Regimentele „civile” ale lui Vîntu atacă la comandă Justiția

Are Vîntu o expresie antologică, de specialist, cu privire la o categorie de „labagii“ care „sug p…a prin batistă“.  Zilele trecute am aflat că Alistar și anturajul său nu fac parte cu certitudine din această categorie blamabilă, disprețuită și de Vîntu. Alistar și ai săi nu o sug prin batistă, ci o iau în gură de-dreptul, straight, cu onestitatea valorilor asumate.
Gașca lui Alistar a deschis gura larg pentru a blama… Parchetul că a dat publicității stenogramele convorbirilor lui Vîntu. Mai mult, respectivii, reuniți sub un logo pompos  – Alianța pentru Statul de Drept – s-au adresat Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, căruia i-au cerut intempestiv „să ia în analiză acest studiu de caz și să emită un punct de vedere din perspectiva convențiilor Consiliului, referitor la cenzura presei, proiectul Strategiei naționale de securitate și cu privire la funcționarea instituțiilor judiciare din Romånia“.
Prostănacul de Geoană, după ce a pierdut alegerile, s-a plâns Comisiei de la Veneția, dar a uitat să ne spună ce răspuns a primit. Tiripliciul prostănacului, Alistar, cercetat pentru fals în declarații și instigare la fraudă, alături de comilitonii săi „civili“ ce pozează în corifei ai dreptății au uitat să scrie și la Comisia de la Veneția!
Până una, alta Alianța pentru Statul de Drept susține că „dezvăluirea de către Parchet în media a discuțiilor telefonice purtate de persoane particulare, fără legătură cu fapta penală, constituie o ilegalitate, aducând atingere dreptului la viață privată, precum și a dreptului la imagine a persoanei“.
O gravă eroare reiese exact din acest al doilea paragraf al comunicatului Alianței Toma-Alistar, unde se prezumă că informațiile din stenograme au ajuns în spațiul public pentru că, citez: „Dezvăluirii de către Parchet către media“… Deși se știe prea bine că la înregistrări, probe, dovezi, are toată lumea acces DUPĂ arhivarea dosarului, la trimiterea în instanță.
Ignorându-se orice fel de principiu asigurător dubitativ care ar fi trebuit să ducă la o formulare de tipul „posibila scurgere…“ etc., gașca lui Toma operează cu certitudini, manieră impardonabilă pentru oameni care se pretind integri sau cu o minimă, măcar, alfabetizare juridică.
Imperturbabili, „integrii“ lui Alistar&comp. continuă cu aberațiile. „Publicarea stenogramelor pune în evidență intervenția inacceptabilă a unor patroni de media în activitatea jurnalistică afectând libertatea de expresie și dreptul publicului la informare corectă, ambele garantate de Constituție“, se arată în comunicat, unde se subliniază că „nu se folosesc drept pretext dosare penale în lucru ori la instanță pentru ca, prin intermediul lor, să poata fi lovite, pe criterii de moralitate, și alte persoane“.
Semnatarii sunt Mircea Toma cu a sa Agenție de Monitorizare a Presei, Cristian Pârvulescu cu Asociația Pro Democrația, Georgiana Iorgulescu, Centrul de Resurse Juridice și, în sfârșit, Victor Alistar cu a sa așa-zisă Transparency International Romania (în realitate asociația poartă alt nume).
Corul sclavilor este mai mare. În ultimele zile s-au mai produs pe aceeași temă și Centrul pentru Jurnalism Independent, care susține că: „Obligația informării corecte a publicului apare și în Legea Audiovizualului din România, art. 3 (2): Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.
I se poate reproșa dlui Vântu nesocotirea acestei prevederi legale, dar trebuie demonstrat fără putință de tăgadă că ordinele sale s-au materializat în prezentări incorecte ale faptelor și evenimentelor“. Ioana Avădanei, șefa acestui Centru independent de bunul-simț, este cea care pe blogul ei de pe Hotnews îi făcea reclamă, în 2007, Fundației Vîntu, care cică presta servicii umanitare pentru familii de jurnaliști. Fără putință de tăgadă, e clar că n-are nicio treabă nici cu presa, nici cu corecta informare „independentă“.
