Miniștrii Guvernului Ponta, dușmanii de moarte ai limbii române

Abia cocoțat, cu chiu, cu vai, la cârma Guvernului, fostul „cârlan” Victoraș pare a fi veșnic hăituit de ghinion. Aproape că-ți vine să-l crezi desprins din cântecul de mahala care spune că: „E câte unii dom'ne, n-are noroc/ Nu place dom'ne la dame deloc”. Singura deosebire este că, în cazul lui, nu-i vorba despre „dame”, ci de alegerea echipei guvernamentale. Încă de la început ne-a promis că vom avea parte de cel mai cinstit guvern care s-a pomenit în istoria României moderne. ?ê?£i până la urmă ne-a procopsit cu unul ciuruit de conflicte de interese și incompatibilități flagrante. Motiv pentru care Guvernul Ponta a fost cu adevărat unic: este singurul remaniat înainte de a fi învestit. Ok, ne-am lămurit: nu are de unde să ne ofere „cel mai cinstit Guvern”. Dar măcar unul obișnuit, compus din miniștri care să nu aibă dificultăți în relația lor cu limba română? Ei bine nu, nici asta n-a fost posibil. Urmărit parcă de blestemul „flăcării violet”, junele nostru premier nu a nimerit-o nici în această privință. Iar ciuca bătăii de joc n-a fost vreun domeniu oarecare, lipsit de importanță, ci chiar Ministerul Educației, cel care contribuie, nu-i așa, la formarea noilor generații. Mai întâi și mai întâi, Ponta a instalat-o în fotoliul ocupat cândva de Spiru Haret, pe Corina Dumitrescu, o cucoană care „înnota” ba prin piscinele Universității „Standford”, ba pe la Institutul Hoover, locuri prin care s-a dovedit că, de fapt, nu a studiat în viața vieții sale. Pus la colț din cauza acestei prime alegeri, premierul a dat-o la întors și a renunțat la Dumitreasca. Iar în locul ei l-a promovat pe politrucul Ioan Mang, senator de Bihor, membru în Comisia pentru învățământ și vicelider al senatorilor PSD. Acesta a și apucat să treacă de faza învestirii, când a jurat cu mâna pe Biblie că o să facă și o să dreagă… Nu a apucat nici să facă, nici să dreagă: acuzat că și-ar fi trecut pe numele lui niște studii publicate de specialiști străini, așadar că este un plagiator ordinar, Ioan Mang a fost și el „lăsat la vatră”.  Ghinion, maestre Ponta! Sau după cum ar spune golanii din zona Gării de Nord, pe unde a copilărit actualul premier,: „Asta e, moșule, n-ai bulan și basta!” Probabil că pus în fața acestui „autogol”, premierul s-o fi scărpinat în creștet după care o fi mormăit în barbă: „Un fleac, ne-am ciuruit!”. Ei și ce dacă: Ministerul Învățământului trebuia totuși „birjărit” de cineva. Iar pentru a treia încercare, zarurile au căzut pe fostul lider sindical Liviu Pop. Băiat bun, tânăr cu perspective și chef de muncă. Ei, aproape că nici nu mai contează că din CV-ul său rezultă că habar n-are că liceul unde predă de ani buni se cheamă ”Anghel Saligny” și nu Salygny”. Treacă de la noi, că doar de, a fost numit, ce-i drept doar interimar, chiar de USL-ul atotbiruitor. Dar, spre ghinionul său, junele Liviu Pop a avut proasta inspirație de a  organiza o conferință de presă în care li s-a adresat exact unor ziariști obișnuiți să umble cu scalpurile miniștrilor ratați atârnate le brâu. Imediat s-a dovedit că noul „boss” de la Învățământ a ratat o foarte bună ocazie de a păstra tăcerea. Dar el, nu și nu: Batman, Batman! A început prin a vorbi despre  elevul de la Dolj care, mort în urma unei altercații avute cu un coleg, era deja rece pe masa autopsierilor. Nu și pentru domnia sa care a afirmat că acel incident dramatic „este, în momentul de față, în derulare”. Apoi, ministrul Pop s-a trezit mulțumindu-i, din suflet fostului ministru Mang, cel cu plagiatul, „pentru deschiderea pe care a dat-o”. Așa o fi! Motiv pentru care este liber să-i mulțumească pentru ce deschizătură o dori el, dar să o facă în cadru privat, nu de față cu toată presa.

