Bibliotecarii sustin, mai in gluma, mai in serios, ca daca dictatorul ar mai fi trait un an-doi, noul sediu al Bibliotecii Nationale ar fi fost terminat si nu ar mai fi fost nevoiti sa astepte 13 ani pentru ca succesorii democrati sa nu ajunga nici macar sa-l -tencuiasca-. De altfel, aceasta situatie este o -fresca- fidela a dezinteresului fata de cultura al contemporaneitatii. Unul dintre lacasele de cult afectate de acest dezinteres este Serviciul Colectii Speciale al Bibliotecii Nationale, cu sediul in strada Biserica Amzei. Imobilul a apartinut familiei Bratianu, familie care a construit si utilat acest -templu al cartilor-. Ei bine, acum sediul este, pe buna dreptate, revendicat, iar sansele de a fi castigat in instanta sunt reale. Intrebarea este ce se va intampla cu sutele de mii de piese din colectiile speciale, de o valoare inestimabila, cand vor trebui mutate, dat fiind ca nu exista nici o locatie adecvata pentru acestea. Poate ca prezentand, chiar si succint, acest tezaur cultural al romanilor, vom reusi sa trezim atentia celor care pot face ceva pentru ca acesta sa dainuiasca in continuare peste secole, asa cum a facut-o pana azi.
-Psaltirea in versuri-, cu corecturile olografe ale lui Dosoftei
Chiar daca intretinut prin eforturi uriase, in conditii optime, imobilul din strada Biserica Amzei, care gazduieste Serviciul Colectii Speciale, isi tradeaza varsta, iar sutele de mii de piese -tanjesc- dupa un sediu nou, care sa nu miroasa a mucegai, ci dimpotriva, sa le asigure lumina si temperaturile optime de -viata-. Si cand spunem piese ne referim la cele care compun colectia de bibliofilie, de manuscrise, la cele din arhiva istorica, la periodice vechi, stampe sau harti. Este vorba despre piese care, practic, nu pot fi estimate. De exemplu, in colectia de bibliofilie se afla reunite autentice monumente culturale: -Liturghierul- tiparit la Manastirea Dealu, in 1547, -Apostolul- tiparit la Targoviste in 1547, -Psaltirea in versuri-, exemplar cu corecturi si completari facute chiar de Dosoftei, -Indreptarea legii-, datand din 1652, sau -Biblia- lui Serban Cantacuzino din 1688, piese care stau alaturi de carti vechi straine, in editii princeps, editii originale sau definitive, editii de comentarii purtand semnatura lui Donatus, Erasmus si altii. De asemenea, printre cele 141 de incunabule regasim si -Danse macabre-, lucrare aparuta la 1490, reprezentand singura traducere in limba latina a unei balade medievale franceze, cartea existand in doar sapte exemplare in toata lumea, iar cele 24 de xilogravuri ale cartii ii apartin lui Pierre le Rouge, miniaturist al Scolii din Tours.
Manuscrise ale elitei romanesti
In cabinetul Manuscrise, in afara numeroaselor piese latine, arabe, persane, de manuscrise religioase slave si grecesti, intalnim o bogata corespondenta si file de jurnal purtand semnaturile unor intemeietori ai culturii romanesti: Titu Maiorescu, Martha Bibescu, George Enescu, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu sau Emil Cioran. De asemenea, nu lipsesc nici manuscrisele literare apartinand lui Goga, Iorga, Blaga, Camil Petrescu, Sadoveanu, Arghezi sau Calinescu.
Arhiva istorica – un izvor nesecat de documente inedite si dovezi documentare
In ansamblul lor, marturii istorice (intr-o proportie considerabila avand caracter inedit) dezvaluie fatete de semnificatie ale procesului de constructie moderna a societatii romanesti, de racordare a realitatilor nationale la cele occidentale. Exista referiri, si nu putine, la evenimentele politice esentiale care au trasat acest curs, la aspecte ale organizarii statale – institutionale, economice si administrative -, la integrarea teritoriilor romanesti Transilvania, Dobrogea, Basarabia si Bucovina in trupul tarii sau la manifestari ale spiritualitatii romanesti.
Tot in grija Serviciului Colectii speciale se afla si cabinetele -Stampe- (25.000 de lucrari originale semnate de titani ai artei universale si romanesti), -Cartografie- si -Periodice romanesti-. In ceea ce priveste sectia -Audiovizual-, pentru a releva valoarea pieselor de aici, nu amintim decat doua dintre ele. Prima este a lui Alexandru Flechtenmacher, -Hora Unirii- (1856). Este vorba de o varianta anterioara piesei devenite -slagarul- patriotismului romanesc, scrisa pentru cor mixt, care se poate considera a fi printre primele tiparituri muzicale laice romanesti. Cea de-a doua piesa este discul Haricleei Darclee din anul 1905, cu interpretarea lucrarilor Gheorghe Stephanescu (-Cantecul fluierasului-) si Gheorghe Dima (-Vai mandruto, dragi ne-avem-). Este vorba de singura inregistrare cunoscuta pe plan mondial cu vocea celebrei cantarete.
Pentru autoritatile romane, numai cele cateva sute de mii de piese ale Serviciului Colectii ar trebui sa reprezinte tot atatea motive pentru a impulsiona finalizarea constructiei noului sediu al Bibliotecii Nationale. Ar trebui…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
