„Fiecare pasăre pe limba ei piere”: crizele de isterie ale interimarului Crin Antonescu oferă motive de suspendare

Constituția României stabilește, în cuprinsul articolului 99 că „Dacă persoana care asigură interimatul funcției de Președinte al României săvârșește fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituției, se aplică articolul 95 și articolul 98”. Iar menționatul articol 95, deja celebru pentru modul în care a fost aplicat în cazul lui Traian Băsescu, spune că: „În cazul săvârșirii unor fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituției, Președintele poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună cu votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale”. Sau altfel spus, în scurta perioadă în care ajunge să ocupe funcția de chiriaș cu viză de flotant, la Palatul Cotroceni, președintele interimar nu poate face chiar orice-i trece prin cap.
Iar atunci când începe să calce în străchini, poate fi suspendat și el, exact la fel ca președintele titular pe care-l înlocuiește temporar. Având la bază doar „meseria” de repetent, interimarul Crin Antonescu lasă, pe zi ce trece, impresia că fie habar n-are că înaltul fotoliu în care politichia dâmbovițeană l-a cocoțat vremelnic îi conferă cu mult mai multe obligații decât drepturi, fie că îl doare exact în pingele de aceste obligații. La început, după ce a învățat, cu chiu cu vai, cum se deschid ușile din palatul prezidențial, „Căcărăul” Crin Antonescu a promis solemn că va fi un „președinte discret”. Dar, în scurt timp a uitat și a început să se poarte de parcă ar fi fost coborât cu hârzobul din slava cerului și ar fi fost „răsădit” la Cotroceni pentru eternitate.

„Comandantul” oștilor USL-iste

Ani la rând, reprezentanții partidelor aflate acum la putere i-au reproșat lui Traian Băsescu faptul că „nu este președintele tuturor românilor” și că menține contactul cu Partidul Democrat Liberal. ?ê?£i poate că „alesul” chiar a și păstrat o anumită legătură cu fostul său partid. Dar, ca să ne păstrăm între granițele ade­vărului, trebuie să spunem că a făcut-o fără a depăși prea mult limitele legii și ale bunului simț. Lucru care nu i se întâmplă și lui Antonescu. Ignorând faptul că poziția de președinte, fie el și interimar, nu-i permite să participe la mitinguri și diverse alte manifestări politice, Crin s-a dat în stambă încă din perioada campaniei pentru referendum. El a participat, ba chiar s-a și lăudat cu partizanatul lui politic, la mitingurile organizate de USL, în cursul acestei campanii. Iar acolo, preschimbat într-un politruc arțăgos, frate geamăn cu vechii activiști bolșevici, a chemat, de fiecare dată, „poporul” la luptă contra „dușmanului de clasă”: „Mai sunt două zile. Ei, adică Traian Băsescu și grupul său de profitori, de corupți, de evazioniști fiscali, de propagandiști mincinoși, plătiți cu bani furați din buzunarele voastre, ei le spun românilor: stați acasă, stați la locul vostru, făceți-vă că nu existați”. Iar ceva mai la vale a continuat cu aceeași retorică găunoasă, demnă, mai curând de un activist rural: „Veniți la vot! Veniți la vot și chiar dacă ați suferit, și chiar dacă ați fost umiliți, și chiar dacă ați fost și sunteți sfidați până în ultima zi, votați fără ură!”. Păi are dreptul un președinte, fie el și unul interimar, să cheme la vot pentru referendum? Constituția spune că nu! În cuprinsul art. 98, legea noastră fundamentală spune că „Atribuțiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcției prezidențiale.” Iar în acest context, articolul 90 spune că președintele ales, dar nu și cel interimar, „poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.” Păi, păstrând proporțiile, interimarul Crin Antonescu a făcut exact ceea ce-i interzice articolul 98 al Constituției. Iar faptul că s-a pus în fruntea „oastei” politice a Uniunii Social Liberale, pe care a condus-o în lupta politică la care suntem martori în ultimele luni, arată clar că, departe de a fi președintele interimar al tuturor românilor, el este doar pre­ședintele „poporului USL-ist”. Iar pentru ca marea confuzie pe care o propagă să fie și mai adâncă iar haosul și mai tenebros, Antonescu nu ezită să inventeze încă un „popor”, pe care-l contrapune poporului român pe care-l conduce din poziția de președinte interimar. Invitat la postul lui Dan Diaconescu, „Căcărău” s-a trezit vorbind, plin de emfază: „Dragi compatrioți OTV-iști, dragi membri ai poporului OTV-ist, seară de seară de câțiva ani Dan Diaconescu, acest om cinstit vă spune ce pacoste este Băsescu pentru țară. Seară de seară Dan Diaconescu vă povestește cum l-a aruncat în temniță și cum a suferit pentru libertate și pentru dumnea­voastră. Seară de seară, Dan Diaconescu visează cum va disputa finala alegerilor prezidențiale. Pentru toate aceste lucruri, la care și eu sunt părtaș cu inima, pentru toată suferința și toată speranța lui Dan Diaconescu și a dumneavoastră, indiferent că socotiți că e mai bine să rămână Traian Băsescu, indiferent că socotiți așa cum cred că e bine să plece Traian Băsescu, faceți-vă datoria față de dumneavoastră ca cetățeni duminică și veniți și arătați-i lui Traian Băsescu, arătați-i lui Dan Diaconescu, arătați-mi și mie că până la urmă decizia este a voastră”. Poporul OTV-ist? Păi asta înseamnă că, într-adevăr, am ajuns în „Țara lui Doamne ferește”. Doar Ion Iliescu a mai îndrăznit, cândva, să afirme că „poporul muncitor” este cu totul altceva decât restul românilor care erau numai buni să fie călcați în picioare și tocați cu bâtele de „poporul” minerilor.
Manifestare a unui simptom asemănător unui acces de paranoia, Crin „Căcărău” Antonescu se visează un mare comandant militar, care are în spatele lui oști mai mari decât le-a avut la dispoziție chiar și Ghingis Han: „Sigur că în spatele meu, în sprijinul poziției mele, sunt acești 7,5 milioane de oameni care au votat. În spatele lui Traian Băsescu sunt 900.000 de mii de oameni și probabil ambasadorul SUA în România. Sincer, nu știu cine e mai puternic”. Nu meștere, în spatele tău stau doar cele cu puțin peste 9500 de voturi care te-au trimis în Parlament în anul 2008. În rest nu este vorba decât despre curvăsărie politică și „jocuri de glezne” care te-au adus în fruntea PNL și mai apoi la șefia Parlamentului. Iar acum te-au cocoțat în fotoliul de la Cotroceni. Atât și nimic mai mult!

