Ministerul Culturii complicele Gold Corporation în distrugerea Roșiei Montane

În timp ce unul dintre patronii companiei implicate în jefuirea aurului românesc Beny Steinmetz este anchetat de autoritățile guvernului SUA, autoritățile din România continuă jocul pervers al favorizării Gold Corporation. Beny teinmetz deține indirect, prin firma BSG Capital, 16% din acțiunile Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montana Gold Corporation (deține 80% din proiectul minier) și alături de el se mai află personaje precum John Paulson, Thomas Kaplan, George Soros, Mark Rich. Investigația derulată de Departamentul Justiției din SUA și autoritățile din Guineea se referă la modalitatea în care BSG Resources (BSGR) a obținut drepturile asupra zăcământul de minereu de fier situat în Guineea ce conține resurse cu o valoare de 50 miliarde de dolari. Africanii anunță că îi vor suspenda licența de explotare israelianului în timp ce guvernul României face totul pentru a-i favoriza interesele.
Forumurile organizațiilor de mediu ce contestă proiectul minier și site-ul romaniacurata.ro avertizează recent că Ministerul Culturii a numit în fruntea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice un avocat al Roșia Montana Gold. ?ê?£i Ordinul Arhitecților contestă măsura ministrului Daniel Barbu.
Potrivit Legii Monumentelor Istorice, CNMI este „organism științific de specialitate“ (art. 30, alin. 1), iar membrii ei sunt „personalități, specialiști și experți atestați în domeniul protejării monumentelor istorice“ (art. 30, alin. 3). ?ê?£eful Comisiei este o personalitate marcantă, fiind unul dintre marcatorii Cold Corporation.

Potrivit noului ordin al ministrului Daniel Barbu, președintele CNMI va fi arh. Augustin Ioan, critic de arhitectură contemporană, iar numirea sa indică „o cedare din partea ministerului însărcinat cu protejarea patrimoniului în fața intereselor private sau de grup exprimate prin influența unor oameni politici din administrații publice locale”, potrivit surselor citate care mai precizează faptul că „Augustin Ioan a făcut parte, alături de Răzvan Theodorescu sau Ioan Opriș sr., dintr-un grup de sprijin, denumit „independent”, însă finanțat integral în acțiunea sa de către RMGC. Augustin Ioan, actualul președinte al CNMI a fost în mod explicit avocatul firmei care solicită anihilarea patrimoniului și peisajului cultural de la Roșia Montană. Se pune întrebarea cum va respecta în aceste condiții Ministerul Culturii solicitarea de a introduce acest patrimoniu în lista tentativă și ulterior să promoveze înscrierea în cadrul patrimoniului mondial UNESCO”.

Nominalizarea membrilor Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (CNMI) s-a făcut prin Ordinul Ministrului nr. 2330 din 13.06.2013 ignorându-se orice fel de normă de transparentizare a procesului și „fără a fi făcute publice biografiile membrilor comisiei și nici măcar a noilor președinți de secțiuni ale CNMI care să justifice numirile făcute”.

Daniel Barbu netezește drumul celor de la Gold Corporation, prin mutarea executată deoarece nu doar președintele Comisiei, Augustin Ioan face parte din activul susținătorilor plătiți de Roșia Montana Gold Corporation ci și o altă membră a Comisiei, Daniela Mihai angajată a Gold Corporation ce a aranjat descărcări de sarcină cu cercetare incompletă. Daniel Barbu a numit la Comisia Monumentelor un mercenar al intereselor străine, respins de către membrii breslei sale, iar breasla arhitecților cere reluarea întregului proces de numire a Comisiei Monumentelor.

Ordinul Arhitecților cere anularea măsurii ministrului Daniel Barbu, cere transparență și competență

Procedural vorbind, acțiunea ministrului Daniel Barbu este desființată de către cel mai înalt for al arhitecților din România, Ordinul Arhitecților. Protestul organizației arhitecților este un adevărat rechizitoriu la adresa lui Daniel Barbu: „Ordinul Arhitecților din România și Filiala București a Ordinului Arhitecților din România își exprima totalul dezacord atât față de modul cum a fost stabilită noua componentă a Comisiei Naționale a Monumentelor lstorice cât și fata de intenția desfiinterii comisiilor zonale ale monumentelor istorice.
Eliminarea totală a practicienilor din comisia naționale și suprimarea comisiilor zonale din procesul de avizare a proiectelor vor afecta în mod grav calitatea intervențiilor asupra monumentelor istorice și a patrimoniului construit cu valoare culturală. Protejarea patrimoniului istoric, și restaurarea monumentelor în special, necesita cunoștințe aprofundate și multă experiență prezenta profesioniștilor în comisiile care avizează proiectele din acest domeniu ar trebui se fie, într-o logică elementare, obligatorie. Protejarea patrimoniului istoric este, sub toate aspectele sale, un domeniu în care componenta arhitecturale este fundamentală.

În acest sens, Legea nr.184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiunii de arhitect atribuie Ordinului Arhitecților din România (OAR) o suite de competențe specifice. Cu toate acestea, organizația națională a arhitecților nu a avut nici un cuvânt de spus în constituirea actualei CNMI; Ministerul Culturii ne-a ignorat cu desăvârșire.

