Pușcăriile românești se preschimbă în edituri științifice

Limbajul scorțos al dicționarelor definește penitenciarul drept „instituția corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele private de libertate”. În argoul deținuților, mult mai viu și mai plastic, același tip de „așezământ” este „botezat” în fel și chip, de la clasica „Pușcărie” – alintată uneori cu diminutivul „Pușculiță”, până la nume care amintesc, mai curând, poreclele ciudate agățate pe firmele unor bodegi de mahala: „la Zdup”, „la Răcoare”, „la Mititica” ori, de ce nu, ceva mai golănescul „la Bulău”. Dar, oricum i-ai zice, penitenciarul este o lume aparte care își respectă propriile reguli și în care, parafrazând o vorbă celebră din „Moromeții”, fiecare trăiește, „după facultăți, băi nea Ilie”. Iar în ultimul timp, aproape că am putea crede că „Pușculița” a devenit, cu adevărat, un soi de „facultate”,  o instituție cultural-artistică, de unde ies, ca de pe banda rulantă, cărți științifice, lucrări literare, ori tot soiul de opere de artă. Iar de o vreme încoace, penitenciarele Rahova și Jilava par să fi devenit niște cele mai importante focare de cultură, corcitură ciudată între o Universitate și o Academie de Belle-Arte.

Deținutul N0049

Bineînțeles că, dincolo de ușurarea regimului de detenție, brusca pasiune a pușcăriașilor pentru activitatea cultural-științifică are și un scop strict pragmatic: timpul utilizat pentru publicarea unei lucrări științifice, îi aduce autorului o reducere a pedepsei similară oricărui alt tip de muncă depusă în cursul detenției. Cu singura deosebire că această activitate este cu mult mai plăcută decât oricare alta. Privitor la acest aspect, purtătorul de cuvânt al ANP, Georgiana Gherman, a detaliat, în primele zile ale acestui an: „Pentru două zile de muncă, un deținut câștigă o reducere de pedeapsă de trei zile. Ca urmare, pentru 30 de zile lucrate, un deținut obține o reducere de pedeapsă de 45 de zile.”    Bineînțeles că unul dintre cei mai celebri pușcăriași – autori de lucrări științifice este  Adrian Năstase, fostul premier care, într-o perioadă recentă a vieții sale, a purtat un nume mult mai simplu și cu mult mai ușor de ținut minte: „Deținutul N0049”. Condamnat la doi ani de pușcărie în dosarul „Trofeul Calității”, domnul N0049 este autorul unei cărți științifice intitulată, pompos, „Reprezentarea României la Uniunea Europeană în contextul reglementărilor interne și europene”.  Mda, pacea și tihna celulei și-au spus, probabil, cuvântul căci, pentru scrierea unei asemenea lucrări de specialitate i-au fost suficiente doar 30 de zile. Conform unor informații oficiale, la scurt timp după ce s-a refăcut în urma nefericitei tentative de a-și rade barba cu revolverul, fostul premier a anunțat conducerea Penitenciarului Jilava că dorește să scrie o lucrare științifică. După ce solicitarea i-a fost aprobată, i s-a pus în vedere că poate lucra între opt și zece ore pe zi, având două zile libere pe săptămână. A muncit pe brânci iar asta i-a adus bucuria de a-și vedea cartea publicată la o editură acreditată pe lângă Consiliul Național al Cercetării ?ê?£tiințifice din Învățământul Superior. În plus, în cea mai mare parte a detenției sale, Adrian Năstase a elaborat și un veritabil „Jurnal de bulău”, pe care l-a postat zilnic pe sait-ul său. Oficial, Adrian Năstase n-a avut acces la Internet. Ulterior, el ne-a povestit cum fiecare postare, scrisă chiar de mâna lui, era preluată de rudele apropiate și urcată pe sait. Aproape că ni-l putem imagina ca pe un soi de Abate Faria modern care, adus la pușcărie, venise pregătit, cu hârtia de scris lipită pe părțile interioare ale lenjeriei intime de unde o desprindea, pe ascuns și o acoperea cu „cugetările” pe care apropiații le transferau, urgent, pe Internet. Un alt distins ”intelectual” care și-a scris opera științifică în cursul „stagiului” de perfecționare de la „Academia” de la Jilava este Sorin Ovidiu Vântu, intrat la pușcărie din cauza unui „fleac” de șantaj pentru care justiția l-a premiat cu un an de pușcărie. Posesor al unei vaste culturi de specialitate, pe care a început să o acumuleze încă din pușcăriile de pe vremea „Epocii de Aur”, SO Vântu și-a concentrat atenția asupra unui subiect deosebit de vast, pe care l-a descâlcit în cartea „România – studiu comparativ între trei epoci consecutive: comunism, tranziție și perspectivele comunitare”. Deși au existat voci care au afirmat că acea cărțulie a fost plagiată de la un capăt la celălalt, Vântu a câștigat, și el o reducere a pedepsei cu exact 33 de zile.

