Din lac în puț: Ministerul Culturii, de la odiosul Barbu, la ?ê?£tirbu, „nașul” legalizării plagiatului

Posesor al unui obraz cu mult mai gros decât tălpoaia unei ciubote rusești, Daniel Barbu, odiosul ministru liberal nu și-a dat, încă, demisia din fruntea Ministerului Culturii. Pentru cei care, concentrându-și atenția asupra atacurilor devastator pe care USL încearcă să-l dea asupra justiției, nu și-au mai concentrat atenția și asupra culturii, reamintim că, aflat la Craiova, ministrul Daniel Barbu s-a umflat în pene și a oferit un mesaj, cumplit, care ar fi putut fi rostit, la fel de bine, și de  un lider nazist. Acolo, el ne-a anunțat că „La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeți-mă, nu vreau să par cinic în fața dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetățeni ai noștri.
Bugetul, programul național pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii și programul național de combatere și tratament HIV/SIDA. Jumătate! Unu la doi. După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetățeni afectați de acest hidos flagel al epocii noastre. Personal, nu înțeleg. Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri Shakespeare sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate.“
Ulterior, în loc să se ascundă în gaură de șarpe și să nu mai iasă niciodată de acolo, Barbu a oferit un soi de scuze penibile, care n-au reușit să-i convingă nici măcar pe șefii lui de la PNL. Trezit brusc din veșnica lui somnolență, chiar și Crin Antonescu a afirmat, scârbit: „Sunt consternat de afirmația pe care a făcut-o (…) O asemenea declarație nu-l reprezintă. Demisia face parte și este un semn de noblețe aproape în democrație. Ca semn de respect pentru oamenii care au putut fi lezați de o asemenea declarație, eu cred că o demisie e suficient de puternică. ?ê?£i cred că un lucru la care însuși Daniel Barbu ține, umanistul Daniel Barbu, cred că demisia ar fi cel mai puternic mesaj adresat acelor oameni într-o suferință cumplită pe care Daniel Barbu n-a vrut, sunt convins, să-i jignească, dar față de care a făcut această afirmație nefericită.“ Miercuri, întrebat de ziariști dacă este de părere că actualul ministru al Culturii va demisiona, liderul liberal a afirmat, totuși nu prea convins că: „Eu cred că da!“. Dar asta nu s-a întâmplat, încă. Astfel că, singura soluție de ieșire din acest penibil impas de imagine se află, acum, în mâna marilor șefi de la PNL. Tot ceea ce se știe în acest moment este că, la începutul săptămânii viitoare, conducerea PNL ar urma să se întrunească pentru a stabili viitorul ministru al Culturii. Surse liberale au declarat, pentru presă că, în cazul în care Daniel Barbu nu-și va depune mandatul, partidul ar urma să îi retragă sprijinul politic.

