Ioan Ghișe: jeg până la moarte!

Ziua de naștere a unui om, indiferent cine ar fi acela, este un moment de tihnă și pace sufletească, pe care oricine ar trebui să-l respecte. Chiar și atunci când cel sărbătorit se numește Traian Băsescu, actualul președinte care a împlinit, ieri, 61 de ani. Un lucru elementar și de bun simț pe care îl știu chiar și cei mai înverșunați dintre adversarii lui politici. Vodă Căcărău, pe numele lui de artistă Crin Antonescu, și-a călcat pe ura viscerală pe care i-o poartă și, de acolo, de la nunta la care a întârziat, i-a trimis lui Băsescu un buchet de trandafiri. Până și premierulVictor Ponta a plagiat, probabil prost și cu greșeli gramaticale, după vreunul dintre „Omagiile” adresate cândva lui Ceaușescu și până la urmă tot a însăilat și el un mesaj oficial de felicitare. Cel care a făcut excepție, și ne-a demonstrat încă odată că are obrazul mai gros decât pielea de pe spatele unui rinocer a fost măscăriciul Ioan Ghișe. Da, exact el, omul-sandviș care s-a plimbat prin fața Palatului Cotroceni strivit sub două lozinci „anti-Băse”, lozinci care-l preschimbaseră într-un soi de măgar bezmetic ce umbla cocoșat sub două traiste grele, umplute cu  nimic. Veșnic revoluționar fără revoluție, tare-n clanță dar prost de gură, Ioan Ghișe s-a mulțumit până acum să emită doar niște glumițe handicapate de care, oricât l-ar iubi, probabil că n-au râs nici măcar nevastă-sa ori bunică-sa. Dar ieri, de ziua aniversară a președintelui, tot ce l-a dus pe el mintea cea veșnic odihnită, a fost să-și expună pe Facebook cadoul pe care-l oferă cu această ocazie: o piatră de mormânt pe care este inscripționat anul de naștere al lui Băsescu și 2012, ca an final al existenței acestuia. Trecem peste această mârlănie, poate cea mai urâtă dintre cele comise, la foc automat, de Ghișe. ?ê?£i o facem doar pentru a-i reaminti că „Nu mor caii când vor javrele” dar și că acela care sapă groapa altuia are cele mai mari șanse de a duce în ea de-a berbeleacul.

Vasile Surcel