ONG-urile astea sunt de fapt forme maligne, parazitare, de căpușare a societății civile, au devenit trompete ale păpușarilor din culise și nu mai au nicio credibilitate, organizațiile menționate acționând de fapt tot în numele unor centre de putere, ceea ce reiese foarte clar și din pasajul din stenograme ce prinde discuția dintre Sorin Ovidiu Vîntu și directorul Realitatea TV, Cătălin Popa, purtată în 29 octombrie 2009, în campania electorală pentru alegerea președintelui. ONG-urile cu pricina susțineau că Băsescu „prefraudează Referendumul“, altă tâmpenie juridică fără nicio substanță, dar cu rol propagandistic, executată la comanda lui SOV.
„Popa Cătălin: Am făcut un carton și am spus că aceleași ONG-uri, în 2004 l-au susținut pe candidatul Traian Băsescu.
S.O. Vîntu: Foarte bine, futu-i în gură să-i fut. Deci s-au isterizat ăia.
Popa Cătălin: Mamă, sunt cu nervii pe pereți.
S.O. Vîntu: Excepțional, excepțional.
Popa Cătălin: Adevărul e că e fără precedent, că toată societatea civilă, că astea sunt cele mai importante voci în momentul de față și cele mai importante ONG-uri din România, și nu au mai văzut în mandatul lui Băsescu niciodată așa ceva.
S.O. Vîntu: Da. De data asta… multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ține cu imbecilul și trebuie să-i degajăm prostimea.
Popa Cătălin: Da.
S.O. Våntu: I-o degajăm, futu-l în gură să-l fut. Hai, te pup! Pa.“
Combinația pusă la cale de Vîntu, „degajarea prostimii“ cu ajutorul menționatelor ONG-uri, era de fapt o fraudă morală de cea mai joasă speță, încercarea de a le răpi dreptul la vot, singurul lor drept, de altfel, românilor, „cetățenii imbecili“, „prostimea“, cum îi numește cu dispreț Vîntu în convorbirile sale.
Echipa de zgomote eoliană țipa despre prefraudare, fraudă morală, atac subliminal etc. etc. pentru a zăpăci oamenii, iar la Antene și Realitatea era prezent zi de zi Pârvulescu, a cărui nevastă era director la cabinetul lui Tăriceanu, Pârvulescu însuși fiind printre cei responsabili direct de aberația numită uninominal proporțional, sistem inexistent în Europa, dar impus numai pentru a favoriza PNL, dovedindu-se deja repartizarea total injustă a mandatelor parlamentare unor neica nimeni, inclusiv Tăriceanu, dintre cei aflați pe locurile secunde. Scopul ONG-urilor lui Vîntu era de fapt să propage confuzie în scop electoral, descurajând oamenii să meargă la vot, în loc să-i îndemne să-și manifeste voința.
La frontul deschis de Vîntu s-a adăugat atunci și Alianța Civică a renumitei cântărețe de pahar a lui Gogu Rădulescu, Ana Blandiana, care s-a alăturat celor patru ONG-uri. Tot aceste patru ONG-uri s-au mai remarcat prin abjecție și cu altă ocazie, cerând convocarea de urgență a Consiliului Național de Integritate, forul care supraveghează activitatea ANI, pentru a se pune în discuție demiterea lui Cătălin Macovei, după dezvăluirile din „Curentul“ privind discuțiile sale cu cei doi șantajiști de presă, Chirieac și Roșca Stănescu. Așadar, pedepsirea celui care era ținta șantajului, nu a șantajiștilor.
Celor doi șantajiști li s-au asociat alte două jagardele, Codru Vrabie și Alistar, care încearcă acum să intre atât în CNI, cât și în CSM, cică din partea „societății civile“, de fapt prin manevrele șefului Comisiei juridice a Senatului, pesedistul Toni Greblă, nașul mafiei țigănești din Tg.-Jiu, pus de jovialul Ilici la butoanele „networkului“ cu minerii din Valea Jiului, și bănuit de relații – tot joviale – cu vechea Secu’. Intrinseca legătură dintre cei ca Alistar, Vrabie, Toma, Pârvulescu cu interesele PSD este de notorietate, stenograme precum cele apărute acum în presă nu fac decât să confirme imaginea generală.
Ca și în contextele amintite mai sus, și acum, apariția comunicatelor aripii „civile“ a PSD-PNL are conotația unei josnice fraude morale. Întâmplător sau nu, aceste grupări au ieșit la atac consecutiv ieșirii la rampă a lui Călin Popescu Tăriceanu, care a organizat chiar o conferință de presă joia trecută pentru a înfiera în stil leninist apariția în presă a stenogramelor din dosarul Vîntu. „Ce se întâmplă în România cu această justiție, ce se întâmplă cu drepturile și libertățile cetățenești? Ce legătură au discuțiile jurnaliștilor, despre Vîntu ca patron de presă, cu cauza dosarului Vîntu-FNI?“, clama ipocrit liderul liberal, care a pretins totodată că el personal n-are nicio treabă personală cu Vîntu. Fostul manechin de modă cu cap mic, umeri înguști și șolduri late și-a păstrat profesia de bază, devenind manechin politic, o păpușică gata să ia hidrantul în gură, prin batistă ori ba, la comandă.

