Actorul Mircea Diaconu, efemerul și penibilul interpret al rolului de ministru al Culturii se arată în continuare, dispus să se ia la harță atât cu Agenția Națională de Integritate, care l-a declarat incompatibil cât și cu magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție care i-au confirmat, printr-o sentință definitivă, verdictul de incompatibilitate. Dar ce importanță poate avea decizia instanței supreme pentru histrionul politruc liberal? Crezându-se, probabil, pe scena unui cămin cultural dintr-un sătuc uitat de lume Mircea Diaconu se umflă în pene și se rățoiește, plin de ifose, la toată lumea: „Mă enervează că pare că sunt vinovat de ceva și mă irită îngrozitor chestia asta. Nu sunt vinovat de nimic, niciodată, și am încercat să trăiesc chiar onest în țara asta“. Dacă tot a pornit morișca vorbelor, maestrul Diaconu o ține mai departe, hodorogind din gură precum o moară neferecată: „Să mă retrag, parcă speriat sau învins de ANI, mi se pare de-a dreptul stupid. O să continui, mai am două căi de atac, o să le fac și pe astea. Cred, în continuare, că nu mă poate sancționa cu nimic ANI. Este un abuz, fără dubiu, asupra mea.“
Un vechi proverb spune că „dacă prostia ar durea, multă lume ar urla pe drumuri“. Ei, distracția ar fi cu mult mai mare dacă ar durea nesimțirea. ?ê?£i asta pentru că majoritatea politicienilor noștri ar urla ca din gură de șarpe. Iar unul dintre cei mai chinuiți ar fi chiar Mircea Diaconu. Da, exact el, cel pe care mai este încă parlamentar doar datorită sprijinului complice acordat de colegii din USL. În plus, el se mai laudă că, la toamnă, are de gând să candideze pentru un nou mandat. Dar pentru că deja s-a învățat minte în ceea ce privește funcțiile guvernamentale, nu se mai visează decât simplu parlamentar. „Nu mai vreau să am nicio funcție administrativă în veci. De reprezentare e altceva, sunt oamenii de acolo, din orașul meu, că așa am ajuns senator, au venit oamenii de la mine din oraș și m-au rugat, chemat, invitat, mă simt dator față de ei. Dacă puterea Băsescu, cu ANI cu tot și cu monicile lor cu tot, mă vor lăsa să fac acest lucru. Dacă nu, mă duc la pescuit. Mi-e infinit mai simplu“. Păi maestre, mai bine du-te direct la pescuit, că din politichie nu ai înțeles mare lucru. Iar ca ministru al Culturii chiar că ai fost de două parale.
Un Don Quijote dâmbovițean
Interviul acordat ziare.com, i-a oferit însă lui Mircea Diaconu ocazia de a juca, destul de slăbuț dealtfel, rolul de Don Quijote dâmbovițean, victimă a întregii lumi care-l înconjoară. Întrebat dacă nu s-a săturat de politică, Diaconu a răspuns că peste tot este la fel, chiar și în teatru. „Nu numai lumea politică este oribilă, peste tot e la fel. Porcării mi s-au făcut și în meseria mea, îngrozitoare și de neimaginat, din partea unor oameni de la care nu mă așteptam niciodată, porcării, porcării. Mizele sunt mai mici pe acolo, dar metodele sunt absolut aceleași, nu e nimic nou“. Păi maestre… „dacă și așa e rău, și-așa nu-i bine“, las-o dracu și de politică și de actorie, și apucă-te chiar de acum de pescuit. În politică ai dat destul cu bâta în baltă. Mai bine fă-ți rost de niște undițe adevărate și mergi pe malul gârlei, oricare ar fi aceasta și poate că, cu puțin noroc, o să reușești să păcălești vreun oblete naiv care, din marea admirație pe care ți-o poartă, o să-ți intre în minciog, direct și de bunăvoie. Hai noroc, și fir întins!
Vasile Surcel
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
