Internați-l! Andrei Marga visează calorifere verzi pe pereți

Proaspăt uns în fruntea Institutului Cultural Român, Andrei Marga a și descoperit adevăratul brand de țară al României. Ce Dracula, ce Ilie Năstase, Nadia Comăneci sau Hagi, ori frunza Elenei Udrea? Habar nu aveți! După mintea lui Marga, adevăratul brand de țară, care va propulsa imaginea României pe mapamond este, țineți-vă bine: caloriferul.
Deunăzi, Andrei Marga s-a trezit din nou vorbind. Mai bine ar fi tăcut, că măcar așa ne-ar fi demonstrat că este într-adevăr filozof, așa cum se laudă. Miercuri, el ne-a spus că: „Toate institutele au fost concentrate pe film, arte plastice și muzică. În cazul în care au fost făcute bine, este în regulă. Apoi pe tot felul de întâlniri. Institutele trebuie să revadă conceptul de cultură cu care operează, trebuie să venim la un concept natural de cultură, inclusiv cu filmul”. Până aici mesajul lui este aproape digerabil. Dar nu, Marga trebuie să vorbească despre orice-i trece lui prin minte. ?ê?£i astfel am mai aflat că: „Filmul a făcut pași mari în România, muzica, arte plastice, fără dubii, trebuie să facem loc și științelor și tehnologiilor. Dau un exemplu, caloriferul este o invenție transilvană, câți știu de asta?” Aloo, nimeni nu știe aste pentru că tu bați câmpii, meștere. Îți era suficientă doar o simplă căutare pe „Goagăle” și ai fi aflat că acel calorifer despre care mormăi matale a fost inventat pe la jumătatea secolului XIX și nu de vreun românaș de al nostru ci de Franz San Galli, un prusac care a trăit la Sankt Petersburg. Enumerând alte priorități românești, Marga mai pomenește „calculul zborurilor cosmice” și inventarea biospeologiei. Aceasta din urmă este singura pe care a nimerit-o: biospeologia a fost inventată, într-adevăr, de un român: celebrul Emil Racoviță. Acum, dacă tot vrea să ne facă celebri în lume cu niște invenții mai apropiate de zilele noastre, în sugerăm șefului de la ICR să dea o raită pe la OSIM și să vadă acolo invenții: un ciudat a brevetat dresurile cu trei craci (adică unul de rezervă pentru cazul când unul dintre cei doi ciorapii de bază s-ar rupe), ori și mai interesant și exotic, brevetul obținut de un ciudat care afirmă că a inventat prezervativul cu două capete.

Marga și fudulia

Bolovănos la chip și la vorbă precum un pietroi căzut exact în mijlocul drumului, Marga face tot ce poate pentru a confirma vechiul proverb privitor la fudulia prostului. La scurt timp după ce a fost „avortat“ de la conducerea Ministerului de Externe, el a fost cocoțat de marii lui prieteni USL-iși la conducerea Institutului Cultural Român, pe locul ocupat, până de curând, de mult criticatul Horia Roman Patapievici. Marga a ajuns acolo numit pe criterii strict politice, fără ca anterior să fi prezentat vreun program ori un plan concret de activitate. Fost mare specialist în socialism științific, Marga a făcut exact ca pe vremea comuniștilor: a spus „am înțeles“, a pocnit scurt din călcâie și a purces la treabă. Ce fel de treabă? Cea specifică foștilor activiști: s-a preschimbat în „muncitor cu gura“, funcție în care s-a apucat să dea tot soiul de declarații, una mai halucinantă decât alta.

