Grevista foamei Cristina Anghel, singura câștigătoare la „loteria” politică a USL

Finalizate prin căderea succesivă a două guverne și neașteptata venirea la putere a actualei coaliții guvernamentale, protestele din primele luni ale anului trecut au scos în prim-plan figurile a trei protestatari pe care propaganda Antenisto-USListă ni le-a vârât pe gât, metamorfozate în efigii ale luptei dure purtate, chipurile, contra „mafiei portocalii”. A fost o penibilă „treime” revoluționară compusă, atunci, din învățătoarea Cristina Anghel, tehnicianul Tv Adrian Sobaru și, ultimul venit, dar nu cel de pe urmă, locotenentul dezertor Alexandru Gheorghe. Pregătite în secret și aduse apoi în stradă de niște veritabili profesioniști ai diversiunii, protestele de anul trecut au fost o „loterie” politică, din urnele căreia au ieșit doar haosul și fanfaronada populistă. Acum, la peste un an distanță, a devenit clar că, dintre cei trei „triumviri” ai „Revoluției din 2012”, singurul beneficiar a fost învățătoarea Anghel, care și-a primit „lozul câștigător” chiar din mâna slinoasă a turnătorului Dan „Felix” Voiculescu. Ceilalți doi, trecuți pe linie moartă, au reintrat în anonimatul din care au ieșit, cândva, pentru o scurtă perioadă de timp.
Înainte de 26 august 2010, absolut nimeni din țara asta nu știa că undeva, prin Caracal ar exista o învățătoare numită Cristina Anghel. Dar numele ei a intrat, brusc, în atenția publică după ce s-a aflat că ea ar fi intrat în greva foamei. La un moment dat, s-a și lăudat: „Nu mănânc, beau decât apă cu lămâie, cafea și fumez. Încerc să trezesc la viață societatea. Se poartă cu noi de parcă am fi niște sclavi pe o plantație. Este strigător la cer să mori de foame pentru a-i obliga pe guvernanți să respecte legea în această țară.” Se referea la Legea 221/2008 care aprobă OG 15/2008, privind creșterile salariale pentru personalul din învățământ. Dar, odată cu trecerea timpului anonima învățătoare din Caracal a început să se prezinte, peste tot, ca un fel de „purtător de grijă” al întregului învățământ românesc, în numele căruia a cerut orice i-a trecut ei prin cap, inclusiv un anumit procent din PIB. Atunci, ea s-a lăudat că s-a aflat în greva foamei vreme de peste două luni și jumătate. Dar, în mod ciudat, după câteva zeci de zile de foame, ea a început să apară pe micile ecrane, mai ales la Antenele lui Voiculescu. Iar după câteva săptămâni de înfometare, când ar fi fost de așteptat ca grevista noastră să fi arătat ca un schelet ambulant învelit în piele, atât de slăbită încât abia să poată șopti câteva vorbe, ea își făcea apariția periodic, și de pe patul unui spital, de unde se adresa întregii țări. Dar nu oricum, ci cu o voce hotărâtă, de țață mahalagioaică, care se rățoia la fosta guvernare de la care cerea absolut tot ce-i trecea ei prin minte. Apoi, prin toamna lui 2010, a anunțat că a ieșit din greva foamei, de pe urma căreia, aparent, n-a obținut mare lucru. Însă doar aparent. De atunci încolo, Cristina Anghel a fost un invitat aproape permanent al Antenelor lui Voiculescu, chemată să-și dea cu părerea despre absolut orice. Aproape că devenise un concurent al lui Mugur Ciuvică. Alegerile legislative de anul trecut au găsit-o, bineînțeles, pe listele Partidului Conservator. Iar de acolo, hop-țop, direct în Parlamentul României. Unde, cel puțin până acum, a făcut exact NIMIC. Nimic, dar pe bani mulți, la fel ca foarte mulți dintre actualii aleși ai neamului. Poveștile cu „drepturile salariale ale profesorilor”, cu cei „șase la sută din PIB acordate învățământului” au rămas și pentru ea exact ceea ce au fost întotdeauna: simplă gargariseală politică.  Abia de curând s-a aflat că, de fapt, toată lupta ei politică nu a fost, totuși, chiar de pomană. Din propria sa declarație de avere a rezultat că, în cursul anului 2011, ar fi încasat de la Antena 3 drepturi de proprietate intelectuală de 13.613 de lei, așadar circa 3.000 de euro. Dar nu a vrut să spună, nici în ruptul capului, care au fost „creațiile intelectuale” pentru care a plătit-o trustul lui Voiculescu. De fapt, acei bani câștigați pentru nu se știe ce, plus fotoliul de parlamentar PC au fost exact „lozul” ei  câștigător. Un loz care se dovedește a fi deosebit de consistent dacă mai adăugăm și angajarea fiicei sale, la  în Ministerul Educației, la scurt timp după instalarea la putere a Guvernului Ponta I.
Acum, când interesele „patronului său spiritual” care a lansat-o în viața politică, așadar ale lui Dan Voiculescu s-au schimbat, fosta grevistă a foamei a început să sară la beregata lui Victor Ponta pe care-l acuză exact cum o făcea cu guvernele PDL, de aceleași nemernicii. Într-un interviu acordat de curând unei agenții de presă Cristina Anghel a susținut, de parcă nu ai ei s-ar afla acum la putere: „Da, am mințit și nu ne ținem de cuvânt! Suntem mai rău decât pedeliștii! Măcar ăia nu au spus că vor face niște lucruri. Noi am zis că le facem și le uităm. Găsim scuza iar cu criza. Dar dă-o Doamne iartă-mă de criză! Când ai făcut programul de guvernare nu știai că e criză?” Bineînțeles că cel pe care-l beștelește ea acum este Victor Ponta. Iar pentru ca nu cumva, patronul Voiculescu să o înțeleagă greșit, fosta grevistă a foamei își exprimă clar opțiunile politice: „Asta vreau să spun. Îl admir pe Crin Antonescu și pe cei de la PNL și pe ai noștri, cei din Partidul Conservator, că nu au luat o hotărâre la supărare, au stat o noapte, a fost un sfetnic bun și nu au rupt USL.” Da, șefa, s-a recepționat, iar Dan Voiculescu nu se va supăra pentru atacul la Guvernul USL.  

