„Cu mintea obosită de propriile obsesii”, Ponta, băgat în corzi de camarazii lui de drum

Cocoțată la putere pe creasta unui val de minciuni diversioniste, care i-au adus un „scor” electoral demn de „epoca de Aur”, Uniunea Social Liberală a ajuns, deja, o șandrama dărăpănată care pârțâie din toate încheieturile și din care șobolanii dau bir cu fugiții care în încotro. Iar Premierul Ponta, cel care ne promitea, cândva, că ne va ferici cu cel mai cinstit Guvern cu putință, se preschimbă, de la o zi la alta, într-un boxer care, năucit sub o avalanșă de pumni, este pe cale să înțeleagă, pe pielea lui, valabilitatea vechiului proverb „ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă apăr singur”. Iar asta pentru că, majoritatea loviturilor care l-au cam înghesuit în corzi nu vin doar de la adversarii politici pe care-i cunoaște deja, cât mai ales de la prietenii pe care, până acum, s-a bazat într-un mod aproape necondiționat. Implicat și el, în acest haos generalizat, Crin Antonescu s-a lăudat, mai deunăzi, că „nu-i tremură chiloțeii” de teamă că PSD nu-l va mai sprijini în viitoarea campanie prezidențială. Iar în această privință trebuie să-i dăm dreptate lui „Căcărău”: n-are cum să-i tremure nici un ”chiloțel”: el nici măcar n-a băgat de seamă că, biciuit de mitomanie și mânat de propriile obsesii și fantasme, a ajuns să se zbenguie cu bucile goale prin viața politică dâmbovițeană. Dar asta este altă poveste. O poveste care, de fapt, este doar o altă fațetă a mascaradei noastre politicianiste, în care budigăii lui Victor Ponta au ajuns să acopere, și ei, „o formă fără fond”: manifestanții din stradă îl înjură de mama focului, adversarii politici îi vânează orice prostie pe care o scoate pe gură, iar presa cândva prietenosaă a început să-l „scarmene” fără menajamente. Iar peste toate acestea, „Dottore Copy-paste” a început să fie pus la punct, chiar și din interiorul PSD, propriul partid care nu mai pare dispus să-i cânte în strună ca pănă acum.

Vocea străzii

Cel mai clar semnal al haosului care domnește în cadrul USL a ieșit la iveală în ultimele zile, odată cu mitingurile „pro” sau „contra” proiectului Roșia Montană. Atât în București cât și în alte centre urbane, manifestanții au scandat, mai vehement parcă decât pe vremea lui Emil Boc: „PSD, PNL, aceeiași mizerie”, „Jos Guvernul”, „Demisia” sau „Victor Ponta nu uita, va veni și vremea ta”. Iar inconsecvența schizoidă cu care „Dottore” a anunțat că va da un vot pozitiv ca Premier și unul negativ ca parlamentar, a adus printre protestatari o lozincă croită pe măsură: „Ponta, DA e BA sau BA e DA?” Ce-i drept, manifestanții nu s-au purtat cu mânuși nici cu  Crin „Căcărău” Antonescu: „Antonescu Crin, cianurisul cel mai fin“. Pe alocuri mitingurile legate de Roșia Montană au readus în mintea manifestanților și problema gazelor de șist. Dar și o lozincă dusă până aproape de limita scabrosului: „Ponta dă gaze de ?ê?£ist/ Întocmai ca un Băsist”.