Mai arțăgos decât o mahalagioaică isterică

Într-o țară normală, toate aceste excese politicianiste ar constitui niște motive suficiente pentru ca Antonescu să fie suspendat. Dar asta nu este totul. Chiar și interimar, „marele șef de trib” „Căcărău” Antonescu se rățoiește isteric, aproape zilnic, la tot restul lumii. În halucinațiile care-i cutreieră mintea, liderii europeni și cei americani sunt doar niște subalterni ai lui Traian Băsescu, gata în orice clipă să se dea peste cap ca să-l salveze de ura „poporului”. ?ê?£i fără să fi auzit vreodată de dichisurile diplo­mației el se trezește dând, aproape zilnic, cu „dânșii” în fasole. ?ê?£i, cocoțat pe un cal alb care nechează doar în mintea lui, Crin Antonescu îi reproșează președintelui Comisiei Europene: „Nu se poate să fii ditamai președinte de Comisie Europeană și din vacanță de undeva să-i mai trimiți o scrisoare domnului Ponta”. Bineînțeles că, pentru el, și pentru cei 7,5 milioane de români cu care se tot laudă, români care n-au votat, însă, în favoarea sa ci doar contra lui Băsescu, nici americanii nu valorează mai mult decât o ceapă degerată: „Ambasadorul SUA este evident părtinitor în această chestiune. Cu asta ne luptăm, dar ne luptăm. Fără niciun fel de diplomație și ipocrizie, senti­mentul meu e următorul. Sigur că în spatele meu, în sprijinul poziției mele, sunt acești 7,5 milioane de oameni care au votat.” Bravo, interimarule! Ce-ar fi să declari război SUA? Că poate așa or să ne ia ăia prizonieri pe toți, și or să ne ducă la ei. Iar tu o să rămâi să conduci „poporul OTV-ist”, cu Dan Diaconescu prim-ministru. Bine­înțeles că nici cu nemții nu se prea înțeleg cu interimarul: „Eu am o singură exigență, demo­crația are valori universale. Dacă se strecoară îndoiala că democrația este încălcată, e jale. Eu nu vreau să se întâmple asta, nu e admisibil, nu e acceptabil să dai declarații pe ce ți-a spus Băsescu la telefon, așa cum a făcut doamna Angela Merkel”. Acum dacă e să stăm strâmb și să judecăm drept, modul în care Antonescu calcă în picioare decenii întregi de diplomație și subminează poziția țării noastre în cadrul structurilor europene și a parteneriatelor mondiale, ar trebui să fi intrat demult în atenția organelor care se ocupă cu asigurarea siguranței naționale. Dar poate că, mai curând, acest comportament haotic și arțăgos ar fi mai curând de competența și ar intra în sfera de interes a psihiatrilor. Apropo, oare marii noștri politicieni au trecut vreodată pe la vreun cabinet de specialitate?

Vasile Surcel