Luați otravă de la Ponta! Guvernul bagă cianura pe sub ușa Parlamentului

Exploatarea pe bază de cianuri a zăcămintelor aurifere de la Roșia Montană a fost „calul de bătaie” al politrucilor USL – iști pe vremea când mai erau, încă, în opoziție. De fapt, ca să fim mai apropiați de adevăr, trebuie să recunoaștem că a fost un armăsar nărăvaș, pe care PSD – iștii, cot la cot cu liberalii și cu cine s-a mai nimerit, l-au plimbat anul trecut, ba la trap, ba la galop, până au reușit să dărâme guvernarea „portocalie” pe care au acuzat-o că are de gând să înece lumea generațiilor viitoare într-o imensă băltoacă de nămol otrăvitor. Apoi, după alegerile de anul trecut, problema „cianurilor” s-a preschimbat într-o mârțoagă răpciugoasă, de care liberalii au fugit cât i-au ținut picioarele. În schimb, PSD-ul s-a răzgândit brusc, iar Premierul Victor Ponta luat-o în brațe și a preschimbat-o într-un stindard de luptă politică, pe care l-a tot fluturat până când au ajuns la un pas de a destrăma coaliția USL – istă.  
    În august 2013, Guvernul a propus, sub semnătura lui Dan ?ê?£ova, dar susținut însă și de însuși Premierul Ponta, „Legea specială pentru Roșia Montană”, o lege criticată din toate părțile și contestată de zeci de mii de oameni care au ieșit în stradă manifestând vehement împotriva ei. Acestora li s-au adăugat o serie de specialiști din țară și străinătate, care au pus în evidență cele mai importante dintre punctele vulnerabile ale acestui act legislativ. Ulterior, în urma acestei presiuni exercitate din toate părțile, legea lui ?ê?£ova a fost respinsă în Senat. Înainte de a fi respinsă și în Camera Deputaților, Guvernul a pus pe roate un nou plan de avizare forțată și oarecum agresivă a vechilor proiecte privitoare la exploatarea cu cianuri a zăcămintelor aurifere din România. Astfel a văzut lumina zilei proiectul de lege nr. 304/2013, despre care specialiștii afirmă că ar fi compusă, în principal, dintr-un set de modificări ale actualei legi a minelor nr.85/2003, modificări în urma cărora lucrările efectuate de operatorii minieri privați sunt declarate ca fiind „de utilitate publică”. Acest proiect a primit deja avize pozitive, ce-i drept cu anumite amendamente, de la comisiile de specialitate, urmând să fie înscrisă, cât de curând, pe ordinea de zi a plenului Senatului. Conform rutinei parlamentare, Camera Deputaților este forul decizional a cărui hotărâre contează în adoptarea acestei legi.

Hai cu „interesul public”!

