PSD se reunește în „cantonamentul” de la Jilava: Adrian Năstase, coleg de celulă cu Emilian Cutean

„Cantonamentul” de la Jilava a devenit, de curând, locul de întâlnire a unor membri marcanți ai PSD: Adrian Năstase, fostul premier PSD este coleg de celulă cu Emilian Cutean, fost deputat PSD. Totuși nu trebuie să ne bucurăm prea mult căci la aceste „ședințe de partid” n-au ajuns, încă, toți cei care ar trebui să fie acolo. Intrați deja în atenția justiției, cu procese aflate pe rolul instanțelor, Radu Mazăre, Marian Oprișan, Liviu Dragnea ori Miron Mitrea mai au de așteptat până când vor ajunge să reîntregească acolo, la „bulău”, marea „famiglie” social-democrată. Asta ca să nu mai vorbim de alunecosul Ion Iliescu, cel care s-a strecurat abil printre dosarele Revoluției și cele privitoare la „Mineriade”. La fel ca și, „ultimul pe listă cu voia dumneavoastră” – Victor Ponta: în cazul lui, celebra acuzație de plagiat nu i-a adus, până acum, decât o plângere penală, motiv pentru care și el va mai avea de așteptat. Dar asta nu contează: ședințele de partid din „cantonamentul”Jilava se pot desfășura și în „formulă restrânsă” exact ca pe vremea când Partidul Comuniștilor din România se afla încă în ilegalitate. Reamintim că fostul premier Adrian Năstase este condamnat și are de executat o pedeapsă de doi ani de închisoare în dosarul „Trofeul calității“, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania sa electorală din 2004, la alegerile în care el însuși a a candidat pentru Președinția României din partea PSD. Ceva mai „greucean” colegul său de partid, iar acum de celulă, are de executat o pedeapsă de cinci ani pentru fapte de corupție, fiind găsit vinovat pentru fraudarea Guvernului.

„Universitatea” de la Jilava

Liderii comuniști se lăudau că, pe vremea regimului „burghezo-moșieresc, și-au desăvârșit educația politică în pușcăriile capitaliste, care ar fi fost pentru ei niște veritabile „universități”. Demn urmaș al înaintașilor lui PCR-iști, deținutul N0049 (adică Adrian Năstase conform noului său „număr de înmatriculare”), ajuns și el în pușcăriile capitalismului contemporan, pare a fi luat în serios toate acele povești propagandistice. Motiv pentru care, aflat la Jilava, pe care o și descrie drept un „cantonament”, își liniștește „fanii” printr-o epistolă al cărei început amintește de scrisoarea unei cătane luate la oaste cu arcanul: „Aflați despre mine..”. Ce să aflăm? Ei bine, aflăm că N0049 nu se integrează în programul pe care ceilalți pușcăriași îl îndeplinesc zilnic: nu participă la curățatul cartofilor, nu este scos din celulă și trimis să facă lună closetele comune și nici nu trebuie să răspundă „Prezent!” la apelul periodic pe care-l execută fiecare gardian atunci când intră în tură sau atunci când are el chef. Nuuu! Abia ridicat de pe patul Spitalului penitenciar Jilava, unde a fost internat degeaba, Adrian „Bombonel” Năstase și-a luat în serios rolul de „student boboc” și s-a și pus cu burta pe carte. Sau după cum spune el însuși: „ Aflați despre mine că citesc mult și că pregătesc un studiu despre formula optimă de reprezentare a României la Uniunea Europeană.” Mda, țara arde iar baba se piaptănă. De fapt arde doar pentru el: de curând, procurorii Parchetului General au anunțat că au deschis un nou dosar penal în cadrul căruia fostul premier este anchetat pentru „nerespectarea regimului armelor și munițiilor”. Această nouă acuzație a fost formulată după ce, în cursul anchetei declanșate după celebra tentativă de suicid, procurorii au descoperit în celebra casă din str. Zambaccian, 399 de cartușe, o cantitate mare de muniție pentru care există indicii că Adrian Năstase nu era autorizat să o dețină. De fapt, acest nou dosar penal a fost deschis prin disjungere din dosarul în care procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au efectuat cercetări privitoare la incidentul petrecut pe 20 iunie, în seara în care s-a pus în aplicare mandatul său de executare a pedepsei de doi ani de închisoare. Teoretic, acest nou dosar penal i-ar putea aduce lui Adrian Năstase o nouă pedeapsă de maximum opt ani de pușcărie. Dar asta pare să nu conteze pentru fostul premier: după cum spune proverbul, „are balta pește”, iar unde „a mers mia, poate să meargă și suta”. Mai ales că el mai are pe rol încă două dosare care se vor judeca, tot la instanța supremă, în faza de recurs. Legat de  presupusa lui tentativă de suicid, fostul premier Adrian Năstase a fost la un pas de a-i lua după el, în pușcărie, pe cei doi polițiști care au fost trimiși să-i pună în executare mandatul de arestare. ?ê?£i abia de curând, Parchetul a anunțat că „s-a dispus neânceperea urmăririi penale în ceea ce-i privește pe cei doi polițiști care -au deplasat la domiciliul condamnatului Năstase pentru a pune în aplicare mandatul de executare a pedepsei emis pe numele acestuia”. Concret, anchetatorii au decis că aceștia nu se fac vinovați de nimic pentru că au acționat în conformitate cu procedurile prevăzute e lege. În rezoluția Parchetului se menționează că: „Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că gestul acestuia (n.red. al lui Adrian Năstase) a fost voluntar, iar cei doi ofițeri de poliție au desfășurat procedurile de punere în aplicare a mandatului de executare a pedepsei, conform dispozițiilor procedurale”. Bucuros că a scăpat de un pietroi despre care spune că-i apăsa pe suflet, deținutul N007 a răsuflat ușurat și, de pe blogul său personal, ne-a anunțat, pe 25 august: „În aceste două luni, unul din lucrurile care mă apăsau era riscul ca ofițerii de poliție care veniseră, în 20 iunie, să pună în executare mandatul împotriva mea, să-și piardă slujba sau, mai mult, să fie urmăriți penal. Cei doi ofițeri și-au făcut datoria și datorită lor mai sunt, probabil, în viață. Din acest motiv, în spital fiind, am dorit să depun mărturie în acest sens. Mă bucur că s-a decis neînceperea urmăririi penale în cazul lor”. Așa o fi. Dar noi ne-am bucura și mai mult dacă am afla care este stadiul anchetei deschise împotriva medicilor care au încercat să te scape de pușcărie, pretextând că zgaiba pe care ți-ai făcut-o, Dumnezeu știe cum, sub bărbie, ar fi fost o rană deosebit de gravă, care nu putea fi tratată decât de ei, într-un spital civil. La fel de curioși am fi să aflăm și cum se face că, doar în cazul matale, un ditamai ministru de interne s-a deranjat personal ca să-ți facă rost de o mașină specială, care să te transporte de colo până colo. Ei, dar pentru asta mai avem de așteptat.