Având în vedere acest lucru, ne permitem să-i adresăm ministrului Barbu câteva întrebări:
– Noii membri au fost selecționați direct de minister sau au fost propuși de anumite instituții?
– Dacă au fost propuși de instituții, care au fost acestea? De ce OAR nu se numeri printre ele?
– De ce nu a fost făcute publice nici o informație privind activitatea profesională în domeniul monumentelor istorice a noilor membri?
– Pe ce criterii și în baza căror documente au fost numiți membrii și președintele comisiei?
Având în vedere situația patrimoniului istoric ai volumul mare de proiecte din toată țara – atât intervenții pe monumente, cât și construcții noi în zonele protejate – comisia națională și secțiunile ei, chiar cu două ședințe lunare, nu vor putea face față acestei sarcini. Când se va dovedi ce ideea avizării tuturor proiectelor din România de către o singure comisie este o utopie, o parte din decizii vor fi transferate înapoi, la nivel local, în serviciile deconcentrate ale ministerului, servicii care nu au însă suficienți specialiști și care sunt conduse de directori numiți pe criterii extra-profesionale. Ei vor fi de fapt cei care vor "analiza" proiectele și vor emite avizele – în mod direct, nu prin consultarea unei comisii de specialiști -, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Dintr-o perspective mai generală, nu putem se nu remarcăm faptul că restrângerea deciziei la nivelul unei singure comisii naționale echivalează cu o centralizare absolută a activității în condițiile în care, de mulți ani și în toate domeniile, descentralizarea a constituit un obiectiv major al diferitelor guverne ale României. Faptul este cu atât mai surprinzător și nefiresc cu cât cele 12 Centre Zonale corespundeau, în mare, regiunilor de dezvoltare.

Având în vedere cele de mai sus, Ordinul Arhitecților din România și Filiala București a Ordinului Arhitecților din România solicita reluarea întregii proceduri, prin adoptarea unei modalități transparente și echilibrate de numire a noilor membri ai Comisiei Naționale a Monu­mentelor lstorice, cu respectarea în primul rând a criteriului competentei.

Ministerul Culturii recidivează în favorizarea intereselor Gold Corporation

RMGC a obținut în iulie 2011 un certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic, obiectiv deosebit de important pentru fezabilitatea proiectului. Certificatul fusese emis după ce vechiul certificat, obținut în 2004, a fost anulat printr-o decizie irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Masivul Cârnic adăpostește vestigii arheologice protejate ca monument de interes național. Decizia Curții s-a bazat pe numeroase declarații ale arheologilor și instituțiilor experte, cum ar fi Academia Română, care au arătat că existența vestigiilor arheologice este incompatibilă cu operațiunea minieră în cariera deschisă. Noul certificat de descărcare arheologică a fost atacat în instanță.
Ordinul de declasare din partea mi­nistrului Culturii pentru radierea Masivul Cârnic din lista monumentelor istorice a fost combătut de membrii Comisiei Monumentelor, care au fost schimbați acum, prin Ordinul recent al lui Daniel Barbu.

Anterior, un al ministru, Kelemen Hunor, și-a luat-o de la Comisie. Cu doi ani în urmă Comisia Națională a Monumentelor (CNMI) i-a adresat ministrului Kelemen Hunor solicitarea de a da explicații referitoare la diferențele fundamentale de viziune – respectiv intre unanimitatea cu care CNMI a recomandat Ministerului Culturii și Patrimoniului Național înscrierea în Lista Tentativa UNESCO a obiectivelor și arealelor din Roșia Montana protejate prin legislația românească (Lista Monumentelor Istorice, L5/1999) și demararea procedurilor de descărcare de sarcina arheologică și de declasare a Masivului Cârnic.

Masivul Orlea, al doilea munte din cei patru ce ar fi distruși, este de asemenea clasat pe lista monumentelor istorice. În acest masiv nu s-au desfășurat cercetări arheologice, iar RMGC nu a obținut un certificat de descărcare de sarcină arheologică.
În iulie 2011, gruparea din care făcea parte actualul șef al Comisiei Monu­mentelor, Augustin Ioan, organizație a Gold Corporation, intitulată pompos Grupul Independent de Monitorizare a Patrimoniului Cultural din Roșia Montană (GIMPCRM) emitea următoarele panseuri despre situația de la Roșia.

„RMGC, deținătoare a licenței de exploatare minieră, manifestă o reală preocupare cu privire la patrimoniul cultural… Această preocupare este completată de reevaluarea valorii totale a investițiilor pe care RMGC s-a angajat să le efectueze pentru a asigura conservarea elementelor relevante ale patrimoniului cultural, rezultând o sumă fără precedent la nivel mondial. Aparenta controversă cu privire la patrimoniul din Roșia Montană, iscată în contextul anunțului RMGC cu privire la reluarea activității în zonă, a avut drept scop doar manipularea opiniei publice, cu scopul opririi investiției, fără să se urmărească rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntă pa­trimoniul.

Prin pseudoargumente emoționale și punerea în circulație a unor informații false, s-a încercat acreditarea ideii că principalul pericol la adresa patrimoniului vine din partea proiectului minier, ignorându-se atât intențiile RMGC de a învești masiv în salvarea și restaurarea acestuia, precum și starea avansată de degradare în care se găsea deja acesta la momentul în care RMGC și-a anunțat intenția de a desfășura activități în zonă. Pe lângă acestea, din partea organizațiilor și persoanelor care s-au pronunțat pentru interzicerea acti­vităților industriale nu a venit nicio pro­punere constructivă reală de dezvoltare alternative sau o inițiativă de compromis rezonabil.”
Beny Steinmitz, dacă scapă de pușcărie, îi va premia cu siguranță cu diplome placate cu aurul de la Roșia Montană atât pe Augustin Ioan cât și pe ai săi colegi „independenți” și imparțialii până la vomă…

George Roncea