Gazele de șist de la Pungești, Chevron și oligarhii ucrainieni subordonați lui Putin

„Rețetă de succes”, despre care se spune că ar fi adus bunăstarea energetică a SUA, „gazele de șist” păreau, la un moment dat, că promit și României o viitoare independență față de  „robinetul rusesc”, pe care Rusia lui Putin l-a preschimbat într-o veritabilă „armă” geopolitică. Motiv pentru care,  încă de la început, concernul american Chevron s-a arătat interesat în explorarea și exploatarea acestei resurse naturale, care ar urma să ne asigure, și nouă, un loc relativ important în ceea ce privește resursele energetice. O serie de dezvăluiri făcute de câțiva ziariști români de investigație, par să demonstreze că, de fapt, marele concern american a fost jucate pe degete  nu  la marile burse ale lumii, ci chiar pe meleagurile noastre, în „polul” național al sărăciei din județul Vaslui. Mai exact în cătunele amărâte de la Pungești.
Anul trecut, de când a înverzit colțul ierbii și până în gura iernii, a fost anul mitingurilor și al mișcărilor de proteste: proteste anti-aia, mitinguri anti-ailaltă, cu ONG-uri și activiști de toate orientările și de toate culorile care s-au dat peste cap să scoată cât mai multă lume pe străzi. A fost un an lung în care țărișoara părea că a intrat sub patronajul unei ciudate zodii ecologistă, care a făcut ca protecția mediului să devină, dintr-o dată, grija de căpătâi și unicul scop al existenței românilor.  De fapt nu a fost vorba despre ecologie așa… doar de dragul conservării naturii virgine de pe meleagurile mioritice. Toate mitingurile și toate protestele, atât cele din București cât și din restul țării s-au concentrat asupra a două teme care au devenit, brusc, de importanță națională: gazele de șist și cianurile de la Roșia Montană.  

„Vrem natură, nu fractură!”

Pe tot parcursul anului trecut, aproape că nu a existat zi de la Dumnezeu în care să nu fi existat vreo formă de manifestare împotriva acestor două subiecte. În centrul Capitalei, tot soiul de puști, trimiși de nu se știe ce ONG-uri, își făceau de lucru încercând să strângă semnături, ba pentru interzicerea extragerii aurului cu cianuri, ba împotriva „gazelor de șist”. Buni de gură, ei povesteau, cui avea timpul să-i asculte, despre pericolul reprezentat de cele două „catastrofe” care ne pândeau fie din catacombele de la Roșia Montană, fie din subsolul din care ar fi urmată să fie extrase gazele de șist. Dar, în cazul în care vreun curios îi lua „la bani mărunți” și le cerea niște amănunte concrete despre respectivele subiecte, ei dădeau în bâlbâială și încheiau discuția mormăind ceva despre o presupusă lipsă de patriotism. Ceva mai perseverenți, alți „activiști” ONG-iști au colindat prin țară, fâlfâind flamura ecologistă. Iar la un moment dat, câțiva dintre ei au pus „tabără” chiar la Pungești unde, săptămâni la rând, au mers din casă în casă, încercând să-i convingă pe localnici de pericolul pe care l-ar fi reprezentat „gazele de șist”. De fapt, chiar acolo, la Pungești, s-a închegat un adevărat nucleu de protestatari, în care s-au implicat, plini de osârdie, și câțiva popi de prin partea locului. Dar și niște bătrânei guralivi care-și găseau să leșine exact în momentul în care vreo televiziune ajungea la fața locului. Iar pentru că extragerea gazelor de șist ar fi urmat să se facă prin metoda „fracturării hidraulice” și  de parcă cineva i-ar fi amenințat că are de gând să-i cotonogească, lozinca lor preferată a devenit,  „Vrem natură, nu fractură!”. Au existat și câteva situații în care protestele de la Pungești au luat o turnură mai violentă, când localnicii au ajuns chiar și să se încaiere cu jandarmii. Ba, la un moment dat s-a vorbit și despre „Revoluția de la Pungești” și nu a lipsit mult ca protestatarii să iasă la drumul mare, înarmați cu furci și coase, la la răscoala din 1907.