Pe limba pușcăriașilor

Mulți comentatori susțin că, prin folosirea unor chichițe procedurale, Adrian Năstase și-ar putea scurta considerabil lungimea perioadei de studenție pe care o va petrece la „Universitatea Jilava”. Dacă o fi să fie așa… asta este. Dar dacă nu se va întâmpla așa, iar el va trebui să execute cea mai mare parte a pedepsei la care a fost condamnat, el ar cam trebui să-și reorienteze bibliografia pe care s-a decis să o studieze acolo. Iar în loc de „formula optimă de reprezentare a României la Uniunea Europeană” nu ar fi rău să se aplece, (scuzați vorba proastă, și fără nici un subînțeles), asupra unor lucruri cu mult mai „pământene”. Spre exemplu, probabil că nu i-ar  strica să răsfoiască lucrarea „Dicționar de pușcărie- limbajul de argou al deținuților din România”, publicată de Viorel Horea Țântaș. Este drept că, la un moment dat, pe vremea când era prim-ministru, Adrian Năstase a încercat câteva expresii argotice, dar pe atunci el nu era decât un autodidact, încă neexperimentat. Așa că și încercările sale nu au depășit nivelul atins de un „băiat de cartier” periferic. Un puști neexperimentat  care nu a reușit decât niște „producții” slăbuțe de genul „va invit să-mi numărați ouăle” ori „nu prea ai ce să faci când vine unul și te strânge de instalații”. Aceea era doar o fază incipientă pe care trebuie să o depășească acum când este un profesionist trimis, de voie, de nevoie, să joace, cum zicea cândva un clasic în viață, într-o „ligă superioară”. Iar „Dicționarul de pușcărie” s-ar putea dovedi o lectură deosebit de instructivă din care ar putea afla că el, pentru cei de acolo el nu este decât un „Abțibild”, adică un hoț de mărunțișuri, un găinar. ?ê?£i asta pe bună dreptate dacă ne gândim că, în raport cu gravele acuzații care i-au fost aduse în celelalte dosare, el a fost condamnat, cu adevărat, pentru o găinărie. În același timp, din lucrarea de specialitate menționată, fostul premier ar avea surpriza de a afla că majoritatea celorlalți deținuți l-ar putea cataloga drept „Halvițar” adică „un deținut care care știe să profite de anumite situații”. Iar faptul că el profită, din plin, de drepturi care tuturor celorlalți colegi de detenție le sunt inaccesibile, îl fac să fie și acum, exact ceea ce a fost și în libertate: un „halvițar”. Atâta doar că pe vremea când era șeful Executivului habar nu avea de existența unui asemenea cuvânt care, trebuie să recunoaștem, îl definea totuși foarte bine, exact așa cum a fost.

Vasile Surcel