Jos labele de pe Nadia!

România are câteva simboluri iconice – nu multe, dar cu valoare mondială. În afară de marii români – morți – intrați în panteonul de valori universale, cum ar fi Paulescu, inventatorul insulinei, Eliade, eminentul istoric al religiilor, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, constructorul primului avion din istorie, Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacție, Ștefan Odobleja, inventatorul ciberneticii, Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, Gogu Constantinescu, inventatorul sonicității, sunt câțiva mari români – vii încă – mai cunoscuți
datorită performanțelor sportive, Gigă Hagi,  Ion Țiriac, Ilie Năstase și Nadia Comăneci, cea care a inventat nota zece în gimnastică, la celebra Olimpiadă din 1976.

Oriunde în lume, din Japonia până în Egipt, din Washington la Paris, aceste foste glorii sportive ale României comuniste sunt cunoscute și admirate. Există însă un apetit demolator care-i vizează și pe acești puțini români de notorietate mondială, adevărate branduri de țară.
Cu precădere un anumit trust străin de presă și-a încordat puterile pentru a lovi și denigra aceste mărci ale României, exact în contextul în care statul român încearcă astăzi să-și contruiască un profil, o imagine consolidată în familia europeană.
Atacul la efigii nu este întâmplător, dacă avem în vedere numeroasele exemple care probează manipularea cu intenție a imaginii României. De la National Geografic, care prezintă România drept patria țiganilor, ilustrând cu imagini cu țigani din Kosovo secțiunea dedicată țării noastre, la relatările din presa actuală europeană, care utilizează încă imagini din anii ’90 cu casele de copii orfani, care făceau înconjurul lumii în acea perioadă.

Demolarea imaginilor-simbol, obiectiv economic al Ringier?

Bătălia imagologică are componente diverse – desființarea efigiilor naționale, devastarea simbolurilor unei națiuni, desconsiderarea și minimalizarea reperelor culturale, impunerea unui fals set de valori. Campioni ai acestei operațiuni – întâmplător sau nu, sunt publicații sau trusturi media care aparțin unor grupuri economice străine, cu atitudine ostilă în general României, exact pe tiparul coordonatelor menționate mai sus. Tot aceleași publicații se află în top din punctul de vedere al campaniei deșănțate pentru homosexualitate, în topul obsesiei pentru violuri, jafuri și violențe, sex și demență degenerativă. Modelele impuse de acest gen de media au dus la apariția unei generații care imită ținuta și atitudinea „vedetelor“ agreate de trust.
Efectul cel mai grav al acestui tip de „educație“ prin media este unul cumulativ, instaurându-se o cultură a violenței, pornografiei și sodomiei, o epocă a „pițipoancelor“ sau „cocalarilor“.
Treaba se execută însă cu program, sistematic, cu temă și obiective. Cum doar ziariștii citesc presa sistematic, de la cap la coadă, în timp, orice jurnalist cu experiență descoperă persistența și revenirea unor teme. Astfel, recent, Trustul Ringier o atacă pe Nadia Comăneci, dar tot același trust l-a atacat cu violență și pe Ilie Năstase, bălăcărit în fel și chip, până acolo încât acesta și-a luat lumea în cap și a lăsat baltă un proiect care ar fi pus România pe harta mondială a tenisului – un sport de domni, jucat cel mai bine de români, treabă care a ofuscat tot felul de neamuri proaste de pe la curțile europene.

Nadia – „cea mai de încredere personalitate din România“

Ținta noii campanii demolatoare este acum Nadia Comăneci, cea care, potrivit unui studiu realizat de prestigioasa revistă „Reader’s Digest“, este cea mai de încredere persoană din Romånia. „Diferența între modelul Nadia și cel al vedetelor de carton de astăzi se datorează valorilor care au năvălit după 1989 în societatea noastră: consumismul, valorile materialiste, comerciale. Avem nevoie de modele pentru a ne forma identitatea în cadrul societății“, explica psihologul Aurora Liiceanu.
Faptul că Nadia este recunoscută drept cea mai mare gimnastă a tuturor timpurilor este mai puțin relevant în acest context. Faptul că Nadia este vector purtător de încredere la nivel național și internațional interesează însă în cel mai înalt grad.
Modelul Nadia nu convine Trustului Ringier. Criza de mentori naște monștri, iar patronii Ringier doresc popularea cu monștri a spațiului public românesc.

Miza atacului la adresa Nadiei

Chiar acum când turismul românesc pariază pe Nadia, Hagi și Ilie Năstase, trustul elvețian o târăște pe Nadia într-o poveste mizeră, reîncălzită și asezonată cu detalii noroioase – istorie lăbărțată la nesfârșit în cotidianul „Libertatea“. Personajul căruia „elvețienii“ îi acordă largi spații și credit este un jeg uman căruia i se oferă tribună cu un scop precis – decredibilizarea și împroșcarea cu noroi a Nadiei. „Nadia era o bețivancă“, „o hoață“ după cum zice altă ex-nevastă a celui care o face bețivancă pe Nadia.
Cine ar lua în serios vreodată, în afară de elvețienii noștri de la „Libertatea“, astfel de alegații cretinoide? Poate doar cititorii „Libertatea“ – care nu sunt cu mult mai inteligenți decât textierii cotidianului fanion al Ringier. Ofensa însă rămâne, și spălarea obrazului te costă mai mult pe tine decât pe acela care ți l-a murdărit.
„Calomniați, calomniați, până la urmă tot va rămâne ceva“, zice un dicton celebru atribuit lui Machiaveli. În cazul „Libertatea“ se potrivește zicerea perfidului politician – chiar dacă nu era elvețian de origine – cu mențiunea că rămâne, pentru Ringier, ce rămâne pe hârtia de veceu folosită.