Tăriceanu, beneficiarul dosarelor secrete șterpelite de Vîntu via Timofte

Reamintim legătura omblilicalăă dintre Vîntu și Tăriceanu, scoasă la iveală tot de „Curentul“, care a publicat înregistrarea audio a unei convorbiri a lui Maricel Păcuraru, care se lăuda cum a copiat un dosar strict secret din valiza specială cu cifru unic a lui Radu Timofte, șeful SRI, la ordinul lui Vîntu, pentru ca apoi documentele să fie predate lui Tăriceanu personal, căruia i se oferea muniție pentru că începuse războiul cu Cotroceniul, la îndemnul lui Patriciu, partenerul de „business“ (vezi afacerea preluării Rompetrol) al lui Vîntu.
În proba audio prezentată inclusiv Parchetului, în 2006, de către „Curentul“, fără niciun fel de consecințe, deși faptele erau extrem de grave și vizau un atentat la siguranța națională, Maricel Păcuraru confirmă faptul că Radu Timofte, fostul șef al SRI, era un vizitator frecvent al lui SOV, atât înainte de alegerile din 2004, cât și după.

{mp3}2010-10-25-inreg_1{/mp3}
{mp3}2010-10-25-inreg_2{/mp3}
{mp3}2010-10-25-inreg_3{/mp3}
{mp3}2010-10-25-inreg_4{/mp3}

Păcuraru a povestit, în detaliu, un episod din aceste întâlniri, în care acesta l-a transportat cu mașina sa pe directorul de atunci al Serviciului Român de Informații, Radu Timofte, de la sediul SRI la o locuință conspirativă a Serviciului, aflată în afara Bucureștiului, unde-i aștepta chiar Sorin Ovidiu Vîntu personal. Păcuraru s-a dus la biroul său aflat pe strada Sevastopol, în apropierea Palatului Victoria, unde a fotocopiat toate documentele aflate în geanta lui Timofte.
Ulterior, cei doi s-au dus la întâlnirea cu Vîntu, la casa conspirativă a SRI, unde s-au fotocopiat din nou documentele lui Timofte, la insistențele lui SOV, care-i cerea șefului SRI să-l ardă pe Traian Băsescu. O parte din documentele fotocopiate au fost predate de SOV lui Tăriceanu, pentru a echilibra raportul de forțe dintre Palate în favoarea Coaliției VVP (Vîntu-Voiculescu-Patriciu).
Pe lângă gășculița veselă a lui Alistar, Toma, Pârvulescu s-au tushat pe aceeași temă și deontologii ARJ, un soi de limbricuț al CRP. ARJ „cere procurorului general să explice public procedura legală care stă la baza realizării înregistrărilor în cazurile penale, criteriile de selecție cu care operează procurorii în administrarea înregistrărilor telefonice și includerea acestora ca probe și dovezi în dosarele penale. Constatăm că discuții exclusiv profesionale (cazul dialogului Petrișor Obae – Sorin Ovidiu Vîntu) între jurnaliști și sursele lor au devenit probe în dosar afectând confidențialitatea sursei și felul în care presa își face meseria. Atragem atenția asupra faptului că, în calitate de jurnaliști, vom urmări cu mare atenție desfășurarea ulterioară a «cazului SOV» în speranța că vom afla care este relevanța acestor probe în dosar“.
Între jurnaliștii urmăritori și plini de atenție distributivă încordată ai cazului SOV din Colegiul Director al AJR se află Cristian Tudor Popescu și Cătălin Tolontan. Același CTP dat în vileag de Cristian Sima, fost vicepreședinte al BVB, că și-a făcut publicație pe banu’ stăpånului via Dinescu, se rățoiește, din consiliul director al ARJ, la Parchet. Maidanezi ai societății civile, ținuți în lesă, la picior, de către stăpånul care le-a mai aruncat cåte-un os, cåte-un pachet de euroi, latră acum la lună.
Tolontan este tolomacul care a ieșit public acum cåteva luni să explice el pe surse mega-califragilistice că Vîntu acționează în Moldova, cu a sa PublikaTv, pus de americani cică. Ceva mai idiot și mai penibil nici că se putea, dar jena le lipsește unor astfel de păduchi rusofili. Tolontan afirmă practic nici mai mult, nici mai puțin decåt că SUA ar dori aducerea la putere a comuniștilor și rusofonilor, deoarece s-a dovedit între timp că „afacerea“ lui Vîntu în Moldova era intervenția politică în beneficiul rusesc, scoasă la iveală de mișculațiile reprezentantului special al lui „Sorinache“ – Cozmin Gușă, devenit consilier oficial al lui Plahotnicov, partenerul de afaceri al lui Oleg Voronin, un mogul local de presă foarte asemănător lui Vîntu, a cărui rețea de influență tipic kaghebistă din sistemul politic a fost scoasă la iveală recent de presa basarabeană.
Despre CTP, copro-aisbergul presei românești, „Curentul“ a mai dovedit în această vară, într-o anchetă singulară în presa scrisă, că este o slugă pupincuristă a pușcăriabilului eolian pe suma de două miliarde de arginți, plătită din casieria iRealității. După ce a făcut sluj la Vîntu (cu batista brodată), salivånd mai ceva ca și cåinii lui Pavlov, Popescu și-a reconfirmat funcția de presă, dovedind consecvența și persistența în mizerie și minciună – marcă înregistrată a înaltei școli de jurnalism care poartă efigia cetepistă.

