Pe vremea când mai era încă în opoziție și habar n-avea ce viitor „de aur” i-au pregătit șmecherii din Parlament, fostul „cârlan” Victor Ponta se lăuda plin de ifose: „La treizeci de secunde după ce se va anunța că moțiunea de cenzură a fost adoptată, împreună cu președintele PNL, Crin Antonescu, se va anunța componența Guvernului și programul de guvernare. Totul este pregătit, avem o moțiune constructivă”. Apoi, cele 30 de secunde s-au lungit și s-au lățit, astfel că lista noului Guvern a fost gata abia peste o săptămână. O săptămână în care „i-au ales până i-au cules”, iar ceea ce a reușit noul Premier-Păcălici să adune în „cel mai corect și cinstit” Guvern posibil s-a dovedit rapid a fi o gașcă șlampătă de haimanale, pe cât de hămesite, pe atât de incompetente. Iar printre ei, așezat moț în fruntea Culturii, ministrul -histrion Mircea Diaconu. Bineînțeles că nici în cazul acestuia, nu a contat prea mult faptul că justiția îl tot acuză, ba de incompatibilitate, ba de conflict de interese legat de modul în care și-a promovat soția la Teatrul Nottara. De curând, ministrul s-a mai trezit cu o bubă în cap, care i-a îmbogățit „palmaresul” judiciar, și așa deosebit de bogat: după ce a luat la puricat gestiunea teatrului Nottara, pe care actualul ministru al Culturii l-a condus până în decembrie 2010, Curtea de Conturi a descoperit mai multe ilegalități privitoare la modul în care au fost cheltuiți banii instituției. Una dintre primele deficiențe constatate este legată de faptul că o parte din cheltuielile cu personalul au fost depășite cu peste 57.000 de lei. O alta, la fel de gravă, o reprezintă sumele de bani achitate sub formă de diurne încasate de actorii care plecau în turneu, în țară sau în străinătate.
În plus, alți peste 20.000 de lei au fost greșit luați în evidență în actele contabile ale instituției. În plus, pentru a nu majora cheltuielile de personal, care oricum fuseseră demult depășite, acestea au fost înscrise în evidențe la categoria „bunuri și servicii“. Un capitol aparte al deficiențelor descoperite de Curtea de Conturi este legat de plata unor drepturi de autor. Deocamdată nu se știe clar dacă la mijloc a fost vorba de fraudă ori, pur și simplu, doar de prostie: controalele au arătat că sub înțeleapta conducere a lui Mircea Diaconu, Teatrul Nottara a achitat peste 20.000 de lei sub formă de drepturi de autor, pentru utilizarea unor opere muzicale. Aparent, în această privință, lucrurile păreau în ordine. Nici pe departe! Căci, în majoritatea cazurilor, acele drepturi au fost achitate, contrar prevederilor legale în vigoare, pentru muzică populară fără autori identificați. În plus controalele au mai constatat că teatrul a mai achitat drepturi de autor și pentru piese, de obicei muzicale, care au ieșit de multă vreme din perioada de protecție. În această situație au fost și cazurile unor lucrări muzicale compuse de autori clasici: Chopin, Chaikovsky, Bach ori Bizet. Marea surpriză a apărut în momentul în care Curtea de Conturi a constatat că Teatrul Nottara a plătit drepturi de autor și pentru diverse zgomote, considerate „efecte sonore“, care fac parte din „banda sonoră“ a unor spectacole. Controalele au pus în evidență că, în această privință, a fost vorba despre miorlăituri de pisică, lătrat de câine, țipete de pescăruși dar și zgomote de pași ori de valuri ori picături de ploaie. Pare stupid? Da, chiar este! În privința acestor „zgomote de fond“, teatrele au reușit, decenii la rând, să-și creeze propriile lor „surse“ de efecte speciale pe care le realizau chiar la fața locului, la costuri mici și fără multe complicații de natură tehnică. În cazul Teatrului Nottara, banii au fost virați în conturile unei asociații din România, acreditată să gestioneze drepturile de autor în domeniul muzical. Imediat după finalizarea controlului, Mircea Diaconu, fostul director al Teatrului Nottara, a contestat în instanță concluziile Curții de Conturi. El a susținut că toate plățile care s-au făcut au fost legale iar procesul continuă la Curtea Supremă de Justiție.
Acum, dar mai încolo!
Cu mulți ani în urmă, în scheciul intitulat „Fabulă“, neuitatul Toma Caragiu îi dădea actualul ministru Diaconu, (care interpreta rolul unui mărunt poet de provincie), o replică genială, care ar trebui să fie valabilă și azi: „Foaie verde, drum de fier/ Mi te paște un…, un…, un?“ Un transplant? Nuuuu, maestre! Mi te paște… un transfer. Dumneata ai auzit de Vințul de Sus? N-ai auzit de Vințul de Sus, dar dumneata o să scrii fabule la Vințul de Jos“. Ei unde o fi maestrul Caragiu? Din păcate nu mai este demult în lumea noastră. Pus față în față cu problemele pe care le are Mircea Diaconu cu justiția, „cârlanului“ Ponta nici prin cap nu i-a trecut să-l atenționeze că-l „paște“ nu un transfer, ci un șut în zona dorsală, care să-l trimită înapoi pe scenă, și nu în fruntea unui minister din care oricum nu înțelege absolut nimic. Întrebat de ziariști ce părere are despre problemele pe care le are subalternul său, Ponta a bâlbâit-o din greu, a scăldat-o și s-a prefăcut că nu pricepe despre ce este vorba: „Nu o cunosc (adică pe situația lui Diaconu, care este iarăși urmărit penal), o să cer datele necesare și, repet, principiul rămâne același: orice ministru care are o problemă juridică, sigur nu va rămâne în Guvern, dar nu orice ministru care, la un moment dat, este atacat public pe aceasta temă.“ Al dracu principiu! De fapt, premierul Ponta recunoaște că, în cazul lui Mircea Diaconu este subiectiv: „Dacă vorbim de domnul Diaconu, eu unul chiar cred că domnia sa e un simbol de seriozitate și e un simbol pentru ideea de cultură în România. Când îmi spuneți de urmăriri penale… ?ê?£tiu că sunt atâția oameni care comit infracțiuni în România și care nu sunt pedepsiți, dacă trebuie să-l pedepsim pe domnul Diaconu….“. Nu, nea premierule, nu trebuie să-l pedepsim, că doar de, e ditamai ministrul. De pedepsit, sunt pedepsiți doar găinarii care înfundă rapid pușcăria pentru că au ciordit două-trei rațe betege. „Domnul Talent“ trebuie lăsat să-și facă de cap, și să cumpere pe bani grei „miorlăituri de pisică și hămăit de câini“. Sau ca să parafrazăm o replică din vremea Revoluției, adresată pe atunci lui Dinescu, cel care peste ani avea să se preschimbe în „Poetul Pușculiță“, o să-l îndemnăm și noi pe noul staroste de la Cultură: „Mircea, fă-te că lucrezi!“ Iar banii o să scurgă și în capul tău, lin, ca de la sine.
Vasile Surcel
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