„Să plece americanii!”
 
Pe tot parcursul acelor evenimente, au existat indicii că undeva, bine ascunsă în spatele protestelor, s-ar afla și o discretă „mână rusească”. La un moment dat, serviciile noastre secrete au și afirmat, oficial, că există forțe care nu sunt interesate ca România să-și câștige independența energetică față de „sursele” externe. Surse externe care, ați ghicit, sunt cele rusești.
Decenii la rând, românii au tot așteptat „să vină americanii”. Până la urmă „yankeii” chiar au venit, dar nu cum s-or fi așteptat mulți dintre conaționalii noștri: încărcați, precum Moș Crăciun, cu tot soiul de daruri pe care să le ofere de-a moaca, oricărui doritor. Au venit să investească. Adică exact așa cum au făcut-o și cei de la Chevron care  s-au implicat în explorarea și eventuala exploatare a gazelor de șist. Ei bine, nici nu au apucat să vină bine că americanii nu ne mai sunt, deja, pe plac. La un moment dat, la Pungești și-a făcut apariția un individ între două vârste care, vorbind cu un pronunțat accent slavon, a făcut tot posibilul să-i mobilizeze pe ceilalți: „Măi frate, ce faci când vine dușmanul în casa ta? Îl dai afară. Cum care dușman? Dușmanul american. Dă-l afară pe dușmanul american!”. Ceea ce parțial s-a și întâmplat: organizați parcă, după niște reguli militare,  protestatarii au luat cu asalt câteva dintre punctele de lucru, unde au dărâmat gardurile, și nu a lipsit mult să distrugă tot ceea ce le-a căzut la îndemână. Dar acestea au fost doar niște episoade locale, fără prea mare răsunet. Însă, cu adevărat gravă a fost o declarație a Premierului Ponta care, pus în fața unor critici pe care americanii i le-au adus în legătură cu modul în care își aplică politica nu a fost în stare decât să declare că: „Am văzut declarații de principiu. Nu cred ca vreo ambasadă europeană contestă dreptul Parlamentului de a legifera, pentru că și în țara lor e la fel. Singura reacție care cred ca a fost total greșită pentru că nu se referea la realitate a fost a Ambasadei SUA, care vorbea despre investițiile americane. Din câte știu eu, Chevron-ul investește în România sau poate să plece din România dacă nu se aplică legea și dacă nu reușim să arătăm că putem să protejam proprietatea privată. Nu mi-a zis nimeni vreodată de la Chevron cum e cu parlamentarii.”
 Este drept că, prin acea declarație, Premierul a fost ceva mai „diplomat” decât cel cu  „Măi frate, ce faci când vine dușmanul în casa ta? Îl dai afară. (…) Dă-l afară pe dușmanul american!”. Mai diplomat, dar nu cu mult diferit.