Pleacă dracu, vine fiu-su

Alte surse din cadrul PNL susțin că omul care are cele mai multe șanse să preia mandatul deținut, încă, de Daniel Barbu ar fi Gigel ?ê?£tirbu. Deși numele lui pare a fi desprins mai curând dintr-o glumă cu un puști căruia abia au început să-i cadă dinții de lapte, acest Gigel ?ê?£tirbu este un bărbat în toată firea, ditamai parlamentarul pe care Partidul Național Liberal l-a cocoțat în fruntea Comisiei de cultură din Camera Deputaților. Dar, dincolo de glumița legată de numele acestui candidat, suntem convinși că el va fi acceptat, din prima, de către Premierul Victor Ponta. Iar asta dintr-un motiv de-a dreptul binecuvântat: Gigel ?ê?£tirbu este autorul unui proiect de lege care, odată aprobat, va legaliza plagiatul. Plagiat care, după cum bine știm, atârnă de glezna Premierului mai greu decât ghiuleaua unui ocnaș. În urmă cu ceva timp, prin luna septembrie, acest Gigel a depus la Senat, o propunere privitoare la modificarea și completarea Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Printre altele, această propunere susține că, dacă nu se urmărește un avantaj comercial sau economic, este permisă reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public a unor lucrări, sau după cum spune el „folosirea în scopul unic de ilustrare în cazul predării sau a cercetărilor științifice, atât timp cât sunt indicate sursele,inclusiv numele autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil și în măsura justificată prin scopurile necomerciale urmărite.“ Până aici prevederea „proiectului ?ê?£tirbu“ pare a fi rezonabilă. Dar, tot acolo, Gigel ăsta, în calitatea lui de autor al unui act normativ, vrea să convingă pe toată lumea că este permisă și „includerea accidentală a unei lucrări sau a unui alt obiect protejat în alt material.“
Chestionat de jurnaliștii de la Hotnews în legătură cu această inițiativă legislativă, deputatul liberal a invocat-o ce-i drept în mod indirect pe ministreasa Elena Udrea: „Un caz care îmi vine acum în minte este folosirea frunzei România pitorească sau cum se numea. Brandul de țara când a fost luat de pe internet și schimbate anumite forme grafice. Iar toată lumea spunea că este un plagiat și s-a demonstrat clar că nu este un plagiat. În legislația europeană acest lucru nu constituia un plagiat. La aceste lucruri se referă toată aceasta directivă europeana, în niciun caz la tipăriturile scrise, care sunt vizibil, să zicem, copiate din alte opere.“ Cum dracu să fie „vizibile“ când, lovite parcă de orbul găinilor, „organismele academice“ puse în mișcare de fosta ministreasă Ecaterina Andronescu, n-au fost în stare să observe cele 180 de pagini ciordite de Victor Ponta în lucrarea lui de doctorat? Iar în momentul în care jurnaliștii i-au atras atenția că „experții juriști în drepturile de autor contactați de noi au declarat că propunerea dumneavoastră creează premisele pentru a nu mai putea fi sancționate ceea ce în limbaj uzual numim plagiatele“ dar și că „toți utilizatorii de programe pirat se vor putea prevala de aceste noi prevederi“, ?ê?£tirbu a sărit în sus și mai că nu s-a jurat țigănește: „Vai de mine, nici gând nu a avut legiuitorul, mă rog, inițiatorul, noi – în definitiv – nu am avut… nici prin cap nu ne-a trecut acest gând. V-am spus și mă văd nevoit să repet: acele lucruri sunt luate cuvânt cu cuvânt din acea directivă europeană cu care suntem obligați să completam legislația romanească“. Iar atunci când a fost întrebat ce ar putea însemna „includerea accidentală a unei lucrări sau a unui alt obiect protejat în alt material“, ?ê?£tirbu mai ca nu a dat-o și mai rău în bâlbâială: „Este vorba numai și numai de societatea informațională, atenție: informațională. Mă înțelegeți? Nu vorbim de tipărituri. Adică dacă un material în sistem informatic este preluat accidental – s-au întâmplat cazuri de genul asta sau există frecvent – iar autorul nu îl utilizează sau nu și-l însușește, atunci se consideră ca fiind o folosire accidentală a unui alt material. În niciun caz nu se referă la plagiat, pentru că, dacă iei un material care are drept de proprietate, aparține altei persoane și ți-l însușești, atunci cu siguranță conform legislației în vigoare este plagiat sau folosire de proprietate necuvenită“. Pus să dea un exemplu concret de „includere accidentală“, Gigel a bălmăjit că „Nu pot eu să vă dau exemple, că probabil sunt foarte multe exemple. Mă gândesc că la crearea, știu eu, unui site. ?ê?£tiți destul de bine că au fost cazuri“. Ei bine, acesta este omul care are mari șanse de a deveni următorul ministru al Culturii. Iar asta pentru că, Premierul „Copy paste“ nu va refuza, cu siguranță să-l coopteze în echipa lui guvernamentală pe cel care-i poate acoperi, legal, plagiatul prin care și-a luat doctoratul.

Vasile Surcel