
Controversa unei datorii din perioada nazistă a Germaniei
Stăm sau nu cu fundul pe o creanță de 18 mld. euro?, se întreabă public parlamentarul Iulian Urban, vicepreședintele Comisiei juridice a Senatului, ridicând controversa unei datorii de 18 miliarde de euro, o datorie neachitată a Germaniei către BNR la un alt nivel decât cel al disputei online.
Pe fond întreaga discuție pleacă de la o interpelare din data de 16 august 2010 adresată Guvernului Germaniei de parlamentara germană Ulla Jelpke, care a solicitat un punct de vedere oficial asupra unui posibil sold neachitat de Casa de Compensație din Germania către România, reprezantată de BNR.
Răspunsul Guvernului german, prin Ministerul de Finanțe de la Berlin, a venit neașteptat de repede, chiar în aceeași zi (!). Un răspuns previzibil, prin care Ministerul Finanțelor de la Berlin spune că România a renunțat la orice pretenție materială față de Germania, prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947.
Analistul economic Dan Popa comentează pe larg subiectul datoriei Germaniei către BNR și susține că răspunsul Ministerului de Finanțe al Germaniei „este total incorect deoarece art. 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că «România renunță la orice pretenții față de Germania, cu excepția celor rezultând din contracte și alte obligații anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum și din drepturi dobândite înainte de aceeași dată».
Deci motivația Ministerului de Finanțe din Germania nu stă în picioare, ba chiar aș putea spune că însăși prin motivația aceasta lipsită de logică s-au împotmolit și mai tare și vor trebui să accepte, într-un final previzibil, că au de plătit o sumă imensă României“.
Investigația experților: valoarea totală a datoriei – peste 18 miliarde de euro
Investigația lui Dan Popa a pornit de la o adevărată bombă de presă – și nu numai – dezgropată din anii războiului de cercetătorii Radu Golban și Mihaela-Bråndușa Tudose, ambii doctori în științe economice, într-un prim articol din „Săptămâna Financiară“, apărut încă din 17 mai: O soluție pentru ieșirea din criză: recuperarea datoriilor Germaniei din relațiile comerciale nerespectate cu România și urmat de numeroase corespondențe oficale ale celor doi, cu autorități din România, dar și de o interpelare în Bundestag, menționată mai sus, în data de 16 august.
Documentarea celor doi experți arată că, la jumătatea anului 1944, soldul activ pentru România al cliringului româno-german ajunsese la 57,8 miliarde de lei, respectiv circa un miliard de mărci, conform lucrării lui C. Kirițescu „Sistemul bănesc al leului și precursorii lui“, vol. 2, p. 503. Conform lucrărilor de specialitate străine, respectiv „Rieder“, „Maximiliane“, „Deutsch-italienische Wirtschaftsbeziehungen: Kontinuitäten und Brëche 1936-1957“ (Relațiile economice germano-italiene: continuitate și întreruperi 1936-1957), p. 41, soldul activ pentru România al cliringului româno-german (la sfârșitul anului 1944) era de 1.126,4 milioane de mărci imperiale. Plecându-se de la aprecierea că 1 reichsmark este evaluat, în prezent, la 3,3 euro, se poate calcula, estimativ, valoarea cuantumului datoriei: 3,717 miliarde de euro, fără a adăuga și dobânda aferentă celor 66 de ani – din 1944 până în 2010; fără a ne lansa într-un calcul matematic costisitor de actualizare, ci doar dacă am calcula o dobândă moderată de doar 2,5% pe an, se poate aprecia că valoarea totală a datoriei (suma inițială și dobânda capitalizată) se ridică la 18,88 miliarde de euro.
Cine a colaborat cu nemții după 1939 nu mai primește nimic înapoi
Senatorul Iulian Urban comentează la rândul său răspunsul Ministerului de Finanțe german astfel: „Ideea este că cine a colaborat cu Germania după 1 sept 1939 nu mai primește nimic înapoi.
Soldul a crescut de la an la an. Mai ales în 1944 soldul net a crescut conform raportului nr. 14 din anul 1944 al Băncii pentru Reglementări Internaționale cu o sumă mult mai considerabilă decât de 200 mil. reichsmark (din aprilie până în septembrie 1944) dar datorită diferitelor instrumente financiare germane, precum plata staționării trupelor în România sau răscumpărarea unor datorii ale Romåniei tot din contul soldului curent, creștere ce nu a fost chiar așa de accelerată.