De la ruși via Ucraina

Dar toate acestea sunt doar niște „aventuri mărunte” în care, aparent, concernul american Chevron a fost implicat doar pe plan local. Situația extrem de tulbure din Ucraina, aduce la iveală un adevăr de-a dreptul tulburător: investiția americană se „joacă” la scară geopolitică, iar până acum, americanii nu par să se afle în tabăra câștigătorilor. Ba mai mult decât atât, este foarte posibil ca ei să-și fi luat, deja o „țeapă rusească” care nu se știe cum va evolua în viitorul apropiat. De curând, jurnaliștii de la  riseproject.ro au publicat o anchetă spectaculoasă din care rezultă că actualele tulburări din Ucraina nu au apărut chiar pe nepusă masă, iar rușii, prin intermediul unor oligarhi ucrainieni din anturajul lui Ianukovici, și-au întins „tentaculele” chiar și pe meleagurile noastre. Intitulată „Banii dictatorilor: În plină criză ucraineană, oligarhii lui Ianukovici, ajunși în anturajul acestuia prin intermediul lui Putin,  s-au extins la București”, iar ziariștii de la „riseproject” descâlcesc ițele unor afaceri care includ și zonele din Vaslui, concret, cele de la Pungești. Iată, concret, dezvăluirile referitoare la Pungești, prezentate de jurnaliști. „Compania care a demarat afacerea gazelor de șist de la Pungești a trecut și ea prin mâna oligarhilor lui Ianukovici. Potrivit documentelor obținute de RISE Project, hotărârea pentru înființarea Metinvest Carpathia SRL  a fost semnată de Alexey Pertin, directorul executiv al Smart Holding și interpus al lui Novinsky și Klyamko în companii cipriote. Pertin a fost numit de cei doi și în conducerea Regal Petroleum Plc, preluată de la românul Frank Timiș, fondatorul afacerii cu aur de la Roșia Montană. Compania londoneză Regal Petroleum plc, cu operațiuni în Ucraina și România, a anunțat, în data de 6 februarie 2011, că a primit o ofertă îmbunătățită, de până la 85 de milioane de lire sterline pentru pachetul majoritar. Oferta a venit de la firma cipriotă Energess Investments Ltd, fondată de Novinskyi și Klyamko, la Limasol, în februarie 2007. Cei doi au tatonat mai multe luni preluarea Regal Petroleum, după ce au făcut prima ofertă acționarilor în septembrie 2010. Regal Petroleum a fost înființată de Frank Timiș, în anii ’90, și listată pe o bursă alternativă la Londra, pe modelul pe care afaceristul român l-a folosit și în cazul afacerii de la Roșia Montană. În 2003, Timiș a deschis o filială la București, Regal Petroleum România, la conducerea căreia l-a numit pe Mihail Ianăș, fostul șef al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). Ianăș a jucat un rol important în ascensiunea lui Timiș pe piața resurselor românești. În 1999, fostul șef al ANRM a semnat licența pentru exploatarea aurului de la Roșia Montană (AICI). În 2004, Timiș a mai dat o lovitură, de această dată prin firma sa din Londra: Regal Petroleum a concesionat importante perimetre pentru explorarea gazelor în zona Bârlad și, respectiv, Suceava. Conducerea Regal Petroleum a mai finalizat o tranzacție importantă, în februarie 2011, în timpul derulării ofertei firmei cipriote. A cedat drepturile asupra perimetrelor din zona Bârlad către grupul american Chevron, în schimbul a 25 de milioane de dolari. Aceste perimetre au devenit cunoscute anul trecut, în urma protestelor de la Pungești – localitate unde autoritățile române au aprobat primele explorări pentru Chevron.” Scurt și cuprinzător. Iată cât de mică este lumea: Roșia Montană se intersectează cu gazele de șist, mai ales după ce mitingurile de anul trecut din România le-a adunat la un loc, în proteste de stradă care au cuprins aproape toată țara. Dar, pe de altă parte, iată cum, fără ca noi să știm, și protestând alandala contra „gazelor de șist” suntem pe cale de a-i da o mână de ajutor Rusiei lui Putin. Asta da „țeapă rusească”: americanii de la Chevron au dobândit, pe bani grei dreptul de a explora și eventual a exploata gazele de șist din zona Pungești. Dar noi, inclusiv prin poziția exprimată de Premierul Victor Ponta, i-am putea pune în imposibilitatea de a-și face treaba la care s-au angajat. Ce obțin rușii din asta? Mai întâi îi îndepărtează pe americani de niște resurse care, dacă ar exista cu adevărat, i-ar obliga pe ruși să rămână „cu gazele pe țeavă”. Sau altfel spus, i-ar împiedica să mai exercite eficientul lor șantaj cu „robinetul energetic”. Iar fără o piață pe care ei să-și vândă „resursa” Rusia, în lipsa unei economii cu adevărat dinamice, ar intra, practic, într-un faliment din care nimeni nu știe cum și dacă va mai ieși vreodată. Iată cum soarta Europei s-ar putea scrie la Pungești. Dar ca de obicei, noi nu suntem nici de astă dată „acasă” iar istoria va trece din nou pe lângă noi.

Vasile Surcel