Minciuna și impostura stau la masa CSM: cazul Corina Dumitrescu

Teoretic, Consiliul Superior al Magistraturii este „garantul independenței justiției”. Sau cel puțin, așa ne promite Art. 133, alin 1 din Constituția României. Dar legea noastră fundamentală nu ne mai spune și ce ar trebui să se întâmple în cazul în care s-ar descoperi că, sub larga pulpană protectoare a CSM, se ascunde un mitoman. Adică un mincinos sadea care, pentru a-și „mobila” trecutul profesional, se laudă cu povești despre evenimente care nu s-au petrecut niciodată și aruncă „pe piață” un lanț întreg de minciuni, una mai gogonată decât alta. Din păcate și oricât de neașteptat ni s-ar părea, un asemenea personaj chiar există, cocoțat la vârful atotputernicei instituții care se ocupă de soarta justiției românești. Numele său este Corina Adriana Dumitrescu, ajunsă în CSM ca „reprezentant al Societății Civile”.
Corina Adriana Dumitrescu a intrat în atenția publică încă din  primăvara acestui an, pe vremea în care Victor Ponta amenința, pe toate drumurile, că ne va procopsi cu cel mai cinstit Guvern care s-a văzut vreodată. Atunci, doamna respectivă ne-a fost prezentată și propusă pentru funcția de  Ministru al Educației. ?ê?£i poate că, până la urmă, doamna respectivă chiar ar fi reușit să ajungă în această funcție dacă nemernicii de ziariști nu i-ar fi descoperit o serie de greșeli penibile de ortografie, greșeli de neadmis pentru un viitor staroste al Învățământului. Ceva mai târziu, au mai apărut și informații privitoare la un plagiat, pe care domnia sa l-ar fi comis cu mai mulți ani în urmă, plagiat pentru care trebuie să se plimbe și acum prin tribunale. Dar cele mai neașteptate informații legate de trecutul său profesional, au început să iasă la iveală atunci când s-a aflat că a mințit în modul cel mai ordinar atunci când a inclus în CV-ul său niște studii făcute în străinătate. Până la urmă, Victor Ponta a fost nevoit să-și retragă propunerea și să o înlocuiască pe Corina Dumitrescu cu Ioan Mang, un plagiator la fel de penibil ca însuși premierul nostru de azi. Odată cu acest episod am fi putut să o uităm pe Corina Adriana Dumitrescu care s-ar fi întors astfel în anonimatul din care a scos-o Păcăliciul Victor Ponta. Ar fi putut, dar n- ar fi fost corect. ?ê?£i asta pentru că doamna rector al Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” este și membru în Consiliul Superior al Magistraturii, trimis acolo încă din luna ianuarie, în calitate de reprezentant al societății civile.
 
„Garant” al probității profesionale

Legea 317/2004, privitoare la Consiliul Superior al Magistraturii prevede, în art.4 lit. B, a „Secțiunii 1” că, printre alte personalități, din CSM fac parte și „Doi reprezentanți ai societății civile, specialiști în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputație profesională și morală, aleși de Senat”. Deci să reținem: „care se bucură de înaltă reputație profesională și morală”. Cerință reluată și întărită ceva mai la vale, în cadrul art.20 (2) din aceeași lege, unde ni se spune că „Pot fi aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii reprezentanți ai societății civile, care îndeplinesc următoarele condiții: a) sunt specialiști în domeniul dreptului, cu o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior”. Dar și că „se bucură de înaltă reputație profesională și morală” și în plus „nu au calitatea de membru al unui partid politic”. În concluzie, una dintre cele mai importante cerințe pe care membrii de vază ai CSM trebuie să o îndeplinească este „înalta reputație profesională și morală”. Nu vom discuta despre reputația sa profesională deși, încă de atunci, presa a atras atenția asupra unor ciudățenii prezente chiar și în acest domeniu. Ne vom opri însă asupra „moralității” cerute de lege cu atît de multă insistență. Într-un articol deosebit de bine documentat,  intitulată: „Premiul Nobel pentru ciuruit ziariștii cu rafale de minciuni- Corina Adriana Dumitrescu, membru în Consiliul Superior al Magistraturii”, publicată pe „Contributors. ro”, Răzvan Orășanu demontează, pas cu pas, poveștile pe care actualul membru al CSM, Corina Adriana Dumitrescu ni le-a livrat, pe bandă rulantă, astă vară. În același timp, autorul ne detaliază și un scenariu halucinant, în care, minciunile se leagă într-un lanț îmbârligat, în care sunt pomenite o serie de personalități de rang mondial care, în realitate, n-au auzit în viața lor de această „Dumitrească” anonimă. Iar toate acestea, plus faptul că pentru a confirma aceste povești este adus în scenă un personaj mai mult decât dubios, ar trebui să fie cea mai explozivă „bomboană de pe colivă”. O „bomboană” care, într-o țară normală, ar trebui să arunce în aer șandarmaua care pretinde că are dreptul de a stabili soarta justiției naționale.
 