Dacă studiezi tratatul o să afli că România, deși a trecut în tabăra câștigătoare, a fost inclusă în tabăra perdantă și a trebuit să plătim tribut de război Rusiei (adică tezaurul și tot aurul ce l-au luat rușii plus implementarea comunismului la noi) și singurul lucru recunoscut pozitiv a fost folosirea celor peste un milion de români (luați prizonieri) în armata rusă în corpul de armată Tudor Vladimirescu, care au fost linia întâi și au dus cele mai grele lupte de pe frontul de est. Și pentru acest simplu fapt am primit Ardealul înapoi. Nu pot spune că documentul este real sau fals. Poate să fie o diversiune să ne stricăm relațiile cu Germania acum când Moscova a început să își scoată ghearele la adresa noastră. Să presupunem că este real. În acest caz, nu ar trebui să avem vreo jenă să ne cerem banii înapoi. Suedezii, dacă mai țineți minte, ne-au cerut o datorie veche fără nicio jenă acum câțiva ani de zile tot dintr-un contract comercial internațional neonorat de România.
BNR are datoria să intervină public
Dacă Germania datorează BNR suma de 18 miliarde de euro atunci problema se schimbă la nivel de conducere a BNR. Domnul Mugur Isărescu răspunde de nerecuperarea banilor și în acest caz este o mică neglijență în serviciu. Domnul Isărescu și domnul Vasilescu în acest caz ar trebui să o lase mai ușor cu datul de păreri prin presă și să se apuce de recuperat banii. Suma ce se vehiculează e aproape împrumutul de la FMI. În acest caz situația domnului Isărescu este periculoasă, am redus salarii, tăiem din pensii, din alocații pentru copii pentru că domnul Isărescu nu și-a făcut treaba? Dar totul cred însă că se limitează la speculații apărute în presă, așa că putem să ne oprim aici să vedem ce urmeză. Nu aș dori să fiu în pielea lui Isărescu dacă totul este adevărat. Dacă este adevărat, atunci cred că parlamentul României îl va altoi cu o Comisie de Anchetă.
Norocul nostru că prin parlamentul german mai sunt și parlamentari corecți, fiindcă noi, respectiv BNR, nu știm să ne apărăm interesele statului, care transced regimurilor politice, războaielor etc.“
Germania a știut să-și recupereze proprietățile
„Îmi aduc aminte – mai scrie Iulian Urban – că prin 1996, când statul german solicita restituirea clădirii din Calea Victoriei 174, în care funcționase Teatrul C.Tănase, pe care o cumpărase prin 1912, dacă nu mă înșel, pentru a-și dovedi dreptul de proprietate, a produs, prin Ambasada germană de la București, ORIGINALUL contractului de vânzare-cumpărare a respectivului imobil. Știu asta pentru că tatăl meu a lucrat la Constantin Tănase vreo 30 de ani. Și clădirea respectivă s-a retrocedat statului german. Trecuseră între timp peste Germania două războaie mondiale, dintre care ultimul a pus Berlinul la nivelul solului, dar au știut să își conserve titlurile de proprietate originale, care atestau drepturile statului german și le-au valorificat atunci când condițiile au permis-o.
Aș putea face pariu pe „10 Euro“, că BNR nu va mișca un deget în această problemă, în ciuda evidențelor și a recunoașterilor chiar a părții germane și a unor foruri internaționale a acestor datorii ale statului german. Păcat că noi nu avem nemți la nevoie, vorba lui Arghezi!! Cât despre interpretarea Art. 28 din Tratatul de pace de la Paris, aceasta ar fi o treabă relativ ușoară, chiar și pentru dl. Adrian Vasilescu, binecunoscutul prim-consilier al guvernatorului BNR, doar a făcut Facultatea de drept!“
Acide și amare, totodată, observațiile făcute de senatorul Urban, până una alta așteptăm cu interes de la BNR o replică, o deslușire a temei, mai mult decât interesantă mai ales în momentele acestea de criză când se recomandă României să stea cu mâna întinsă la FMI, de către tot felul de „specialiști“, când de fapt România are de recuperat valori imense de la cei care au furat-o, fie ei străini sau băștinași de teapa Vântu, Patriciu și restul clicii profitoare a clasei politice care au jefuit, au jefuit, au jefuit…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info

















