Presa și politicienii în vremea leprelor

Zilele acestea, publicarea stenogramelor convorbirilor de taină ale lui Sorin Ovidiu Vîntu scot la lumină noi date ce conturează și definesc încă mai clar profilul tenebros de pårnăiaș al fostului infractor condamnat pentru furtul de brånzoice moldovinești, ajuns acum un șmecher de strada Paris, cu, deocamdată, șase dosare penale la zi, și cu alte vreo trei în perspectivă dacă se redeschid anumite partii odată cu sosirea iernii și a lui Nicolae Popa din țările calde.
Analiza stenogramelor reprezintă o provocare etică de mare interes, deoarece evidențiază precaritatea presei de astăzi, slugărnicia așa-zișilor actori și vectori de influență ai cåmpului media, raportarea lui Vîntu la slugile sale, propriile sale panseuri și purgații intelectuale devoalånd adevăratele sale opinii despre lume și viață, despre politică și presă, despre regimentele sale de subordonați.
Cum se vede, mogulul Vîntu în propria-i oglinjoară este mai mult decât relevant. Am selectat câteva pasaje din convorbirile lui Vîntu și le-am așezat împreună pentru a da cursivitate și concentrare gândirii elevate a lui Sorin Ovidiu Vîntu, inteleftualul lui CTP, Stelică Tănase și Dinescu.
Într-un dialog cu unul dintre umilii săi lefegii, Sergiu Toader, SOV spune despre el însuși, în raport cu Traian Băsescu, căruia credea el că i-a dat o lecție:
„cu mogulul nu te joci… Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine țintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deștept, venea la supt p…a, îmi sugea p…a frumos, spunea sărut mâna pentru masă și cu asta, basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat, ci cu capacitatea mea de combinații și de joc.
Toader: Să-mi bag p…a, eu cred că am fost isterici în lupta asta împotriva lui Băsescu, de-aia ne urăște lumea, că am fost isterici.
SOV: Ei, am fost pe dracul! Stai liniștit, tocmai, că am lăsat supape majore, Publika, Radio Realitatea, Cațavencu, o grămadă de organizații, Guerrila, le-am lăsat libere, băi băiatule!
Toader: Dacă nu erau alea eram în căcat cum e la Antena 3 acum.
Sorin Ovidiu Vîntu: Sergiu, iartă-mă. Geoană a avut toate partidele politice minus PDL, în rest a avut toate partidele politice, toate sindicatele, aproape toată presa. Hai, măi Sergiu, lasă-l naibii. A fost, bine, o oaste imensă, dar de strânsură, exact cum a venit Baiazid peste Mircea cel Bătrân. Au venit 200.000 de tăntălăi peste 40.000 de moldoveni, deciși să-i fută. Sau din Țara Românească, mult mai determinați, mult mai motivați, mult mai deștepți. Nu numărul contează, ci calitatea și organizarea (…)“.
Deși portretul lui Vîntu în aceste convorbiri pare mai degrabă al unui imbecil arogant cu limbaj de Ferentari, stenogramele sunt de luat în considerare pentru autenticitatea lor frustă, deoarece aceste dialoguri sociale aproape patapieviciene arată clar mizeria umană în care se scaldă România, nivelul abject al clasei politice, în primul rând al conducerii PSD și PNL, cei care îl frecventează predilect pe Vîntu, alături de sindicaliștii pe lovele și ziariștii pe euroi.
Vîntu vorbește fără perdea, ca la poarta penitenciarului, pe măsura propriilor angajați, de genul lui Bogdan Chirieac (un pielea p…ii în proprie definiție), cu nimic deosebiți ca nivel intelectual și moral de patronul lor. Trivialitatea, jegul și abjecția sunt elementele care conturează fișa postului la SOV, un mogul mereu cu p…a în gură, după cum rezultă din stenograme.
La p…a patronului au supt sute de pitici de grădină între care se numără sindicaliști, politicieni, ziariști, sereiști, șefi SIE și SRI, analiști, gedesiști, tismăneni, adoratori ai cultului eolian din secta patapievicilor și, tronând deasupra tuturor, ca o cireașă în vârful mormanului de rahat, poetul-portofel, Mircea Dinescu, cel care îl legitima pe SOV drept poet și om de cultură, în aplauzele CTP-ului, care nu putea lipsi din tabloul căcănarilor pe euroi, că sintagma cu tonomatele pe ruble este deja uzată moral.
Nu trebuie uitate aceste nume de sindicaliști/biznizmeni/agenți acoperiți (unii dintre ei), cum ar fi Liviu Luca, Matei Brătianu, Dumitru Costin de la Blocul Național Sindical, Marius-Grigore Petcu (finul lui Miron Mitrea) de la CNSLR Frăția, Ion Popescu – Confederația Meridian, Iacob Baciu – Confederația Sindicatelor Democrate, sindicaliști împachetați alături de ciudați cetățeni moldoveni de tipul Vitalie Dobândă, Ghenadie Nipomici și Octavian Țurcan, cu profil de cadre ale KGB-ului decât de simpli basarabeni.