Gura presei slobodă

De o vreme încoace, Victor Ponta nu se mai bucură nici măcar de sprijinul acelei părți a presei care era considerată, de obicei, fidelă USL. Este drept că „Antenele” lui Dan Voiculescu nu i-au fost favorabile actualului Premier decât atunci când o cereau interesele lui „Felix”. De fapt, s-au purtat cu „Dottore” după principiul „una caldă, una rece”. Anul trecut, păsăroiul isteric Mircea Badea se lăuda, în gura mare: „Mă ridic, mă dezbrac, ajung în Piața Victoriei, mă dezbrac, intru în Guvern, îl iau de guler pe Ponta, îl dau cu capul de catapeteasmă pentru docilizare și-l dau afară. Eu cu, mâna mea. La DNA el are o singură soluție, să cadă…să cadă…el cu el cu el, cu Guvernul lui“. Mai zilele trecute, Mihai Gâdea și-a înmuiat buzoaiele în miere și i-a aplicat Premierului un „masaj fesier” molcom, care lăsa impresia că totul este OK. Ei bine, nimic nu este OK. Acum câteva zile, 13 septembrie, Antena 3 a sărit ca arsă afirmând că „Este a treia situație importantă din viața USL când Ponta îl pune pe Antonescu în fața faptului împlinit”. De fapt era vorba despre atacul lansat de Crin Antonescu, cel care a zis că Victor Ponta că „face un joc parșivel” după care  l-a acuzat că nu și-a asumat responsabilitatea pe proiectul inițiat de Guvern. Iar cel care a „analizat” cazul a fost analistul politic, militar și tot ce mai vrea el, Radu Tudor. Car a început prin a recunoaște că „un lider politic adevărat nu ar trebui să folosească astfel de expresii, mai ales în raport cu un om alături de care guvernează.” După care i-a sărit lui Ponta la beregată, în numele lui Antonescu: „Eu îl înțeleg perfect din punct de vedere al atitudinii sale și cred că a ajuns la limita suportabilității pentru unele situații impuse din partea lui Victor Ponta. Este a treia situație importantă din viața USL când Victor Ponta îl pune pe Crin Antonescu în fața faptului împlinit(…). Dacă Victor Ponta avea înțelepciunea să discute cu Crin Antonescu înainte de ședința de Guvern din 27 august, s-a fi evitat acest spectacol.”
Cu mult mai coroziv față de premier se dovedește a fi, însă, Cornel Nistorescu care, supărat numai el știe de ce, s-a rățoit și el, de curând, la Premier, aducându-i aminte cele mai neplăcute momente din ultimul an și jumătate: „Când plagiatul îl ardea la fund pe Victor Ponta (frigea ca naiba și scaunul de premier!?), Victor Ponta a fost mielușel. Când a început suspendarea de anul trecut, s-a făcut că are treabă la Guvern și că se grăbește la muncă spre Palatul Victoria. Una două a zis, eu am treabă, nu mă amestec în Parlament. A și dispărut de acolo, lăsând tot greul pe grupul parlamentar, pe Ilie Sârbu și pe Crin Antonescu și liberali. Când, la Bruxelles, lucrurile au luat proporții amenințătoare, Victor Ponta a dat fuga să ia notițe și să se pună capră, pe post de garant al înfăptuirii tututor condițiilor scrise pe bilețel de Jose Manuel Barroso. Când a înțeles că penibilul document privitor la coabitare sa cu Traian Băsescu îl ajută să se salveze și să poată bate pe la ușile Comisiei Europene, Victor Ponta a devenit îngăduitor. A semnat și a visat la o perioadă de mari împliniri, inclusiv la privatizarea către prietenii săi (și ai lui Sorin Blejnar și ai Elenei Udrea) a CFR Marfă, nimeni alții decât frații Gruia Stoica și Vasile Didilă. Stupoare și iar stupoare! Într-un singur an, într-o succesiune ciudată de reacții, Victor Ponta a fost când pisic, când cățelandru isteric, când supus bleg, când gășcar (cu echipa sa de țuțări din anturajul lui Adrian Năstase). Iar acum, când vede că nu poate face mare brânză, trece și el la limbajul de tavernă al lui Traian Băsescu și vrea să se așeze în fruntea celor 7,4 milioane de români care au înfruntat arșița nebună a verii trecute pentru a pune umărul la debarcarea marinarului. Preș la Bruxelles, tovarăș cu Traian Băsescu iar acum, când pricepe că a fost tradus de marinar, țâfnosul nostru procuror se vede conducătorul oștilor care l-au vrut la naiba pe Traian Băsescu. Adică un purtător de scaun, de steag și de ideal al celor care au înțeles blestemul conviețuirii cu Traian Băsescu”.

?ê?£i voi prietenii mei?

