Dumitru Costin vrea să-i împlinească visul lui Vîntu: „sindicatul unic” cu avere și slugi

Aflat cu un picior în închisoare, Vîntu și-ar putea îndeplini o dorință chiar de ziua lui, în noiembrie, atunci cînd sluga sa credincioasă „de la sindicate“, șeful Blocului Național Sindical (BNS), Dumitru Costin, i-ar putea pune la picioarele sale oloage întreaga mișcare sindicală și bineînțeles întregul patrimoniu al UGSR de peste un miliard de dolari în ceea ce ar putea fi cea mai mare operațiune a sa după tunul FNI din anii ‘90. Așa cum opoziția stângistă a pactizat împotriva Guvernului, așa și hoții sindicatelor doresc să-și dea mâna într-o alianță comună care să îi aducă „stăpânului suprem“ SOV influență maselor muncitoare din România care pot fi folosite ca mase de manevre la nevoie, cât și bogățiile sindicatelor constând în hoteluri, case de vacanță, baze de agrement și alte acareturi inestimabile. Bineînțeles, ca plocon pentru faptul că SOV i-a îmbogățit de-a lungul anilor, inclusiv cu toate funcțiile de conducere din Consilul Administrativ al Realității TV, unde ei, ca avocați ai clasei muncitoare, jucau împotriva adversarilor politici, după cum le cånta Vîntu. Între administratorii de la Realitatea Media se numărau, potrivit datelor de la Registrul Comerțului, Marius Petcu (lider sindical CNSRL-Frăția), Iacob Baciu (CSDR), Dumitru Costin (BNS), Liviu Luca (FSLI Petrom), Ion Popescu (Meridian), Achille Duțu. În 31.10.2006, ziarul „Curentul“ atenționa despre combinația fuziunii sindicale pe care o pregăteau argații sindicali pentru SOV. Cu titlul „Vîntu vrea să pună måna pe averea sindicatelor“, atenționam atunci că liderii sindicatelor CNSLR-Frăția, BNS, CSDR și Meridian și-au pus în cap să unifice mișcarea sindicală din Romånia pånă la sfårșitul anului (2006 – n.r.), aducånd în sprijinul demersului lor exemplul european. Un țel nobil, la prima vedere. Pentru că intrånd în dedesubturile acestei afaceri dăm de omniprezentul Sorin Ovidiu Vîntu. Surse de încredere din mișcarea sindicală din Romånia ne informau atunci că la începutul lunii august 2006, la Roșu, fosta stațiune a CC al UTC din Delta Dunării, aflată acum în proprietatea cuplului SOV – Liviu Luca, a avut loc o reuniune a liderilor celor patru confederații sindicale pentru a discuta tema fuziunii, la întålnire fiind prezent și controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu. Singura confederație sindicală absentă atunci de la eveniment a fost „Cartel Alfa“, condusă de Bogdan Hossu, care probabil a mirosit manevra pusă la cale de SOV, dar care între timp pare să fi revenit la sentimente mai bune față de acest proiect.
Conform datelor furnizate atunci de unul dintre participanții la discuții, la această reuniune a fost pus la punct un plan de unificare a sindicatelor din Romånia, sub conducerea lui Marius Petcu, liderul de la CNSLR-Frăția, cel care acum se află în fața unei pedepse de ani buni pentru mită. Această uniune sindicală urma să fie finanțată, în prima fază, de către SOV, cu un buget anual de 5 milioane de euro. Numai că generozitatea lui SOV avea atunci un preț pe măsură: patrimoniul sindicatelor. Planul discutat la Roșu prevedea, într-o primă etapă, ca Vîntu să administreze patrimoniul sindicatelor, urmånd ca ulterior, după ce patrimoniul va fi restituit prin lege confederațiilor, să devină proprietar cu drepturi depline. Bineînțeles că planul avea și o componentă politică, cea a PIN condus atunci de Cozmin Gușă, care ar fi urmat să intre în Parlament pe listele PSD și să sprijine această manevră și postura de deputat social-democrat.

