Megaproiectele UE de miliarde de euro din transporturi ies de pe traiectoria planificată

Construcția infrastructurilor de transport de maximă importanță ale Europei a avut de suferit pe fondul crizelor neprevăzute, acumulând și mai multe costuri și întârzieri. Aceasta este concluzia principală a unui nou raport al Curții de Conturi Europene, care conține informații actualizate față de observațiile și constatările dintr-un audit similar din 2020. Prin urmare, auditorii au trecut de la diagnosticul „este puțin probabil” la un clar „nu va fi atins” după ce au analizat șansele ca obiectivul stabilit pentru 2030 privind finalizarea rețelei transeuropene de transport (TEN–T) centrale să fie atins.

Având în vedere cât sunt de importante coridoarele principale de transport transfrontalier pentru cetățenii și întreprinderile europene, auditorii Curții de Conturi Europene au analizat situația actuală în raport cu date și observații cheie din raportul lor special din 2020 pe această temă. Situația din 2025 este mai sumbră decât cea din 2020 și cu mult sub ce s-a prevăzut inițial. Fără doar și poate, din 2020 și până acum, megaproiectele s-au confruntat cu și mai multe dificultăți din cauza pandemiei de COVID-19 și a războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. În plus, au trebuit să se alinieze la cerințe normative noi și să depășească probleme tehnice neprevăzute.

„Infrastructurile de transport de maximă importanță ale UE ar trebui să remodeleze Europa, aducându-ne mai aproape unii de alții și ajutând la dezvoltarea economică”, a declarat doamna Annemie Turtelboom, membra Curții de Conturi Europene care a condus acest raport de actualizare. „Totuși, au trecut 30 de ani de când au început proiectele și tot suntem departe de a tăia panglica și de a obține îmbunătățirile promise pentru fluxurile de călători și de mărfuri în toată Europa.”

Multe dintre megaproiecte au fost marcate de creșteri ale costurilor. Auditorii raportaseră în 2020, pentru cele opt megaproiecte examinate, o creștere globală a costurilor reale (calculate net de inflație) de 47 % în comparație cu estimările inițiale. Astăzi, diferența este de 82 %, adică de aproape două ori mai mare. În spatele acestui procent se află în principal derapaje ale bugetului în două proiecte: Rail Baltica (costurile au explodat, crescând cu 160 % în ultimii 6 ani, adică de aproape patru ori față de estimările inițiale) și legătura feroviară Lyon-‍Torino (costurile au crescut cu 23 % în ultimii 6 ani – depășind dublul previziunilor inițiale). Chiar dacă tendința a încetinit recent (creștere de 9 % în ultimii 6 ani), costurile de construcție ale megaproiectului Canalul Sena-‍Europa de Nord s-au triplat per total de la lansare. Impactul asupra cofinanțării din partea UE nu este automat, întrucât aceasta nu este direct legată de costul total. În orice caz, cele opt megaproiecte au primit în total granturi suplimentare din partea UE în valoare de 7,9 miliarde de euro de la analiza din 2020, ceea ce înseamnă că UE a plătit până acum pentru aceste infrastructuri 15,3 miliarde de euro.

Când vor fi în sfârșit gata aceste infrastructuri? În 2020, auditorii observaseră că ele erau în întârziere în medie cu 11 ani față de planul inițial. În 2025, au constatat că situația s-a înrăutățit. Cele cinci megaproiecte pentru care existau informații sunt acum în întârziere în medie cu 17 ani. Linia feroviară Y Vasca, care ar fi trebuit să fie dată în exploatare înainte de 2010, conform calendarului său inițial, și nu mai târziu de 2023, conform planului revizuit din 2020, va fi finalizată cel mai devreme în 2030 (promotorii proiectului consideră că, de fapt, 2035 este un termen mai realist). Deschiderea legăturii feroviare Lyon-‍Torino este acum prevăzută pentru 2033 (inițial, ținta era 2015, iar apoi, 2030, conform calendarului din 2020). Tunelul de bază Brenner se va deschide cel mai devreme în 2032, și nu în 2016 sau în 2028, așa cum se prevăzuse anterior. Canalul Sena-‍Europa de Nord trebuia inițial să fie inaugurat în 2010, apoi a fost amânat pentru 2028, pentru ca, în prezent, să aibă ca orizont de finalizare anul 2032. Concluzia auditorilor este deci clară: rețeaua centrală TEN-‍T a UE nu va fi în niciun caz finalizată până în 2030.

În ciuda acestor probleme, Comisia Europeană nu a recurs decât o singură dată la principalul instrument juridic (limitat) pe care îl are la dispoziție pentru a cere explicații cu privire la întârzieri (articolul 56 din Regulamentul TEN-‍T din 2013). Nu este vorba însă de niciunul dintre cele opt megaproiecte examinate de auditori. Ei se așteaptă ca recenta revizuire a Regulamentului TEN-T să extindă rolul și competențele Comisiei Europene în supravegherea finalizării rețelei. Totuși, impactul noilor reglementări se va vedea mai mult la megaproiectele din viitor și va depinde de felul în care țările din UE vor pune efectiv în aplicare și respecta prevederile legale.

Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) este coloana vertebrală a rețelei europene de transport rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare, maritim și aerian. Megaproiectele sunt proiecte de transport de mare anvergură, adesea cu o dimensiune transfrontalieră, și au un rol-‍cheie în asigurarea unei mai bune conectivități în Europa, în eliminarea blocajelor și în facilitarea mobilității transfrontaliere. În 2013, statele membre ale UE au convenit că rețeaua centrală TEN-T ar trebui să fie finalizată până în 2030.

Raportul special nr. 02/2026, intitulat „Infrastructura de transport a UE – Întârzierile se agravează și unele costuri sunt în creștere, dar cadrul de guvernanță promite să fie unul mai solid în viitor (actualizare la Raportul special nr. 10/2020 al Curții de Conturi Europene)”, este disponibil pe site-‍ul Curții de Conturi Europene, alături de o sinteză de o pagină a principalelor informații și constatări.