ocupa de situație și a propus schimbări în legislația UE. Odată adoptate, ele ar putea aduce îmbunătățiri reale ale sistemului, dar auditorii rămân sceptici. Ei avertizează că acestea nu vor fi un panaceu. De exemplu, ele nu vor asigura raportarea deficitelor în timp util și nu aduc instrumente prin care să se poată influența acțiunile industriei în situații de deficit critic.

Țările din UE au mână liberă în organizarea propriilor sisteme de sănătate, fiind totodată și principalii cumpărători de medicamente din Uniune. Cheltuielile lor cu sănătatea variază între 5,5 % și 12,6 % din avuția economică națională, măsurată prin PIB. În 2022, țările din UE au investit un total de 1 648 de miliarde de euro în sănătate. Comisia Europeană și EMA le sprijină, asigurându-se că piața unică a medicamentelor funcționează așa cum trebuie. Propunerile legislative prezentate de Comisie sunt încă pe masa legiuitorilor UE, inclusiv propunerea de regulament privind medicamentele critice din 2025 și propunerile de noi acte legislative în domeniul farmaceutic din 2023. Industria este responsabilă de aprovizionarea continuă cu medicamente. Din cele 629 de medicamente autorizate prin procedură centralizată începând din 2015, pe piață în țările din UE circulau între 107 (Malta) și 521 (Germania). Există diferențe majore de preț de la o țară la alta, iar transparența prețurilor pe piața medicamentelor este scăzută.