La emisiunea „După 20 de ani“ de la ProTV Ion Iliescu a fost invitat să cuvånte, cu un generic sinistru titrat pe ecran: „Romånia lui Ion Iliescu“. Sinistru, dar foarte adevărat, din păcate, deoarece starea de rahat în care a ajuns această țară, după 20 de ani, poartă pe deplin amprenta „cårpei kaghebiste“ devenite stindard al dejecției bolșevismului criminal. Raporturile sale cu Romånia, de violator în recidivă, îl califică drept o adevărată vedetă porno, un zombie pervers și decrepit, încă nesătul, care a debutat într-o baie de sånge. Iliescu își dorește „soluția Voronin“ pentru Romånia, soluție implementată la Chișinău de Moscova, în care președintele să fie ales de Parlament – instituție pe deplin controlată și controlabilă în baza unui algoritm pervers, care a dat naștere unor aberații de necrezut, oameni ajunși în scaune deși au adunat abia cåteva mii de voturi sau erau pe poziții secundare în opțiunile electoratului, cum este de exemplu cazul lui Tăriceanu și a multor altora de aceeași teapă.
Ieșit cu vata-n nas din caverna de unde bântuie periodic poporul român, ca un vampir sângeros, Iliescu a dat măsura, încă o dată dacă mai era nevoie, instrucției sale kaghebistice, specialitate manipulare-diversiune, în care s-a școlit încă din anii ‘50.
S-a năpustit pe ținta sa prioritară, Traian Băsescu, care-i stârnește apetitul promiscuu de atâția ani, reiterând scenariul suspendării, deși a tot negat că s-ar afla la comanda ițelor păpușilor și interpușilor executanți servili ai ordinelor sale, de teapa lui Voiculescu & comp.
„Acum un referendum pentru suspendarea și pentru încetarea mandatului președintelui Băsescu ar avea succes, pentru că populația este profund nemulțumită“ însă strategul Ilici a mai adăugat: „Așa ceva se poate face numai după o schimbare a structurii Parlamentului. Ar trebui în perioada următoare o suspendare a Guvernului prin procedurile parlamentare și alegerile anticipate și o nouă componență a Parlamentului ar putea să ia în discuție (…) suspendarea“.
Este evident că românii nu vor putea ajunge vreodată la liman până nu vor reuși înlăturarea ultimelor rămășițe ale „bunei guvernări“ iliesciene de după 1989, respectiv a dinozaurilor și agenților fosilei comuniste Ion Ilici Iliescu pripășiți în structurile administrației locale și centrale, în Poliție, în Magistratură, în sănătate publică, învățământ – de stat/particular -, Parlament, mediul de afaceri – miliardarii de carton postdecembriști, legați ombilical la resursele și afacerile cu Statul, un Stat captiv, parazitat/căpușat strategic începând cu 20 mai 1990, în Duminica Orbului.
Iliescu și mitologia „Revoluției“
În emisiunea de la PRO TV, Ion Iliescu s-a făcut că rememorează momentele din ‘89, evident mințind ca de obicei cu nerușinare. „Nu eu am fost inventatorul Revoluției Române. Revoluția română a fost un proces istoric care a făcut parte dintr-un proces mai amplu de prăbușire a unui sistem care era falimentar și în plan politic și economic. Eu eram sub atenta supraveghere a securității, deja era un filaj la vedere. În toată perioada anterioară filajul funcționa, în noaptea de 21 spre 22 cele trei echipaje au stat permanent în fața casei mele. A doua zi dimineață m-au însoțit până la editură. Până la ora 11.00 în dimineața de 22 decembrie au stat permanent acolo. La ora 11.00 s-au scurs coloane de muncitori. Era vorba de revolta populară împotriva dictatorului. Această stare de spirit o simțea fiecare și eu mai mult ca orice. Nu mă simțeam singur, simțeam că e o acumulare de revoltă“, a spus Ion Iliescu.