Chiar din primele sale articole, noua lege a minelor aduce o modificare care extinde și completează definiția lucrărilor de utilitate publică. Acolo ni se spune că „Lucrările privind prospecțiunile și geologice și cele de extractive și prelucrare a resurselor minerale sunt de utilitate publică”. Iar în cuprinsul articolului 3 există o nouă definiție a proiectelor de interes public deosebit, care include și proiectele miniere: „proiecte miniere ale căror beneficii economice și sociale pe care statul și/sau unitățile administrației locale le-ar obține direct sau indirect din proiectul respectiv, sunt mai mari decât efectele negative de mediu, beneficiile fiind temeinic fundamentate cu condiția refacerii mediului la finalizarea proiectului”. Iar asta în condițiile în care legiuitorul nu se obosește să definească și să cuantifice „efectele negative”. Așadar, dacă reprezentanții unei astfel de companii sunt îndeajuns de buni de gură încât să convingă că lucrările pe care le efectuează fac mai mult bine decât rău, proiectul său poate fi catalogat ca fiind „de interes public deosebit”. Așadar, nimeni nu știe unde s-or fi situând limitele dintre bine și rău. Nu ne-ar mira ca, la un moment dat, autoritățile să se adreseze unui „sobor de preoți” care să le spună care sunt proiectele „bune” și care sunt cele care i-ar putea trimite pe autorii proiectelor direct în cazanele cu smoală din străfundurile iadului.
O altă problemă larg discutată s-a referit la modul în care se fac expropierile în cazuri „de utilitate publică”. În această privință, noul proiect prevede că exproprierile vor fi făcute tot în baza Legii 255/2010 privitoare la „exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național”, exact așa cum se face referire și în noua lege a minelor. Cu toate  acestea, vechile probleme semnalate anterior, rămân în continuare: nu va fi nevoie de aprobarea indicatorilor tehnico-economici (actualul art.9, alin. (4)), dreptul de administrare  asupra imobilelor expropriate va fi acordat tot prin negociere directă titularului licenței pe o perioadă de până la 49 de ani, deținătorii de licențe vor putea, prin această lege a minelor, să schimbe folosința imobilelor din cadrul perimetrelor de exploatare existând și posibilitatea ca perimetrele să fie mărite (Art. 38, alin (l)). În plus, deși se precizează că expropriatorul este însuși Statul Român, prin intermediul Ministerului Economiei, fondurile aferente exproprierii putând fi acordate de titularul licenței de exploatare. În plus, un nou alineat al Art. 38 prevede că titularul de licență poate modifica traseul sau desființa drumul din cadrul perimetrelor de exploatare. În plus, printre aceste amendamente a rămas și o reglementare mai veche care acordă companiilor miniere deținătoare de licențe de explorare sau exploatare dreptul de a expropria după bunul plac orice teren sau locuință din zona vizată. Amendamentele aduse Legii Minelor prevăd includerea în lista resurselor orice tip de minerale, inclusiv turbă, piatră de construcții, roci ornamentale, ape minerale, nămoluri sau ape de izvor. Gravele încălcări ale drepturilor omului, ale Constituției și ale statului de drept sunt  justificate exact prin includerea proiectelor miniere în categoria celor de utilitate publică.
În plus, la fel ca în proiectul de lege promovat de Guvernul Ponta în cazul Roșia Montană, și în noua lege a minelor se regăsește un amendament privitor la posibilitatea ca titularul licenței să primească drepturi reale asupra proprietăților din cadrul perimetrului pe care-și desfășoară activitatea: În vederea implementării proiectelor miniere de interes public deosebit, titularii licențelor de exploatare pot dobândi drepturile reale asupra terenurilor aflate în perimetrele de exploatare, fără a se urma procedurile prevăzute de art 45, alin. (5) și următoarele din Legea 46/2008- Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv de la formele asociative cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legii 1/2000.” se arată în articolul 10 (3) din Legea minelor, exact ca în vechiul capitol IV, punctul 2, din proiectul „dedicat” inițial proiectului  Roșia Montană. Din noul proiect nu este exclusă, explicit, nici folosirea cianurilor în exploatarea zăcămintelor aurifere. ?ê?£i, chiar dacă nu se precizează clar că trebuie folosită o anume metodă de extracție, firma care se va ocupa de exploatările miniere se obligă să folosească „tehnologii recunoscute, la momentul autorizării, ca fiind printre cele mai bune la nivel industrial”. Iar în această privință, potrivit datelor aduse la cunoștința publicului în cadrul comisiei speciale Roșia Montană, exploatarea cu cianuri este metoda care s-ar încadra exact în această prevedere.

Ăștia n-au ținere de minte

Pus în fața acestui proiect prin care Guvernul Ponta intenționează să strecoare cianurile pe sub ușa Parlamentului, Eugen David, președintele asociației Alburnus Maior a declarat, de curând, că: „Autoritățile vorbesc mult, fac puține și uită repede. Se pare că nu s-au lămurit în urma propunerii aberante de lege speciale pentru Roșia Montană că românii nu vor cianură. Sunt unii prin Guvern, care și atunci când respiră, o fac doar în interesul companiei canadiene. Nici nu le trece prin cap să respecte voința propriilor cetățeni de includere a Roșiei Montane în UNESCO sau să interzică cianura în minerit așa cum a votat Parlamentul European. Ei râvnesc doar la avizarea acestui proiect extrem de distructiv și în jurul căruia roiesc foarte multe acuzații de corupție”.

Vasile Surcel