Liderii USL îl răsplătesc pe cel care l-a vândut pe Năstase la DNA

Adrian Năstase, actualul deținut de lux cazat la Penitenciarul Jilava, unde-și urmează cura psihoterapeutică bazată pe „pastile“ pe care blogul lui personal le înghite zilnic pentru a le „regurgita“ apoi pe „Goagăle“, s-a văitat, la un moment dat, că ar fi victima unui „sacrificiu ritualic“. Condamnat deja în procesul „Trofeul calității“, fostul premier punea acel „sacrificiu“ în legătură cu sentința care avea să fie dată în celebrul celebrul „Dosar Zambaccian“. Dar el a uitat, atunci, să ne lămurească și cine a stat în spatele acelui „sacrificiu“. La un moment dat, Traian Băsescu a și spus  că, departe de a fi victimă a unei conspirații oculte, Năstase a fost „dat în primire“ chiar de „ai lui“. Adică de unii dintre cei mai apropiați dintre prietenii săi politici. Este o ipoteză care, la prima vedere are puține șanse de a avea vreo legătură cu realitatea. Dar, la o evaluare ceva mai atentă a eșichierului nostru politic observăm că plecarea lui Năstase în binemeritata lui „vacanță penală“ a modificat raportul de forțe, atât în cadrul PSD cât și în alianța USL, privită în ansamblul ei. În mod ciudat și cu totul neașteptat, un detaliu aparent mărunt, prezent într-un instantaneu fotografic de la o întrunire a marilor șefi ai celor mai importante partidele reunite în Uniunea Social Liberală, pare a confirma, în mod deductiv, că este foarte posibil ca Adrian Năstase să fi fost „halit“, într-adevăr, chiar de către „tovarășii“ lui de drum. ?ê?£i asta pentru că acum, foștii lui camarazi de luptă politică nu au nici un fel de reținere să-l ajute în afaceri pe Octavian Crețu. Adică exact pe cel care a contribuit la deconspirarea șantajului care i-a adus lui Năstase condamnarea, în primă instanță, la  trei ani de detenție. O condamnare, ce-i drept, cu suspendarea executării pedepsei, deocamdată. Despre ce este vorba? O fotografie de grup, făcută cu ocazia lansării oficiale a candidaților USL arată, discret că, fiecare dintre mai marii alianței au lângă ei, câte o sticlă de apă „Borsec“. Trecem peste faptul că sticlele respective erau plasate „strategic“, lângă piciorul scaunului, exact precum își camuflează „drojdierii“ sticloanțele de băutură. Dar, dacă spui „Borsec“ spui, în mod automat Octavian Crețu. Iar dacă spui Octavian Crețu este exact ca atunci când lovești cu bâta un mușuroi în care foșgăie cele mai agresive furnici cu putință: din el ies la atac oameni din serviciile secrete, afaceri care mai de care mai îmbârligate, și mai ales, unul dintre cele mai spectaculoase episoade legate de descoperirea și demonstrarea unuia dintre șantajele  la care s-a dedat Adrian Năstase pe vremea când mai era, încă, prim-ministru. Un episod descris pe larg în rechizitoriul „Dosarului Zambaccian“.

Prietenul la nevoie se cunoaște!

