Ceea ce voi spune in continuare cu siguranta ii va surprinde pe multi. Consider insa ca este absolut normal sa-mi asum deciziile, luate in cunostinta de cauza si din motive cat se poate de logice.
Eu, Mihai Iacob, i-am dat caseta video – pe care era inregistrata Silvia Vranceanu, presupun ca intr-un moment mai putin controlat al tineretii sale – directorului OTV, Dan Diaconescu, pentru a o prezenta pe post, in masura in care ar fi fost posibil. Am fost nevoit sa fac acest pas in sustinerea, materiala, a anumitor afirmatii aparute in ziarul -Monitorul de Vrancea-, al carui patron sunt si care, ulterior publicarii lor, au fost puse la indoiala. Corespondenta ziarului -Evenimentul zilei- din Vrancea, Silvia Vranceanu, a facut afirmatia ca ziarul -Monitorul- ar fi, citez din scrisoarea deschisa, publicata de ziarul amintit in editia sa de marti, 6.08.2002, -…o publicatie de partid-. In aceeasi editie a -Evenimentului-, directorul ziarului a afirmat, in editorialul domniei sale, citez din nou -Ba, pentru a stimula curiozitatea focsanenilor, ziarul local -Monitorul- da si el curs indoielii. Apare corespondenta -Evenimentului zilei- intr-un film porno?!-
Fac toate aceste precizari nu erijandu-ma in pozitia de aparator al unora dintre baronii locali ai PSD, ci pentru ca sunt de parere ca, daca presedintele Consiliului Judetean Vrancea, Marian Oprisan, are de dat socoteala sefilor sai de partid pentru anumite actiuni initiate de domnia sa pe plan local, nu trebuie sa raspunda si pentru fapte care nu-i apartin. Nu Oprisan este cel care a luat decizia de a da caseta pe post, ca si raspuns al unui santaj esuat.
Totodata, imi manifest aici surprinderea fata de faptul ca un corespondent local al unui ziar, oricare ar fi el, isi poate permite sa faca anumite declaratii publice referitoare la un cotidian care apare in Vrancea si cu care nu are nici o legatura.
In privinta modului in care am intrat in posesia casetei, lucrurile sunt cat se poate de limpezi. Una dintre copiile casetei in care -educatoarea- – la vremea aceea – Silvia Vranceanu facea un fel de strip-tease jalnic intr-o cabana din creierii muntilor a ajuns si la redactia -Monitorului de Vrancea-. Aflandu-ma acolo, am preluat-o si am adus-o la Bucuresti ca, daca vreti, element probatoriu al afirmatiilor aparute in ziar. Repet, nici eu si nici Opisan nu am decis prezentarea pe post a acestei casete.
In rest, problemele celor doi, consider ca s-ar fi rezolvat fara implicarea numelui ziarului -Monitorul de Vrancea- in acest scandal.
In alta ordine de idei, daca tot s-a ivit inca un prilej nefericit de a ne pune cu totii poalele in cap, as vrea sa mai spun cateva lucruri.
Mi se pare foarte grav ca in politica romaneasca se inmultesc cazurile in care persoane civile – mai ales femei – devin instrumente, arme, in lupta dintre politicieni.
Consider ca pozitia luata acum de Clubul Roman de Presa vizavi de astfel de practici este binevenita, dar, din pacate, tardiva. Ma intreb de ce acest for nu a considerat necesar sa faca acelasi lucru in primavara, atunci cand a izbucnit cazul Andresan, episod in urma caruia ziarul -Curentul-, fara nici un fel de amestec, de altfel, in acel scandal, mai avea putin si isi agata la intrare felinarul rosu. In acele timpuri, cu reporterii si redactorii ziarului se discuta cam asa:
-De unde esti matale…?! De unde….? Aaa, de la Cureeentuu*…!! Ce mai face, dom*le, Andresanca?! Ha, ha… Bravos, asa ziariste cum aveti voi acolo, mai zic si eu!-.
Zeci (ca sa nu par exagerat spunand sute) de astfel de judecati de valoare… de spirit dezlantuit ne-au fost dat tuturor sa auzim luni de-a randul. Atunci nimanui nu i-a pasat ca un numar important de ziariste, care fac cinstit presa, au dus in carca povara nemeritata a acestor remarci mai mult decat malitioase. Toata presa s-a dezlantuit, implicit, impotriva unui ziar pe ale carui state de plata nici macar nu a figurat Laura Andresan.
Dar, mai ales, nimeni nu a vorbit atunci de varsta ei – doar cu un an peste cea a Silviei Vranceanu a anului *95 – si de naivitatea care le-a dat posibilitatea politicienilor grei – ministrii, secretari de stat, presedinti si vicepresedinti de partide – sa o foloseasca in cel mai reprobabil mod cu putinta. Mai mult sau mai putin voalat, Andresan a lasat sa se inteleaga ca a fost folosita ca jucatoare la doua capete, chiar in razboiul intestin din PSD. Ba, mai mult, cateva ziare, altfel serioase, s-au grabit sa gazduiasca materiale pe pagini intregi, sub semnatura Laurei Andresan, care loveau, fara rost, in mine si in ziarul -Curentul-.
Aceeasi lipsa de reactie a dovedit-o Clubul Roman de Presa si in urma scandalului -Doctorita de la Cotroceni-, un alt caz flagrant de -folosinta- a unor civili in jocurile politice. Daniela Rosca, e drept, nu era ziarista, dar era o femeie in viata careia s-a intrat mai mult sau mai putin direct, iar reactia ei, spontana sau fabricata, a transformat-o intr-o arma perfecta pentru tinta Constantinescu. Tacerea este cu atat mai surprinzatoare cu cat doctorita este, actualmente, prietena unui recunoscut om de presa, Stelian Tanase.
Cazul Silviei Vranceanu dovedeste, si el, acelasi lucru. Vrand-nevrand, ea a intrat intr-un scandal, care, mai devreme sau mai tarziu, isi va dezvalui partea politica. Pana atunci, de imprejurare nu s-au sfiit sa profite nici democratii, prin vocea lui Traian Basescu, acesta simtindu-se legat prin doctrina de familia Vranceanu – sotul ziaristei din Vrancea fiind pedist de adoptie – si nici liberalii, actualul -Ziar de Vrancea- format din fostii redactori ai -Monitorului-, fiind controlat de un liberal. In aceeasi masura, scandalul a venit ca o manusa conducerii PSD, premierul iesind, saptamana trecuta, cu un comunicat ambiguu pe aceasta tema, in care condamna, in general, astfel de practici, spre a face uitata propria manifestare de acest gen.
In consecinta, e mai putin important pentru mine in ce fel a inteles o tanara adolescenta sa-si petreaca Revelioanele. Si sigur ca politica nu se face pe sub fuste. Dar daca toata lumea ar fi inteles – si ar fi reactionat in consecinta inca din momentul declansarii scandalului Andresan – ca e bine sa se stavileasca astfel de practici, poate ca astazi n-ar mai fi existat nici cazul Rosca si nici cazul Vranceanu.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