Se reiau jocurile

Cel care a anunțat reeditarea în prezent a acestor jocuri de culise, care se pregătesc după cortinele sindicatelor, a fost chiar Dumitru Costin, cel care a declarat într-un interviu publicat ieri de agenția Mediafax că Blocul Național Sindical a invitat celelalte patru confederații sindicale să fuzioneze, primind acceptul din partea „Cartel Alfa“ și CNSLR-Frăția, unirea urmând să aibă loc posibil în toamna acestui an. „Ideea de fuziune a confederațiilor sindicale nu este neapărat grăbită de modificările din noul Cod al Muncii și din Codul de Dialog Social, așa cum am insistat să clarific. Nu neapărat. Noi, cei din Blocul Național, suntem cei care, la consiliul nostru național extraordinar din urmă cu aproximativ o lună, am hotărât să adresăm o scrisoare tuturor celorlalte confederații sindicale și să facem un apel către ei în ideea de a ne așeza la masă și a găsi o formulă normală și firească de negociere și de consolidare. De ce am făcut acest lucru? Nu împinși de la spate de modificările de legislație, ci din cauza unor constatări, anume că în ultima perioadă de timp, din cauza acestei fărâmițări, acestei atomizări, puterea, indiferent cum s-a numit ea, a putut să joace foarte bine între unii sau alții. Au găsit vulnerabilități, le-au speculat, ne-au pus unii împotriva altora. Erau utilizați anumiți lideri ai unor federații profesionale, se acredita ideea spargerii mișcării sindicale și creării unei structuri sindicale a bugetarilor din România. Ideea pe care mergem noi este aceea: e cazul să strângem rândurile, e cazul să ne organizăm într-un format nou, modern, eficient, care să ofere servicii foarte bune membrilor de sindicat să justifice faimoasa întrebare «De ce sunt membru al unei organizații și ce beneficii îmi aduce apartenența la o asemenea organizație?»“. Cu o formulă centralizată, tipică pentru o gåndire de tip socialist, Costin vrea să explice că această fuziune va fi benefică angajaților, și nu propriilor interese pe care apoi le poate pune la dispoziție unor forțe politice, mișcări care s-au putut observa ușor pe tot parcursul anului 2010, cånd ieșirile în stradă ale oamenilor și mobilizarea la mitinguri se făcea cu ajutorul autocarelor de la PSD.

Toamna se-numără fuziunile

Afirmațiile noastre sunt întărite și de vorbele lui Costin din următoarele rånduri ale interviului. „N-ai organizație puternică, guvernele și puterea te distrug, așa cum cel puțin în opinia mea au făcut-o în ultimii doi ani de zile. Au profitat de toate aceste slăbiciuni ale noastre și au distrus bucățică cu bucățică. Însă, din păcate, nu sunt conștienți de un lucru: orice societate normală are nevoie de astfel de interlocuitori. Nu suntem un moft. Organizația sindicală nu e un moft, nu e o ticăloșie, nu e o golănie. Organizația sindicală până la urmă se naște din exprimarea unuia din drepturile fundamentale ale omului, dreptul la liberă asociere“, a mai spus Costin. El mai spune că această fuziune va crea o masă mai mare de indivizi reprezentați, iar dacă această masă va rămâne în același format de organizare prost care dăinuie de 20 de ani, membrii de sindicat de acolo vor fi la fel de neinformați, la fel de puțin mobilizați, la fel de puțin asistați, deci nu am rezolvat nimic“.

Costin, „regele sindicatelor“

Pentru a se încorona „regele fuziunii“ și pentru a-și lua tainul după eliminarea coruptului Marius Petcu și nepăsarea lui Liviu Luca față de această mișcare sindicală, Costin ar vrea ca BNS să ia tot meritul pentru această manevră și bineînțeles să se încoroneze rege peste sindicatele unificate. La fel ca în Cossa Nostra, un fel de „capi de tutti capi“. „Este posibil să se finalizeze până în toamna acestui an și atunci Congresul BNS să se transforme într-un congres de fuziune a mișcării sindicale între două sau mai multe confederații sindicale, cu toate că până în prezent doar două, «Cartel Alfa» și CNSLR-Frăția, au răspuns invitației“, a mai anunțat Costin. Prin această mișcare, Dumitru Costin ar putea controla o majoritate de trei confederații sindicale din cele cinci cåt există. Se pare că și Bogdan Hossu de la „Cartel Alfa“ a acceptat această formulă, în 2006 declaråndu-se un adversar convins al acestei mișcări. În prezent, Hossu l-ar putea urma pe „fratele“ Marius Petcu la închisoare, împotriva sa procurorii DNA avånd probe că ar fi favorizat o serie de firme aparținånd rudelor sale pentru renovarea unor hoteluri din patrimoniul „Cartel Alfa“.
Potrivit unei anchete jurnalistice difuzate de Pro TV, bunurile UGSR se ridicau în 1989 la 4,7 miliarde lei (echivalentul a cåteva sute de milioane de dolari) și 2 milioane de dolari, 21.000 de imobile (blocuri, hoteluri, case de cultură, baze sportive) etc. Cea mai mare parte a acestui patrimoniu a dispărut din momentul în care sindicatele nou apărute au preluat activele spre administrare, acestea fiind înstrăinate, ulterior, iar banii – retrași din conturi. Ce a mai rămas poate fi înstrăinat mult mai ușor acum în condițiile în care noi manevre urmează să fie puse la cale odată cu alambicările juridice în cazul unor noi fuziuni care ar putea șterge urmele vånzărilor bunurilor UGSR.