Ca de obicei, Iliescu se exprima criptic, dar pe fond nu minte în întregime deoarece într-adevăr nu a fost el inventatorul Revoluției române pentru că a fost lovitură moscovită, nicidecum revoluție! Adevărul necenzurat despre revoluție trebuie însă spus și reiterat deoarece pe această mitologie revoluționară este întemeiat tot răul de astăzi: Ion Iliescu a fost nominalizat drept Prim-Ministru al unui nou guvern ce s-a format, de către gen. Ilie Ceaușescu, în dimineața de 22 decembrie 1989, în jurul orei 11.30, în întâlnirile succesive pe care fratele lui Nicolae Ceaușescu le-a avut la sediul MApN cu atașatul militar sovietic și reprezentantul comandamentului Tratatului de la Varșovia, și ulterior cu o delegație militară chineză. La acea oră, Nicolae Ceaușescu se afla încă în Comitetul Central, aparent încă la putere. Ajuns la sediul MApN, gen. Victor Stănculescu este pus la curent de gen. Ilie Ceaușescu cu această nominalizare (să nu-i spunem încă numire) a lui Ion Iliescu. Acțiunile ulterioare ale gen. Stănculescu, de sprijinire a lui Ion Iliescu, urmează această logică.
Gen. Ștefan Gușă este cel care a montat scenariul și regia „teroriștilor“, care nu trebuie căutați la batalionul DIA de la Buzău, ci în unitățile de cercetare diversiune de la nivelul celor patru armate de la acea vreme (în special unitatea de la Târgu Mureș). Urmăriți filmul cu Ștefan Gușă în CC, dând ordine gen. Mocanu, comandantul CAAT, de doborâre a așa-ziselor elicoptere teroriste ce apăruseră, conform lui Gușă, spunându-i gen. Iulian Vlad (neîncrezător și pare-se, lucid și neprins în joc) că „ticăloșii de teroriști“ aveau hangare subterane de unde trimiteau elicopterele la atac împotriva revoluției. Toată „lupta“ lui Ștefan Gușă, ba cu teroriștii, ba cu rușii („muriți pe brazdă!“) a fost o mare butaforie și minciună. Nu se comandă o armată împotriva „teroriștilor“ și apărarea granițelor împotriva invaziei sovieticilor de la un simplu telefon din CC și cu țigara Kent între degete și răcnind „ordine“ cât mai ostășește. În clădirea CC, cei aflați acolo luați de val au fost împușcați acolo, în nopțile de după 22, de armată la ordinele lui Gușă.
Clădirea TVR a fost atacată și mitraliată din aer de un elicopter PUMA al armatei. De la sol, TVR a fost atacată dinspre latura din stânga a curții TVR, privind dinspre Calea Dorobanți, de militari români, în combinezoane negre. Se știe clar de unde și la ordinul cui a acționat elicopterul, dar tăcerea face parte din „deal-ul“ „de după“. De ce a făcut Gușă asta? Ca să își scape pielea după Timișoara, pozând în salvator al patriei și apărând ca number 1 după dorita lichidare a lui Ion Iliescu. Nu poate fi exclusă chiar o înțelegere a lui Gușă cu rușii, butaforia menționată având rolul necesarei perdele de fum.
Așa-zisul „război electronic“ a fost generat de activarea la ordin, a modului de funcționare de training (am zice astăzi) sau de simulare, al sistemului de urmărire și alertare ținte aeriene (Comand & Control, pe limba de astăzi) din punctul de comandă al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului de la Otopeni. Aceste simulări de ținte se făceau în mod curent în cursul aplicațiilor Tratatului de la Varșovia, de către ruși. De altfel, activarea acestui modul de training/simulare nu a fost livrată de sovietici atunci când aceștia ne-au livrat sistemul de comandă al CAAT, ea putând fi făcută doar de sovietici.
Această istorie ascunde de fapt adevărata diversiune: agenții ruși erau la vedere, în vârful statului român, strâns grupați în jurul lui Iliescu.
Dar cea mai mare diversiune postdecembristă este conceptul așa-zisei Prese „libere“ de după ‘89. Dacă ar fi fost liberă, ar fi sărit să îl întrebe pe Ion Dincă ce era cu Planul ZZ pomenit de acesta la procesul său. Sau ar fi sărit să stea de vorbă, în anii din urmă, cu Emil Bobu, când acesta își face piața ca un moșulică inofensiv, în Piața Floreasca. Serviciul de dezinformare al Securității a fost integrat în MStM al armatei după decembrie ‘89 și n-a mai plecat de acolo, formând un element de bază al secției de psy ops a armatei și a MApN. Multe „scenarii“ de după ‘89 și direcționarea opiniei publice în direcțiile dorite trebuie căutate acolo. Până astăzi se văd, uneori cu ochiul liber, manipulările și scenariile diversioniste, una dintre cele mai bine elaborate dintre schemele de dezinformare aplicate după manualul care l-a format și pe Ion Ilici Iliescu, cel care apare la nesfârșit pe toate rețelele media, la liber, deși locul său ar fi într-o vidanjă, cu sau fără vată-n nas.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