„Are viața mea vreun sens?”

Apoi, luat de valul vorbelor, „interimarul” s-a apucat să povestească despre termenele depășite pentru anumite comisii de organizare din minister, spunând că acestea reprezintă un lucru „care încercăm să-l rezolvăm”. Dar a mai spus și: „Clasa pregătitoare, repet, ca și celelalte ordine, rămân în vigoare.” Aloo, nea ministrule, acordul între subiect și predicat se învață pe la începutul școlarizării, undeva prin clasa a doua. Dar poate că matale n-ai apucat să treci pe acolo, pentru că exact din clasa a doua te-au luat militar și n-ai mai avut când să te alfabetizezi. Iar ceva mai târziu, cu optimismul specific USL-iștilor, ministrul Pop și-a exprimat o dorință arzătoare: ”Sper ca și în continuare, și împreună cu dumneavoastră, să trecem printr-o perioadă foarte grea”. Sictir! Nea ministre, ce-ar fi să treci tu, de unul singur, „printr-o perioadă foarte grea”? Du-te tu în greutățile tale și nu mai târî și învățământul după tine.
Puși în fața unui asemenea discurs halucinant, suntem obligați să ne întrebăm cine este și ce soi de probleme are pe suflet băiatul ăsta căruia i s-a dat pe mână, fie și temporar, viitorul copiilor noștri. Iar pentru asta nu e nevoie de mari eforturi. Într-un CV, el se laudă cu o serie de competențe pe care le-a obținut la un seminar desfășurat între 1 și 4 noiembrie 2009. Cu ce s-a procopsit pe acolo? Cu „Ghiozdanul cu Suflete, Dorința profundă de legături cu sine, cu alții, cu natura (animale, plante, etc) sau cu divinitatea, Dorința de retragere în liniște și solitudine, ca târâm al reflecției, Căutarea de scopuri și semnificații: Cine sunt eu? Are viața mea vreun sens? Cum îl pot afla?,etc. Bucuria și încântarea, pierderea de sine, Misterul creație, impulsul creator de idei, de opere artistice, etc”. Aleluia și Doamne ferește! D-le Ponta, cum de ai dat soarta învățământului pe mână băiatului ăsta care habar n-are nici cine este și nici dacă viața lui are vreun sens?

Hop și Marga de la Externe!

Puși în fața haosului de la Educație, ziariștii s-au adresat lui Andrei Marga, proaspăt uns în fruntea Externelor. Dar ei i-au cerut părerea în calitatea sa de fost profesor universitar, om bătrân și cu experiență, fost și el, cândva Ministru al Educației. Dar și, până de curând, truditor cu gura pe la Antenele lui Voiculescu. Concret întrebarea adresată lui Andrei Marga se referea atât la cazul Corinei Dumitrescu, cât și a interimarului Liviu Pop, doborât și el în mod rușinos de limba română. Bineînțeles că Marga i-a lămurit într-o clipită:
„Nu știu dacă Liviu Pop are aceeași problemă, nu am verificat, dar…cum îmi explic? Simplu! Trebuie recunoscut, în România este un declin al acestor formări pentru aspecte care par formale: gramatica, logica. Noi încă nu am intrat în întrebarea sau în capitolul deschis de întrebarea <<câtă logică este chiar în raționarea publică de multe ori?>>. Ori sunt erori de logică, dacă vreți, pe scară foarte mare…Să revin. Sigur, această pregătire sub aspectul formal, dacă vrem reguli de gramatică, reguli de logică, de ce nu, și reguli de etică elementară. Această pregătire ar trebui restabilită în învățământul nostru. Vedeți bine, a venit valul computerelor, oamenii se lucrează pe computere și neglijează celelalte lucruri, ori nu trebuie neglijate”. Foarte clar, nu? Alooo, dom profesoree! Ai fumat de ale interzise? Ce vrei tataie să zici? Că parcă și Iliescu era mai limpede când bălmăjea despre „sinergia faptelor prin meandrele concretului”! Domnule Ponta, parcă matale erai „micul Titulescu”. Pe mâna cui ai dat tălică soarta politicii noastre externe, domeniu extrem de subtil, unde chiar și o virgula pusă aiurea poate schimba soarta unui popor?

Vasile Surcel