Noi apatrizi -romani-, vanati de politistii germani, au fost deportati in -lagarul- Otopeni

Trocul politic romano-german in privinta apatrizilor de origine romana continua sa tulbure destinele unor familii nevinovate. Zona neutra din Aeroportul International Otopeni, considerata lagar de catre apatrizi, a devenit, de vineri, si mai populata. Cei cinci membri ai familiei Mogos au fost victimele acelorasi proceduri cu tente naziste, la care au fost supusi si ceilalti apatrizi deportati in Romania: smulsi din case, in miez de noapte, amenintati cu pistoalele la tample si incatusati. In ciuda vointei lor, membrii familiei Mogos au fost impartiti strategic in doua grupuri, imbarcati fortat din Munchen si Frankfurt, in doua aeronave Lufthansa, lasandu-si in urma bruma de agoniseala, rudele si prietenii. Impotrivindu-se pana in ultima clipa, familia Mogos a refuzat chiar sa coboare din aeronave, dar, povestesc ei, interventia in forta a autoritatilor romane nu au lasat loc de intors. In zona neutra a aeroportului Otopeni ei sunt colegi de suferinta cu un alt aptrid, Mihai Ion, care de o luna de zile se -bucura- de ospitalitatea romaneasca.

Rapirea si deportarea

-14 politisti germani au intrat, la 4 dimineata, peste noi, in casa si ne-au pus pistoalele la tampla-, povesteste Marin Mogos despre intamplarea cea mai nefericita a vietii sale. -Ne-au pus catuse si noua, dar si copiilor, de parca am fi fost o familie de teroristi, ne-au urcat fortat, sub amenmintarea armelor,in dube si ne-au dus direct pe aeroport. Pe mine, pe baiatul meu Gheorghe si pe fata mea, Gabriela, ne-au dus in Munchen, iar pe sotia mea si pe cealalta fiica a noastra, Dorina, le-au dus la Frankfurt. Pe mine si pe ceilalti doi copii ne-a escortat pana in Romania o garda formata din sapte politisti, iar pe sotia mea -doar- patru-. Familia Mogos s-a reunit, vineri dimineata, in centrul de primire, din zona neutra a Otopeniului, despre care toti cei care au avut -sansa- de a trece pe acolo, spun ca este ca un lagar. Mogos spune cu disperare in glas: -Practic, suntem sechestrati. Traim toti cinci intr-o camera, suntem paziti de politisti si suntem privati de cele mai elementare conditii de viata-.

Primele probleme cu autoritatile germane au aparut in 2000, imediat dupa semnarea controversatului protocol romano-german, cand le-a fost refuzat dreptul de munca, fiind obligati sa traiasca din ajutorul social. Familia Mogos se afla in Germania din 1990, iar din 22 februarie 1993 a capatat statutul de apatrid. In tot acest timp, au fost o familie normala, care si-a platit taxele regulat, neexistand nici cea mai mica contraventie inregistrata pe numele lor. Tocmai de aceea, Mogos Marin a actionat in instanta, la Strasbourg, statul german, procesul fiind inca pe rol, fapt care ridica semne de intrebare asupra actiunii fortate de deportare a acestora in Romania. De asemenea, familia Mogos si-a imputernicit avocatul sa actioneze in judecata si statul roman, tot la Strasbourg, cerand daune pentru fiecare membru al familiei, pentru fiecare zi petrecuta in -no man*s land–ul de la Otopeni. Cererea de acceptare a actiunii procesuale este fundamentata in baza Conventiei de la Geneva si a tratatului de la New York, care stipuleaza drepturile apatrizilor.

Intre viata si moarte

Actiunile in forta ale Politiei germane sunt cu atat mai mult de neinteles, cu cat ele au fost facute fara nici un fel de discernamant, Marin Mogos figurand in evidentele medicale ca fiind insulino-dependent. Chiar in dimineata sosirii pe aeroportul Otopeni, el a facut o criza diabetica, fiind la un pas de coma. In ciuda cererilor repetate, nici un doctor nu ajunsese pana ieri seara in centrul de primire, pentru a asigura o minima asistenta medicala de specialitate. De altfel, lipsa doctorilor si a medicamentelor a fost resimtita si de celalalt apatrid, Mihai Ion, care sufera, potrivit declaratiilor sale, de tromboza. -Nu mi se dau medicamente, n-am vazut nici un medic de o luna, de cand sunt aici, si nici nu sunt hranit corespunzator-, afirma Mihai Ion, expulzat in Romania, dupa 25 de ani traiti in Germania. Situatia lui Mihai Ion este cu atat mai dificila, mai ales ca nu mai are pe nimeni in Romania, parintii, fratii, copiii si sotia sa sunt stabiliti in Germania. -Daca accept cetatenia romana, voi fi muritor de foame. Nu am nimic aici si pe nimeni aici-, sustine el. De cealalta parte a baricadei, reprezentantii autoritatilor romane spun ca-si fac datoria in limita posibilitatilor si ca nu vor putea asigura toate serviciile corespunzatoare decat atunci cand apatrizii vor accepta sa intre pe teritoriul romanesc, ei fiind considerati ca victime ale statutului pe care si l-au ales.

Romania risca un nou scandal international, de imagine, intrucat cei sase apatrizi ameninta, la modul cel mai serios ca isi vor lua viata. -Mai bine imi iau viata, mie si copiilor mei, decat sa accept sa intru in Romania-, declara Marin Mogos, convins ca isi joaca ultima carte. La fel de convins este si Mihai Ion, care ameninta ca isi va da foc, daca nu va fi trimis inapoi in Germania.