„S-au folosit de mine…”

Cea de a doua figură, poate cea mai tragică, a „treimii” care a contribuit la aducerea USL la putere a fost tehnicianul Tv Adrian Sobaru. Pe 23 decembrie 2010, în timpul unui discurs susținut de fostul  premier Emil Boc, Sobaru s-a aruncat în gol de pe unul dintre balcoanele din Parlament. Purta un tricou pe care scria „Ne-ați ucis viitorul” iar în momentul saltului a strigat: „Ați luat pâinea de la gura copiilor mei, ne-ați ucis viitorul copiilor noștri!”. Ulterior s-a afirmat că dramaticul său gest a constituit unul dintre cei mai importanți factori psihologici care au contribuit la coagularea alianței USL. Iar la un moment dat, Valeriu Zgonea a și recunoscut că tot acelui gest îi datorează și el înalta funcție pe care o ocupă acum în Parlamentul României. Dar toate acestea n-au însemnat mai nimic pentru viitorul lui Sobaru. La un moment dat și lui i s-a promis un loc de parlamentar, pe listele PSD. Dar, fără susținerea Antenelor, aceea a rămas doar o promisiune deșartă. Iar acum Sobaru spune că, dat la o parte și din Televiziunea Română, nu mai are nimic altceva de făcut, decât să plece definitiv din țară. Ei, nu toată lumea are norocul învățătoarei Cristina Anghel. Iar asta a putut să o constate, chiar pe pielea lui și fostul locotenent Alexandru Gheorghe, dezertorul care, plecat din unitatea sa militară, a venit în Piața Universității, unde a participat, chipurile, ca reprezentant al Armatei, la mișcările de protest din ianuarie 2012. Trecut în rezervă, el nu și-a mai găsit nici până acum, un loc în Armata pe care a dezonorat-o prin comportamentul său. Momentan este consilier la cabinetul senatorului PSD Valer Marian, cel care „vede OZN-uri” și se crede urmărit de toate elicopterele SRI-ului.
Astfel se face că din cei trei revoluționari care au contribuit la instalarea USL la putere, doar învățătoarea Cristina Anghel a fost cea care a câștigat câte ceva pentru ea însăși. Dramatic câștig: greva foamei făcută cândva de ea a adus USL la putere, iar acum, trimite în foame, definitiv, miile de angajați de la Oltchim, pe care actuala guvernare este pe cale să-i bage în șomaj.

Vasile Surcel