SOV despre yesmenii săi: „au rahat în creier“

Se deduce clar din aceste convorbiri desenul hărții rețelei, a „regimentului“ lui Sorin Ovidiu Vîntu, ce cuprinde politicieni ca Crin Antonescu, Mircea Geoană, Titus Corlățean, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Verestoy Attila, Olguța Vasilescu, Teodor Meleșcanu, Ludovic Orban, Adrian Năstase, Iulian Iancu, Relu Fenechiu, Culiță Tărâță, Marian Vanghelie, Cozmin Gușă și Ioan Chelaru. Cu toții niște lepre, după cum îi eticheta, antologic și atât de autentic, Marean Vanghele.
De asemenea, nu trebuie uitate nici numele celor care au contribuit direct la crearea piramidei de putere în vârful căreia s-a cățărat șontorogul mereu cu p…a în gură, masa de lichele și lepre pe care Vîntu îi denumește ca un mic Hitler de bantustan, cu pretenții de generalissim: „regimentul meu“, uitând să articuleze până la capăt – regimentul de căcănari pe lovele.
Se disting trăsături comune ale slugilor eoliene – nu sunt neapărat asemănători cu patronul, dar în vizibil acord sufletesc, să zicem, cu baștanul lor (și la fel de schimonosiți mintal). Mogulul își definește „presa sa“, pe cei ce fac parte din „regimentul său“ în termeni foarte clari: „păi, presa trăiește din sânge, futut, puroaie, de unde trăiește presa?“.
Acest gen de presă a dus la extinderea infecțiilor purulente care au dus la boala cronică a jurnalismului de mâna a doua practicat de lepre cu pretenții de ștaif deontologic, sub oblăduirea unor eterni pupincuriști, „profesori“ și „academicieni“ de teapa unui Tismăneanu, Patapievici, Tatiana Mungiu, CTP etc. Mulți dintre „teleftualii“ lui Vîntu s-au agățat între timp de pulpana lui Traian Băsescu – și-au croit cariere, inclusiv de oameni politici, după ce au încasat bănet de la casieria lui Vîntu.
În ce fel funcționează presa de gunoaie și puroaie, „organizația“ lui Vîntu, ne lămurește alt dialog de interese dintre mogul și slugoiul Sergiu Toader, cel care i-a construit mașinăria-ventilator de căcat, Trustul RealitateaTV. Toader zice servil către patron: „să-mi bag p…a, ba da, ai fost la butoane!“ (butoanele Realității TV – n.n.), la care SOV îi răspunde superior: „Nu, am fost la butoanele unei organizații construite de tine, dragă Sergiu. Lasă-mă dracului în pace! Care, atunci când am vrut să apăs pe buton, n-a funcționat cum am avut eu nevoie și cu asta, basta! Acum va acționa, va funcționa în conformitate cu nevoile mele. E atât de simplu!
Toader: Ai schimbat organizația, ți-ai schimbat obiectivele după ce ea era construită. Mie mi-ai cerut să o construiesc într-un fel, cum mi-ai spus, așa am construit-o.
SOV: Ca să fiu mai simplu, de acum nu mai țin cont de tine, țin cont doar de interesele mele.
Toader: Bine, e bine așa.
SOV: E bine așa? E clar?
Toader: Trebuie să fii precis în termeni. Ai construit-o cum mi-ai cerut-o și, la un moment dat, ai zis: vreau să-mi bag p… în ea. «Ia, mă, și bagă-ți p… în ea!»
SOV: Acuma ți-am cerut, astăzi, să-mi pui organizația pe picioare, organizația la punct, care să funcționeze în conformitate… Când mi-am exprimat eu interesele, ea să funcționeze în sensul ăla.
Toader: Punct. Asta fac. Asta fac“.

Lichelele la hazna

Sicofanților și lefegiilor lui Vîntu, cei care i-au croit acestuia ciomagul media, le-a cam sunat ceasul, odată cu apropierea de final a carierei de mogul a stăpânului. Scriam cu ceva vreme în urmă, în anticiparea momentelor de astăzi, că „acum, pentru Băsescu, Vîntu nu mai are la dispoziție decât soluția Kennedy. Dacă e tare în bulan, ceea ce nu prea cred. Degeaba a tras din toate pozițiile în Băsescu, degeaba a pritocit cu Patriciu înregistrări trucate, degeaba i-a făcut masaj pe la spate lui Geoană, la piscina sa din strada Paris, degeaba a transformat aproape o mie de ziariști în câini turbați agățați cu dinții știrbi de picioarele marinarului, într-una dintre cele mai sălbatice campanii de demolare inițiate în ultimii 20 de ani la adresa unui om politic.
Cu tot cu Antonescu, Vadim, Becali, unguri, minorități, pesediști, peremiști, voiculești, cu tot cu dinozaurii serviciilor și cu prădătorii din serviciile rusești, Vîntu nu a izbândit să-l doboare pe Băsescu, să-l pună pe Geoană, ca apoi în 24 de ore acesta să schimbe procurorul general și să facă dispărută orice probă și/sau martor din dosarul FNI. Anul acesta, pe Vîntu îl așteaptă procurorii să dea cu subsemnatul, alături de Nicolae Popa, interpusul său în tunul FNI.
Presa și trompetele de pripas nu-i mai folosesc, ci poate doar scutul lui Dark Vader sau un instrument de teleportare în Tanzania (pigmeii nu au tratat de extrădare cu România). Firesc, instrumentele inutile acum, publicațiile devenite maculatură, nu-și mai au rostul“.
În jurul „deontologilor“ lui Vîntu ar trebui așezat cât de curând un cordon sanitar. Ar fi timpul ca breasla jurnaliștilor să-și facă curățenie în ogradă, să caute redarea demnității presei și revenirea la normalitate prin eliminarea impostorilor, imbecililor, nesimțiților, ciutacoizilor, nevertebratelor și mai ales a infractorilor din zona presei, dacă nu vrem să vedem întreaga breaslă a jurnaliștilor din România confundată cu fecaloizii lui Vîntu, dacă nu vrem ca întreaga presă să se scufunde în mlaștină și puroi, mediul suculent al celor de teapa slugilor ce servesc în regimentul de căcănari pe euroi al lui SOV.