Moda „cărților captive”

Dar, oricât ne-ar ofensa spiritul patriotic, trebuie să recunoaștem că, pe meleagurile noastre,  „moda” lucrărilor științifice scrise în pușcărie nu a fost „brevetată”, nici de Adrian Năstase, nici de SOV și nici de cine știe ce alt pușcăriaș român. Nu! Cel care a folosit-o pentru prima dată a fost americanul Kurt Treptow, condamnat, în 2003, la șapte ani de închisoare pentru corupție sexuală și act sexual cu un minor. Istoric de meserie, el a fost eliberat condiționat din Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași, în februarie 2007, după patru ani și jumătate de detenție, fiind primul deținut care a ieșit din închisoare pentru că a scris o lucrare științifică. Cartea care i-a grăbit eliberarea din pușcărie s-a numit „The Life and Times of Vlad Dracul”- „Viața și timpurile lui Vlad Dracul. Reverberații asupra familiei”. Dar, succesul pe care l-au avut Adrian Năstase și S O Vântu, par să fi dat un nou elan acestei mode publicistice. Conform datelor oferite de Administrația Națională a Penitenciarelor între anii 2006 și 2013 au fost elaborate 31 de lucrări științifice, iar în baza acestora 18 deținuți au beneficiat de reducerea pedepsei. Dacă în perioada 2006- 2011 au existat doar 12 asemenea autori norocoși, în 2012 au fost patru iar în primele șase luni ale acestui an au fost deja doi. În timp, cinci astfel de lucrări științifice au fost elaborate, cu toate foloasele cuvenite autorilor, la Penitenciarul București Rahova, patru în Penitenciarul București Jilava, câte trei în închisorile din Oradea și Galați, și câte două lucrări în cele de la Codlea și Iași.

Miron Cozma – deținutul „Scamă”

Conform legislației în vigoare, de reducerea pedepselor beneficiază doar autorii unor lucrări științifice. Literatura propriu-zisă, scrisă doar așa… de dragul literaturii nu se bucură încă de atenția legiuitorului. Ajuns în spatele gratiilor, condamnat la 18 ani de pușcărie pentru dramaticele „Mineriade” în care a fost implicat, Miron Cozma, fostul lider al minerilor din Valea Jiului s-a făcut remarcat, printre multe altele, și printr-o adevărată obsesie pentru ordine și curățenie în celulă. Iar pentru că nu exista fir de gunoi pe care să nu-l ridice de pe oriunde ar fi fost, el a fost poreclit de colegii de celulă Deținutul „Scamă”. Iar pentru că, după cum bine știm, „românul s-a născut poet”, Miron Cozma se laudă că, în anii lungi de pușcărie ar fi compus câteva sute de poezii. Din pedeapsa inițială, el nu a executat decât zece ani. Dar el nu a fost eliberat în semne de prețuire pentru vasta lui operă literară ci în urma unui decret de grațiere parțială a pedepsei pe care i-a acordat-o Ion Iliescu în decembrie 2004.
Un alt poet aflat după gratii este Florin Geanopol care, știind că opera literară nu-i poate aduce reducerea pedepsei, are totuși ambiția de a fi autorul celui mai lung poem în versuri. Condamnat la 20 de ani, primiți pentru o crimă dublă, el dorește să doboare recordul mondial la poezie, cu o creație de 27.000 de strofe, pe care a scris-o cât a fost încarcerat în diferite penitenciare din țară. Din anul 1996, când a fost încarcerat, și până în decembrie 2012, când a fost eliberat condiționat, Geanopol a lucrat, non-stop la poemul autobiografic „Scrisoare umanității”. Este vorba despre un poem-fluviu, care are 1.500 de pagini și cântărească în jur de șase kilograme. Iar pe vremea în care era încarcerat în Penitenciarul Iași, Florin Geanopol a făcut demersuri pentru ca recordul lui să fie omologat de Guiness World Records.

Pictori și sculptori

De fapt, lumea pușcăriilor este cu mult mai complexă decât ne închipuim noi, cei care nu am apucat să trecem pe acolo. Iar unii dintre deținuți sunt, cu adevărat niște artiști, cărora arta, pe care de multe ori și-au însușit-o chiar acolo, le aduce liniște și pace dar și prețuirea celor din jur. Încarcerat în penitenciarul de maximă Siguranță Iași, Ioan Babuș are de executat o pedeapsă grea pentru fapte deosebit de grave pe care le-a comis la un moment dat al vieții lui. Dar, de peste 18 ani, el pictează. ?ê?£i o face cu atâta har, încât a fost invitat la numeroase expoziții. „De pictat m-am apucat în penitenciar. Deși sunt sculptor de meserie, mi-am descoperit aici și această vocație. Îmi place ceea ce fac, iar timpul trece mai ușor. Am avut exponate și la Palatul Parlamentului. Nu am făcut nicio școală în domeniu. Când eram închis la Rahova, am pictat icoana din spatele lui Gigi Becali, cea cu Sfântul Gheorghe. Atunci Penitenciarul a vândut-o, iar eu am luat 10 la sută din preț. Lucrări de-ale mele au mai fost vândute și în Olanda”. Iar el nu este singurul. Ajuns și el după gratii, fostul ministru Decebal Traian Remeș nu și-a descoperit, încă nici un talent artistic. Dar el a avut plăcuta surpriză de a afla că a devenit „muza” deținutului Ioan Duma, unul dintre cei mai talentați pictori din Penitenciarul Baia Mare. Acesta se laudă acum că făcut în grabă portretul fostului ministru al agriculturii a ajuns deja la familia acestuia, autorul mândrindu-se cu faptul că Remeș s-a declarat extrem de încântat de cadoul primit. Chiar a promis că va dori un al portret, de data aceasta pe ulei. Așadar, lumea pușcăriilor este la fel de complexă ca aceea din libertate. Chiar și acolo fiecare om își poate găsi propriul loc, iar asta nu-i poate aduce decât liniștea și pacea. Privind așa, de afară, aproape că-ți vie să crezi bancul despre bătrâna mămucă de la țară care, aflând că fiul ei, ajuns la pușcărie, are parte acolo de trei mese pe zi, de oarece confort, și de oameni înțelegători, l-a sfătuit grijulie: „ai grijă cum te porți, dragu mamii, să nu te dea ăștia afară de aici”.  

Vasile Surcel

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-ne LIKE pe Facebook AICI