Listarea Adeplast: poveste de succes sau țeapă premeditată?

În ultimele zile, presa a fost inundată de articole  care mai de care mai înălțătoare despre prima listare privată de pe Bursă din ultimii 5-6 ani și despre antreprenorul de succes Marcel Bărbuț.
Hipnotizată de eveniment în sine și de personajul care nu mai contenește în a își expune mărețele planuri de viitor, opinia publică interesată de piața bursieră pare că a uitat să  verifice cea mai importantă oglindă a oricărei companii: datele financiare.
Sigur, dacă ne uităm în istoria recentă și ținem cont de anemia cronică a bursei din ultimii ani, probabil este normal ca toți să fim surescitați de acest eveniment, de faptul că, în sfârșit, un antreprenor român alege piața de capital pentru finanțare, un exercițiu extrem de comun pe marile piețe.
De aici se naște întrebarea: de ce a ales Marcel Bărbuț bursa pentru a-și finanța compania? Nu cumva pentru că nu mai are altă variantă?
Conform informațiilor financiare din prospectul de ofertă, la finalul lunii iunie 2013, Adeplast avea datorii pe termen scurt de 121,6 milioane lei și pe termen lung de 95,1 milioane lei, însumând 216,7 milioane lei. În condițiile în care capitalurile proprii ale companiei sunt de 86,3 milioane de lei. Din acestea rezultă un grad foarte mare de îndatorare a companiei, indicatorul datorii totale/capitaluri proprii fiind 251%.
De la gradul mare de îndatorare derivă mai multe necunoscute. În primul rând destinația banilor pe care se presupune că îi va strânge din oferta publică. Sunt șanse imense ca ei să fie alocați acoperirii unei părți din datorii și nu investiției în fabrica de vată bazaltică (gurile rele spun că fabrica respectivă nu ar costa mai mult de 6-7 milioane de euro, și nu 19-20 de milioane, cum susține Bărbuț). Din păcate, piața nu are cum să controleze sau să pedepsească această minciună, după listare. Pentru că deși nu este o ilegalitate, trebuie să recunoaștem că este aproape înșelăciune să spui în prime-time că ai nevoie de bani ca să dezvolți businessul și să creezi locuri de muncă, în condițiile în care îi folosești ca să acoperi din datorii.
Creditele uriașe luate de la bănci și rostogolite cu atenție în ultimii ani duc la o concluzie nefericită pentru marea listare de pe bursă: nu Bărbuț vinde 33% din Adeplast, ci băncile o fac, pentru a găsi o soluție de a își recupera banii. Bani luați de la investitorii amăgiți de mirajul unei povești de succes a unui antreprenor român, care a reușit să creeze un ambalaj frumos unui conținut stricat.
O altă anomalie în datele financiare din ultimii 3 ani este faptul că societatea nu a constituit provizioane, în condițiile în care sectorul în care activează a fost foarte afectat de criză și este permanent expus riscului de neîncasare. Însă, Bărbuț nu a ezitat să își înregistreze la venituri subvențiile aproape ridicole (zeci de mii de lei), dar a omis detaliul cu pro­vizionarea creanțelor incerte.
În acest context, este posibil să nu considerăm supraevaluat prețul de ofertă: între 3,52 și 4,06 lei pentru o acțiune cu valoare nominală de 0,1 lei?
În ultimele ieșiri publice, marele antreprenor Bărbuț a amăgit investitorii cu distribuirea de dividende. Mai mult, presa de specialitate, orbită de artificiile care vin la pachet cu listarea Adeplast, a scos decontextualizat paragraful din prospect și a relatat că se vor oferi dividende de 3 milioane de euro.
În realitate, politica de distribuire a dividendelor este limitată de o clauză din contractul de împrumut cu Unicredit, care spune că din 2014 se pot distribui dividende dacă se vor respecta clauzele din contract, incluzând respectarea unor indicatori financiari și doar dacă fluxul de numerar al emitentului va permite acest lucru, în limita a 3 milioane de euro pe an. Greu de crezut că acționarii Ade­plast vor primi dividende prea curând.
Dincolo de analiza financiară a acestei companii, există mai multe aspecte care merită luate în considerare și care, din păcate, sunt omise mai mult sau mai puțin voluntar de presă.
Avem de-a face cu o manipulare severă a investitorilor și opiniei publice. În primul rând tehnic, dacă ne referim la premiera de a avea o ofertă publică de listare cu posibilitatea de retragere ulterioară a ordinelor de subscriere. Practic, oricine poate lansa un ordin de orice cantitate, pe care să îl retragă în ultima zi a ofertei, timp în care se creează iluzia unei suprasubscrieri.
În al doilea rând, opinia publică a fost manipulată și dezinformată constant în ultimele luni, presa creionând obsesiv portretul unui antreprenor român de succes, care a visat să se listeze pe bursă și care vrea să atragă banii investitorilor ca să se dezvolte și să creeze locuri de muncă.
Realitatea este însă puțin diferită. Antreprenorul de succes Marcel Bărbuț a absolvit 6 clase de școală primară, are un cazier judiciar reabilitat în urmă cu câțiva ani, după o tinerețe tumultuoasă, cu mai multe condamnări pentru diverse infracțiuni de drept comun și nici nu a fost vreodată cetățean austriac, așa cum susține.
Trecutul său tumultuos a continuat până în istoria recentă, când și-a îndepărtat forțat foștii asociați din Adeplast, cu șantaj și scandal. Mai mult, timp de 7 ani a avut dosar pentru dare de mită, care nu s-a soldat cu o condamnare pentru el, deși cei cărora le-a dat mită au fost condamnați.
Este cunoscut ca un tip violent și colorat în limbaj, care a acționat fără nici un fel de scrupule pentru a crea iluzia că are succes în business.
Poate cel mai grav aspect din tot acest peisaj general este că în această perioadă, publicului i se vinde o iluzie. O iluzie care îi poate determina să investească prost economiile, să creadă în piața de capital și într-o așa-zisă poveste de succes. O poveste foarte atent construită, de la cifre până la oameni, de la încredere până la bani, de la trecut până la prezent. Poate fi dovada supremă că prima listare privată după cinci ani poate face infinit mai mult rău pieței de capital decât lipsa listărilor.   

Mihaela Dobrescu