Incontinență verbală

De fapt, Andrei Marga a dat primele semne de incontinență verbală, asta ca să nu-i zicea delir, încă de pe vremea când abia fusese uns „mare staroste“ peste MAE. Abia numit în fruntea Ministerului Afacerilor Externe, el a provocat frisoane prin cancelariile occidentale printr-o neașteptată declarație de amor adresată slugarnic Rusiei și lui Putin personal. În vara acestui an, el se umfla în pene povestindu-ne plin de fudulie: „Am avut amândoi, cu domnul Crin Antonescu, ocazia să fim primii vizitatori la Putin ca premier, acompaniindu-l pe premierul Radu Vasile. Putin e un om foarte competent, ar fi bine ca liderii din Europa și de la noi să fie la fel de competenți. Doi prorectori conduc lumea: Putin și Ratzinger. Sunt multe acorduri cu Rusia, ele cam stau în rafturi. Trebuie să facem ca și populația din Rusia să știe ce e România actuală și românii să știe ce este Rusia actuală. Există multe idei preconcepute în Rusia față de noi și invers. Sunt foarte bun prieten cu un fost ministru al lui Putin, bun prieten cu Putin, Filipov, care îmi spunea că rușii cred că vor să cucerească teritorii. ?ê?£i i-am arătat cât de greșită e aceasta percepție. Aceasta idee nu există indiferent cine e la guvernare.“ Ați înțeles ceva din această poliloghie slugarnică? Bineînțeles că nu. La fel este foarte posibil ca nici rușii să nu fi înțeles nimic din acest masaj lingual, aplicat languros pe proeminențele zonelor moi. Dar probabil că le-a plăcut. ?ê?£i le-a plăcut cu atât mai mult cu cât România, actual membru UE și NATO, se zbate din greu să-și impună în fața lumii civilizate opțiunile sale europene și pro-occidentale. Încă nu e foarte clar dacă acest omagiu „prestat“ de  Andrei Marga la adresa Rusiei lui Putin a fost o relicvă târzie a anilor lungi în care a slujit comunismul ori un semnal timpuriu al unei posibile degenerescențe senile. Practic, ambele ipoteze sunt aproape la fel de valabile. Totuși, în sprijinul celei de a doua vin atât o serie de alte declarații pe cât de năstrușnice pe atât de incoerente pe care le debitează pe bandă rulantă. Tot ministru de externe era și pe vremea în care, coborât adânc „în puțul gândirii“, Andrei Marga și-a dat cu părerea despre abulicul Liviu Pop, vremelnic ocupant al fotoliului de ministru al învățământului. Chestionat în legătură cu modul jalnic în care Corina Dumitrescu și Liviu Pop, ambii puși să conducă Ministerul Învățământului,  au fost doborâți rușinos de dificultățile limbii române, Andrei Marga s-a trezit și el vorbind fără cap și fără coadă: „Nu știu dacă Liviu Pop are aceeași problemă, nu am verificat, dar…cum îmi explic? Simplu! Trebuie recunoscut, în România este un declin al acestor formări pentru aspecte care par formale: gramatica, logica. Noi încă nu am intrat în întrebarea sau în capitolul deschis de întrebarea «câtă logică este chiar în raționarea publică de multe ori?». Ori sunt erori de logică, dacă vreți, pe scară foarte mare…Să revin. Sigur, această pregătire sub aspectul formal, dacă vrem reguli de gramatică, reguli de logică, de ce nu, și reguli de etică elementară. Această pregătire ar trebui restabilită în învățământul nostru. Vedeți bine, a venit valul computerelor, oamenii se lucrează pe computere și neglijează celelalte lucruri, ori nu trebuie neglijate“. Foarte limpede, nu? Cu atât mai limpede cu cât, pe vremea jalnicei guvernări  CDR, Marga însuși a fost Ministru al Învățământului.

?ê?£ef de trib și mare vrăjitor la ICR

Dar Andrei Marga a început să bată câmpii, cu adevărat și într-un mod deosebit de organizat abia după ce a ajuns la șefia Institutului Cultural Român. El a fost cocoțat acolo prin votul mult-democraticului și  atotputernicului nostru Parlament. Faptul că aleșii neamului l-au votat în lipsă, pentru că el n-a catadicsit să vină în fața lor, nici nu mai contează. La fel cum nu contează nici că, în locul unui proiect concret privitor la viitorul ICR, Marga a însăilat o compunere pe care și-a intitulat-o „Manifest-program“ pe care a trimis-o, probabil, prin e-mail, tocmai din Germania.
Scrisă într-o limbă de rumeguș, această însăilare sleită ar fi fost, probabil, respinsă chiar și de mințile ceva mai luminate strânse în jurul lui Nicolae  Ceaușescu. Nu contează: le-a plăcut mahalagiilor aproape analfabeți adunați în actualul nostru Parlament. Motiv pentru care l-au votat pe Marga, l-au numit și gata!