Dar poate că „Dottore” Ponta ar putea trece, cu histrionismul său caracteristic, peste toate aceste critici. Dar, una, ar trebui, totuși, să-l doară și să-l pună cel mai mult pe gânduri. Sâmbăta trecută, invitat la o emisiune a postului Realitatea TV, actualul „consultant politic” Cosmin Gușă, i-a pus lui Victor Ponta în față o „oglindă” care-l descrie în toată goliciunea și lipsa lui de consistență politică. Acolo, Gușă a început prin a spune, pe un ton apocaliptic: „România, se află, în prezent, într-un moment unghiular în care nimeni nu-și asumă un joc responsabil. Cu o putere reprezentată de un premier care este manipulat de oamenii <<sofisticați>> din afară și de baronii locali din țară, și o alternativă în glumă, mânată de ambiții personale, România pare să fie sortită eșecului”. După care l-a descris pe actualul Premier ca fiind o creație a acum uitatului „Grup de la Cluj”. Adevărate sau nu până la capăt, vorbele lui Gușă descriu niște realități pe care lumea le cam cunoaște deja. Dar s-o luăm de la un capăt. „Geneza Grupului de la Cluj a fost un complex de factori care, în planul jocului de putere central, a însemnat: Virgil Ardelean, reconfirmat la direcția <<Doi și-un sfert>> la începutul lui 2001, cu liderul informal al grupului de la Cluj Ioan Rus, în calitate de ministru de Interne proaspăt chemat la București, alături de încă doi oameni importanți și deosebiți din Cluj, Vasile Dâncu, ca ministru al Informațiilor publice, și Vasile Pușcaș, ca negociator șef al României pentru integrarea în Uniunea Europeană, cu rang de ministru secretar de stat, și cu mine, care proveneam din conducătorul trustului lui Dan Voiculescu, proaspăt ales secretar general al PDSR la începutul guvernării, practic conducător executiv al partidului. (…) Nu pot să neg că cel puțin o dată pe săptămână nu mă întâlneam în acea perioadă cu Rus, Dâncu și Pușcaș, mai puțin cu Ardelean. Era la București o anumită prietenie și atât, nu existau planuri bine compozite. Pare deja istorie, dar toate aceste vechi întâmplări au tâlcul lor. „Ponta era un favorit al nostru, un protejat. L-am impus eu personal în funcția de președinte al Organizației de tineret, crezând în potențialul politic pe care el l-ar putea avea. Adrian Năstase l-a acceptat și fiecare pe rând de la Pușcaș, Dâncu, Rus și eu am încercat să-l susținem pe cât am putut. Unii îl mai susțin și azi, Ioan Rus cel puțin. Nu cred că Dâncu, dar rămâne să vedem în continuare. După părerea mea, Ponta s-a comportat într-un fel profitor la adresa unor ardeleni care credeau că au un camarad mai tânăr: a luat, a plecat și n-a mai dat înapoi. (…) Timpul a trecut. Rezultatul azi este că acest concept gonflat mai mult decât trebuie de către mass-media, neumplut de conținut, deși s-a încercat foarte mult, nu s-a putut. Azi suntem în fața unei realități în care, la nivel de PSD – niște oameni fără conținut, fără școală și aspirații, mă refer la baronii PSD, au preluat volanul conducerii partidului, un om, nematurizat încă din păcate, mă refer la Ponta, și mult prea ahtiat după putere, nu consideră că ar fi trebuit să reformeze partidul înainte să-l aducă la putere și atunci acționează în virtutea inerției total dependent de voturile și influența baronilor, acționând într-un fel mimetic și dând puțină importanță oamenilor cu conținut…”  Ceea ce, conform lui Cosmin Gușă ne va afecta pe absolut toți: „Suntem într-un moment unghiular. Oameni din statul român au presupus într-un mod fals că ar putea să-l transforme pe Ponta într-o marionetă acceptată inclusiv de către aliatul nostru strategic SUA și, în plus, de către puteri emergente, dacă ne referim aici doar la Rusia și China. El a fost acceptat. Din nefericire, slăbiciunea pe care el o manifestă în planul conducerii executive îl fac să nu se califice în continuare. Am mai observat ceva la Ponta… I-a obosit creierul din cauza strategiilor false pe care le colportează de la o zi la alta, din cauza lipsei de conținut a ceea ce dorește să execute și din cauza lipsei de rezultate pentru că, un om care nu gândește fundamental, din păcate ăsta e cazul lui Victor, așteaptă rezultate de la o zi la alta fără o strategie, doar din dorința de a-și mulțimi ego-ul personal. Ego-ul său personal nu poate să fie mulțumit azi pentru că nu avem realizări la nivel administrativ și la nivel guvernamental în România, și atunci sunt aceste defecțiuni”. Mda, așadar suntem conduși de un om cu creierul obosit de propriile lui obsesii. Fraților, nu-i a bună!

Vasile Surcel