Deosebit de voluminos și complex, rechizitoriul dosarului înregistrat sub numărul 8/P/2006 menționează la un moment dat: „Astfel, învinuitul Adrian Năstase a exercitat asupra învinuitului Ioan Păun, acțiuni de constrângere în modalitatea amenințării, pentru a-l determina, pe de o parte, să revină asupra ultimei declarații date la Direcția Națională Anticorupție (prin care a dezvăluit aspecte noi în sprijinul acuzațiilor de natură penală aduse soților Năstase) iar pe de altă parte să nu predea organelor de urmărire penală înscrisurile pe care le deține în China legate de bunurile introduse ilegal în România de învinuiții Adrian Năstase și Daniela Năstase, prin intermediul firmei SC Vertcom SA Bacău. (….) Aspectele enunțate sunt relevate de următoarele probe care dovedesc luarea hotărârii infracționale de către învinuitul Adrian Năstase, modul de operare, existența constrângerii psihice sub forma amenințării, aptitudinea acestor amenințări de a inspira victimei o puternică stare de temere (pentru viața sa, a familiei și a prietenului său Crețu Octavian, precum și pentru evoluția carierei sale profesionale) și natura foloaselor injuste vizate de învinuitul Adrian Năstase prin acțiunile întreprinse“. Ei bine, acel Crețu Octavian este una și aceeași persoană cu  acel Crețu care este „patron“ peste sticlele de „Borsec“ mascate de participanții la lansarea candidaților USL, lângă picioarele scaunelor.  Mai departe, rechizitoriul dosarului „Zambaccian“ menționează că, Năstase l-a convocat pe Crețu la o întâlnire care urma să aibă loc, în dimineața de 13 martie 2006, orele 10,00,  în biroul pe care primul îl avea la Camera Deputaților. Întâlnirea celor doi a și avut loc, iar în cursul ei, conform spuselor lui Crețu „Domnul Adrian Năstase mi-a spus că domnul Ioan Păun a venit acum și a declarat că de fapt a primit de la Dana și Adrian Năstase 450.000- 500.000 de euro sau dolari. Mi-a cerut să discut cu Păun Ioan și Adrian Vilău, apărătorul primului și să-l determin pe Păun Ioan să declare așa cum dorea dânsul. (….) Toate aceste lucruri se întâmplau pe fondul unei presiuni sociale mari, determinate de cazul de corupție în care era implicat fostul premier, iar au cunosc foarte bine de ce mijloace dispune un om aflat într-o asemenea postură de putere. Acest fapt, crea o încărcătură emoțională foarte puternică asupra domnului Păun, pe care o simțeam și eu. Sincer să fiu, și eu m-am simțit primejduit. (….) De altfel aceeași stare o aveam și eu, motiv pentru care atunci când m-am dus la aeroport să-i iau pe cei doi la întoarcerea din China am anunțat niște prieteni că mă deplasez acolo, pentru a avea siguranța că nu mi se va întâmpla nimic. Același lucru l-am făcut și când m-am dus la domnul Adrian Năstase la Camera Deputaților“. Crețu a mai declarat că, pe fondul acestui veritabil „război psihologic“, s-a decis să formuleze „un denunț la Direcția Națională Anticorupție pentru a încerca să-l protejez, în primul rând, pe domnul Păun și apoi pe mine.“ Din acel moment, Crețu s-a pus la dispoziția anchetatorilor DNA, iar ulterior el s-a dus la întâlnirile cu Adrian Năstase „cablat“ cu toate finețurile electronice numite, de obicei, „tehnică ambientală“. Ulterior, transcrie­rile acelor  înregistrări „ambientale“ au fost incluse printre  probele de bază ale „Dosarului Zambaccian“. Dar, după ani lungi petrecuți prin instanțe, Adrian Năstase a fost achitat pentru majoritatea faptelor de corupție menționate de anchetatori. Singura care a rămas în picioare a fost exact cea de șantaj, exercitat asupra lui Octavian Crețu. Care i-a și adus fostului premier pedeapsa de trei ani cu suspendarea executării pedepsei.

Secretele apelor minerale

Sticlele de apă „Borsec“ ascunse delicat de membrii USL între picioarele scaunelor sunt produse de firma Romaqua Group, unde acționar majoritar este exact Octavian Crețu, omul înhămat la „tehnica ambientală“ care l-a dat în gât pe Adrian Năstase. De-a lungul vremii, presa de investigații a vorbit, adeseori, despre faptul că Octavian Crețu a fost cândva ofițer de Securitate, care a activat în spionajul românesc. Dar și că holdingul pe care-l conduce și prin intermediul căruia produce și comercializează atât apă minerală Borsec, bere sau cafea cât și diverse băuturi răcoritoare, s-ar afla în vizorul contraspionajului militar. Tot presa a mai spus, de-a lungul vremii, că acționarul majoritar de la Romaqua, adică același Octavian Crețu, ar colabora în afaceri cu trei generali SIE pe care i-a și angajat la firma lui. Este vorba despre Constantin Rotaru, Emilian Ivan și prietenul Ioan Paun, cel amenințat de Adrian Năstase după ce-l folosise pe post de „cărăuș“ al obiectelor de lux procurate cu ani în urmă din China. Tot prin aceași zonă s-a „mișcat“ și Adrian Vilău, avocatul care a intermediat legătura dintre anchetatorii DNA și Octavian Crețu, în cursul cercetărilor penale efectuate în dosarul „Zambaccian“. Fost deputat PD, acest Adrian Vilău este cunoscut, și el, ca un fost colaborator al Securității. Iar dincolo de spectaculozitatea acestor legături oculte, toate acestea te fac să râzi cu lacrimi de naivitatea noastră, a muritorilor de rând care, în primele luni ale anului 1990, marșăluiam prin oraș urlând ca bezmeticii: „Securiștii în mină, să ne dea lumină!“

Vasile Surcel