„Cântarea României“ reloaded

Împărțit în 12 puncte, „Manifestul“ lui Marga este o însăilare prăfuită și bătrânicioasă, venită parcă direct din vremea Festivalului Național „Cântarea României“. De acolo aflăm că România are o „pondere istorică“ dar și că „limba română trebuie consolidată ca limbă europeană“. Iar asta pentru că noi și țara noastră vom fi „locul de emergență al ideilor noi“, motiv pentru care ICR va sprijini „activitățile generatoare de ipoteze și concepte.“ Ei, nene, aici chiar că ai întors-o bine din condei. Pe vremuri manifestanții îi strigau lui Ion Iliescu: „Cine a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush“. Marga este, însă cel mai clar exemplu că oamenii ăia au greșit. Poți să fi fi stat degeaba, oricât de mult, în cele mai deștepte locuri din lume: inteligența de acolo, nefiind contagioasă, nu te va molipsi. Concret: cu toate că încă de pe vremea comuniștilor, și-a petrecut ani lungi din viață prin Germania, de actualul șef al ICR nu s-a „lipit“ mai nimic din complexitatea spiritului nemțesc. ?ê?£i asta pentru că, și acum, gândirea lui vine parcă din alte vremuri. Din care vremuri?  Ei asta e mai greu de spus.  ?ê?£i asta pentru că s-ar putea să vină direct de pe vremea lui Stalin, când se spunea că sovieticii sunt autorii celor mai importante invenții și descoperiri care au revoluționat lumea. Cum la fel de bine poate să vină din protocronismul ceaușist din anii 70-80 care încerca să ne îndobitocească cu ideea că, de mii de ani, poporul român a fost „moțul la colivă“ fără de care oamenii ar fi trăit și acum prin peșteri. Indiferent de unde or veni, ideile din „Manifestul“ lui Marga sunt, însă, la fel de găunoase. Aflat deja într-o concurență pe viață și pe moarte cu spiritul „cosmopolit“ al ICR-ului condus de Patapievici, spirit care a fost primit cu entuziasm de lumea culturală internațională, Marga ne propune niște lozinci pe care le speram de mult uitate: „Cultura este conștiința de sine a unui popor și, în același timp, prefigurarea existenței lui viitoare. În continuitatea și calitatea dezbaterii culturale se etalează astăzi forța unui popor. ICR trebuie să-și asume, să încurajeze și să întrețină dezbaterea culturală de bună calitate în care cetățenii României să se exprime și să-și regăsească vederile“. ?ê?£i ce are de a face asta cu ICR? Pai are căci, după mintea lui Marga „În fapt, ICR ar trebui să aibă ca scop producerea de noi valori de cultură și civilizație, reprezentarea și promovarea culturii și civilizației poporului român în țară și în lume, luată în întregime. Deci, accentul se mută pe producerea de valori“. Iar pentru ca viitorul să fie și mai îmbârligat el ne mai lămurește : „Accentul trebuie mutat pe sprijinirea activităților generatoare de ipoteze, concepte, descoperiri cognitive, inovații tehnologice, înnoiri de viziune și pe cultivarea și etalarea științelor în România“. Fără să numească ceva anume Marga ne promite că „Atunci când este vorba despre reprezentarea culturii naționale, ICR trebuie să pună în prim plan inițiativele culturale reușite, operele validate, autorii care au creat efectiv momente istorice, iar toate acestea există în România. O schimbare de accent, în favoarea operelor validate, este indispensabilă daca vrem să asigurăm prestigiu cultural țării noastre“. Iar dacă tot este vorba despre „opere validate“ i-am sugera să înceapă cu „Harap Alb“ și cu „Capra cu trei iezi“ care, desigur au fost deja validate. Iar dacă o să facă saltul la „Povestea poveștilor“, căreia i se mai spune și „Povestea p….lii“ cu siguranță că o să dăm pe spate o lume întreagă.

Vasile Surcel