O voce bătrână și gâjâită

Ajunsă în mijlocul unui mare scandal pornit de la faptul că în CV-ul său a scris greșit numele prestigioasei Universități Stanford, Corina Dumitrescu a chemat jurnaliștii la o conferință de presă în cursul căreia le-a prezentat înregistrarea unui mic discurs. Un discurs în care o voce bătrână și gâjâită o lăuda pentru impresia de neșters pe care ea ar fi lansat-o asupra unor mari somități ale economiei mondiale. Atunci, jurnaliștii au fost anunțați că vocea înregistrată pe acea casetă îi aparține lui Robert Deutsch. Un personaj care povestea, cu vorbele lui, despre ceea ce  Orășanu numește, desigur ironic : „admirația de proporții cosmice pe care ar fi avut-o față de doamna Corina Dumitrescu domnii Paul Brest – rector la Stanford Law School și Josef Stiglitz, fost profesor la Stanford și laureat al Premiului Nobel”. Ce zicea acel  Robert Deutsch? Ei, niște laude mai mărețe  decât „Casa poporului”:  
„Îmi amintesc ce mi-a spus profesorul Paul Brest de la la Facultatea de Drept, după ce ai avut convorbirile – că îi pare rău că nu ești de acum (adică de acum 18 ani) ministrul Justiției din România.”. În plus, el a mai spus că la fel de căzut în admirație s-ar fi dovedit și Joseph Stirglitz:  „Auzi Corina, by the way, Joe Stiglitz, care acuma este laureat al Premiului Nobel și este o personalitate faimoasă, când ai trecut la programul lui și ți-a explicat el ce e cu economia – după aia mi-a spus: Robbie îmi pare rău că fata asta nu se consacră economiei . De fapt același lucru pe care mi le-a spus Paul Brest, cel de la Facultatea de Drept, care mi-a zis că ar fi vrut să rămâi în continuare acolo și să participi la activitățile departamentului care se ocupă de drept internațional”
 
„Verifică din trei surse!”

Unul dintre principiile fundamentale ale gazetăriei spune că orice informație trebuie verificată din trei surse. Ori și mai bine, pentru a o verifica, du-te direct la sursa ei primară. Pus în fața acestor laude nemăsurate, venite din partea unor mari somități, Orășanu  s-a dus exact la sursă. A pus mâna pe telefon și s-a adresat celor doi savanți, despre care ciudatul Deutsch ne-a spus că au rămas extaziați în fața geniului profesional al pe atunci încă foarte tinerei Corine. Iar ceea ce a aflat a constituit o surpriză la care, de fapt ne-am fi așteptat cu toții: toată povestea era doar o înșiruire de minciuni. O aventură profesională pe care el ni-o descrie astfel: „Am luat legătura cu Paul Brest, acum președinte la fundația „William and Flora Hewlett”, instituție filantropică fondată de William R. Hewlett, cofondatorul companiei HP (Hewlett-Packard, fondata în 1939), cu active de peste șapte miliarde de dolari, lăsate moștenire de întemeietor. Mi-a răspuns de pe adresa de la Hewlett, deși i-am scris și pe cea de la Stanford. Între 1989 si 1999, domnul Brest a fost decanul Facultății de Drept, în 2012 s-a întors pentru a preda un singur curs, ca profesor emerit, este membru în Academia Americană de Arte și ?ê?£tiințe. L-am întrebat direct exact despre citatele de mai sus, explicându-i că există niște persoane din România care este posibil să se folosească de reputația profesională pe care are o are și de cea a fostului coleg Stiglitz, pentru a-și demonstra anumite competențe. Răspunsul pe care l-am primit a fost năucitor: reputatul fost decan nici măcar nu a auzit de madam Dumitrescu și monsieur Deutsch – nici vorba să le fi ridicat vreodată osanale și să spună tot felul de lucruri năstrușnice, cum ar fi că doama Dumitrescu ar trebui să fie ministreasă chiar din anii ’90. Citatul exact din corespondență pe care o atașez în integralitate, în fișierul atașat acesti articol a fost „I never met, heard of, or commented on Mr. Deutsch or Mrs. Radu or Mrs. Dumitrescu.” Adică „Nu m-am întâlnit niciodată, nu am auzit și nu am comentat despre domnul Deutsch sau doamna Radu sau doamna Dumitrescu.” Iar în ceea ce-l privește pe laureatul Nobel Joseph Stirglitz, minciuna debitată de vocea acelui Deutsch era chiar și mai gogonată. Pentru că în perioada în care Dumitreasca se laudă că i-ar fi fost ucenică, el era în cu totul altă parte decât la Universitatea Stanford. Sau după cum spune Orășanu: „Carevasăzică, Joseph Stiglitz era nițelus ocupat să îi explice lucruri lui Bill Clinton, Președintele Statelor Unite, la Casa Albă, nicidecum să o mângâie pe creștet pe inegalabila doamnă Dumitrescu. Cv-ul laureatului premiului Nobel confirmă, în clar: Stiglitz a fost membru în Consiliul Consilierilor Economici, între 1993-1995 și apoi președintele acestuia, între 1995-1997.” Cam acesta ar fi, redat foarte pe scurt, rezultatul acestei anchete jurnalistice, care confirmă că doamna Corina Adriana Dumitrescu este o mincinoasă fără pereche. Ar mai fi de spus câte ceva și despre acel Robert Deutsch, presupusul posesor al vocii cavernoase care o ridica în slăvi pe doamna respectivă. În cursul verii, tot ziariștii au dezvăluit că, acum două decenii, el s-a aflat în spatele „afacerii Megapower”, unul dintre primele mari „tunuri” economice post-decembriste. Dar asta este doar treaba lui și a justiției nostre neputincioase care nici până acum nu a fost în stare să elucideze acel scandal tenebros. La fel cu este treaba CSM-ului să analizeze dacă doamna Dumitrescu, un mitoman care este în stare să pună în mișcare un asemenea tăvălug de minciuni, mai are ce căuta în rândurile celor care croiesc soarta actuală a justiției.

Vasile Surcel