Năstase-ridicat de trompetele lui Felix pe soclul de martir al lui Iuliu Maniu

Lucia Hossu Longin a promis, de curând, că va relansa „Memorialul durerii”. ?ê?£i nu oricum, ci cu un episod dedicat actualului pușcăriaș Adrian Năstase. Motiv pentru care gura slobodă a opiniei publice i-a oferit rapid, și fără să invoce vreo lege privitoare la „proprietatea intelectuală”,  dreptul de a-și boteza noua producție „Memorialul durerii în cur”. Dar, cu mult înainte de a ne asfixia de pe micile ecrane, ideea madamei Longin a fost preluată, „din voleu” de Jurnalul Național. Gazeta, care mai are încă tupeul de a se autodefini drept „ziar vertical”, și-a asumat, ieri, rolul de „gazdă” a celui mai jegos produs publicistic de care am avut parte în ultimele două decenii de „democrație originală”. În numărul său din 5 iulie, publicația și-a preschimbat pagina întâi într-un manifest politic  grețos pe care l-a intitulat, patetic: „Foști prim-miniștri ai României deținuți politic”. Un manifest care, neasumat de nimeni, și nesusținut din interior de niciun  articol dedicat acestui subiect, are o singură țintă: să-l aducă pe fostul premier într-o companie selectă cu care pușcăriașul de drept comun Adrian Năstase nu are are nici în clin nici în mânecă. Concret, „manifestul JN” îi prezintă mai întâi pe cinci dintre foștii prim-miniștri care au marcat istoria României. Foști premieri care, arestați din motive politice au fost aruncați în cumplitele pușcării comuniste, unde și-au asumat destinul și au pierit ca niște adevărați martiri ai neamului: Iuliu Maniu, Gheorghe Tătărescu, Constantin Argetoianu, Ion Gigurtu, și gen. Arthur Văitoianu. Iar la sfârșit, precum Ion Iliescu pe lista FSN, adică „ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră”,  Adrian Năstase. Ce or fi având în comun eroii care au murit luptând contra regimului bolșevic cu figura de îmbuibat a premierului „Bombonel”? Fotografiile celor dintâi sunt din vremea când erau în libertate, și construiau istoria României moderne. Dacă și-ar fi dorit, cu adevărat să facă o paralelă între ei și pușcăriașul de drept comun Adrian Năstase, tiriplicii de la „JN” ar fi trebuit să ne arate chipurile celor dintâi așa cum arătau în pușcărie, măcinați de boli, de foame și de frig. ?ê?£i apoi să ne povestească despre celula VIP în care Adrian Năstase este „cazat” într-un confort de care nu au parte mulți dintre noi, cei aflați în libertate. În plus, se pune problema că, la cei 62 de ani ai săi, Adrian Năstase nu are voie să stea după gratii decât maximum opt luni. Bineînțeles că mercenarii de la JN se prefac a uita faptul că toți cei prezentați drept „colegi” e suferință ai lui Năstase, aveau deja o vârstă cu mult mai înaintată atunci când au fost martirizați în pușcăriile comuniste.
De fapt, dacă ar fi dorit să-l pună față în față cu adevărata companie care i se cuvenea, cei de la „Jurnalul Național”, ar fi trebuit să ni-l prezinte pe Năstase  alături de Manea Mănescu, Ilie Verdeț și Constantin Dăscălescu, care și ei au fost, cândva prim-miniștri ai României. Cei drept, ai României socialiste, premieri de care Adrian Năstase a fost cu mult mai apropiat decât de Maniu, Tătărescu, Argetoianu, Giugurtu sau Văitoianu.  
Puși în fața unei asemenea mârlănii fără margini membrii Asociației Foștilor Deținuți Politici din România au reacționat deosebit de dur:„Considerăm că este inadmisibil ca o persoană condamnată de cea mai înaltă instanță din țară, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru acuzații de corupție, să fie comparată cu martiri ai neamului românesc care au suferit torturi sau și-au jertfit viața pentru această țară, sau cu luptătorii pentru libertate din Decembrie 1989 și până în iunie 1990. Deținuții politici reprezintă repere morale ale poporului român și nu admitem ca infractorii condamnați, chiar dacă au deținut vremelnic funcții politice să fie comparați cu aceștia”. Ba da, pentru mercenarii de la „JN”,  Adrian Năstase este egalul lui Iuliu Maniu. Cândva, întrebat de ce a turnat la Securitate, Dan Voiculescu s-a scuzat spunând că a făcut-o ca să„câștige o bucată de pâine”. Probabil că, peste ani, când și cei de la Jurnalul Național vor fi întrebați de ce au comis o asemenea josnicie se vor scuza și ei la fel la patronul lor: „așa ne-am câștigat și noi o bucată de pâine”. Băieți, e mare păcat de voi că vă vindeți pentru o asemenea bucată de pită, neagră și muiată în rahat. Oricum ar fi, poftă mare și să vă fie de bine!

Vasile Surcel