Birou Permanent Naţional, luni. Comitet Executiv, marţi. La mijlocul lui iunie, Consiliu Naţional. Toate forurile supreme de conducere, convocate de PSD numai din cauza jocului hazardat pe care l-au practicat în ultimele două luni. Ieşirea cu un picior din Opoziţie, pe care şi l-a băgat în Guvern, a adus PSD în situaţia de a submina însăşi instituţia care îi dădea credibilitate: critica Puterii. Acum se aud voci cerând asumarea făţişă a unei guvernări. Celelalte două variante – cea de acum, sprijinirea obscură a Executivului, sau rămânerea de partea cealaltă, din faţa căreia a dispărut baricada – sunt la fel de proaste.
Ioan Rus a propus reintrarea PSD la guvernare. Cu autoritatea pe care o are din postura de artizan al înfigerii lui Mircea Geoană în vârful partidului, vocea sa a provocat ecouri pe holurile Palatului Parlamentului, locul unde ieri s-a desfăşurat Consiliul Naţional Executiv, convocat ca urmare a rezultatelor referendumului de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. Biroul Permanent Naţional care a precedat reuniunea de ieri a schiţat în mare parte tabloul conflictelor de interese de la vârful partidului. Catastrofala mobilizare a electoratului pe data de 19 mai a devenit prilejul oportun pentru plătirea poliţelor, în primul rând. În al doilea rând a impus un diagnostic clar şi un tratament fără paleative. Doctorul Sorin Oprescu a anticipat necesitatea unei operaţii: -PSD nu mai e o alternativă-, a declarat el.
Ziua deconturilor
În privinţa deconturilor personale, grupul de la Cluj a venit la Bucureşti chitit să încheie socotelile cu Viorel Hrebenciuc şi Ion Iliescu. Venerabilul preşedinte de onoare nu este însă principala ţintă, el fiind mai degrabă trepiedul de pe care poate fi luat în lunetă şeful grupului parlamentar din Camera Deputaţilor, păpuşarul şef, Viorel Hrebenciuc. Demisia lui Vasile Puşcaş din funcţia de vicelider al grupului s-a vrut o presiune în acest sens. Inutilă, evident. Hrebenciuc a rămas -negociator şef-. Ion Iliescu, acelaşi. Misiunea haiducilor de sub poalele Feleacului a fost îngreunată foarte mult, pentru că la atelajul lor s-au cuplat şi alde alţii, neaveniţi, cu scopuri răutăcioase, ca de exemplu uşurarea lui Mircea Geoană de responsabilităţile mari, care îl apasă din partea partidului. Drept pentru care liderul s-a făcut pavăză în faţa celor doi, responsabilităţile au devenit ceva ca mirosul emanat pe şest într-o vastă încăpere plină de delegaţi.
În joc, soarta partidului
Adevărata miză a conclavului pesedist de ieri a fost însă soarta partidului. Pentru că, fără cuvinte mari, despre asta e vorba în aceste zile, când PSD a ajuns undeva, unde 20% e un plafon de care poţi agăţa un candelabru. Perspectiva pe care o are în faţă partidul, care altădată privea liber de pe culmile sondajelor, este extrem de îngustă: ori intră la guvernare, ori nu. Asta în condiţiile în care trebuie chivernisite fiecare punctişoare procentuale. Luni seara, Emil Boc a aruncat bomba cu posibila cooperare cu PSD. Cârligul a fost înhăţat imediat, deşi Mircea Geoană a încercat să roşească feciorelnic în faţa electoratului. Alin Teodorescu a spus-o pe şleau: -PSD e în situaţia aceea, legată de cea mai veche meserie din lume-. Mai bărbaţi, reprezentanţii ardelenilor, prin Ioan Rus, au propus -revenirea la situaţia din noiembrie 2004-. Idee la care mulţi lideri ai partidului, persecutaţi la buzunare în ultimi doi ani, au deschis portofelele a uimire. Însuşi Mircea Geoană, după ce şi-a depăşit emoţia firească, a lăsat o privire pe sub gene şi peste umăr în direcţia PD.
Intrarea la guvernare ar însemna pentru PSD o alternativă viabilă în privinţa oblojirii unor orgolii şi repunerea acestora în slujba mobilizării electoratului pesedist. Cum ar reacţiona însă nu electoratul ci, aşa cum îi spune Oprescu -poporul pesedist?- Un răspuns clar nu există. -Asumarea unei majorităţi parlamentare transparente-, formulă des folosită de liderii PSD în ultimele zile, de fapt asta înseamnă, asumarea făţişă a unei guvernări, cu toate avantajele şi dezavantajele care decurg din asta. Rămânerea în opoziţie e la fel de riscantă, mai ales că acum nu se mai ştie prea bine ce e aia opoziţie şi cine anume o face. Jocul duplicitar de până acum cu guvernul şi -Baba Oarba- cu Băsescu s-au lăsat cu echimoze vizibile. Anticipatele ar prinde partidul pe o curbă descendentă. Cum e să alegi între două rele ştim toţi. Dar cum o fi să trebuiască să alegi dintre trei rele?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