ONG-urile „justițiare“ nu cunosc procedurile legale ale dosarelor penale

Nivelul ipocriziei schizoide a acestuia nu a fost depășit de nimeni în presa romånească. Pe de o parte, Popescu afirmă, pentru a-și construi o brumă de credibilitate, că „ceea ce vedem în trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu este imaginea unui despot primitiv de presă, care dă ordine, folosindu-și postul de televiziune ca pe o sculă“, dar pe de altă parte, sculă pe basculă CTP, după ce își pune batista lui Vîntu la gură, acționează instituțional, din aeropagul oengist al ARJ, tot în beneficiul celui cărui i-a lins måna sau mai știu eu ce altă parte a corpului pe care acesta și-o ținea în månă, la buda de la Realitatea.
Nu „stenogramele atacă grav credibilitatea unor jurnaliști și a unor instituții media“, ci comportamentul lui SOV ca patron mass-media și al jurnaliștilor implicați direct și ale căror manevre au fost dezvăluite publicului de aceste stenograme. Aceste „onorabile“ ONG-uri apropiate coaliției PNL-PSD-PC nu numai că nu văd copacii din cauza pădurii, dar chiar omit cu bună știință adevărul deoarece este greu de crezut că niciunul dintre semnatari nu cunoaște legea actuală în Romånia care prevede două lucruri:
1) că odată ce un dosar a intrat pe rol, tot ce e pus la dosar e public, exceptånd cazuri excepționale de siguranță națională;
2) că dacă într-un caz (penal) se fac interceptări, procurorul e obligat să atașeze la dosar toate interceptările.
Punctul 1 are legătură cu accesul presei și al ONG-urilor la dosare, iar punctul 2 are legătură cu faptul că dacă un procuror „vrea să te lege“ va băga doar paragrafele din interceptări care îi convin lui. Așa că legiuitorul a spus că: 1) odată ce un dosar penal a ajuns public, tot publicul are acces la acel dosar; 2) ca să se evite cazurile în care procurorul poate să aleagă numai pasajele din interceptări/ascultări care îi plac lui, la dosar trebuie pus tot ce s-a interceptat.
După ce se obține de la judecător aprobarea pentru interceptare telefonică a unui urmărit, acestuia i se înregistrează TOATE convorbirile telefonice. TOATE!!! Nimeni nu știe care convorbire îl incriminează. Cånd se trimite dosarul în justiție procurorul este obligat să trimită TOATE convorbirile telefonice, nu doar cele pe care consideră procurorul că-l incriminează. Deoarece există posibilitatea ca anumite înregistrări să-l absolve de vină, iar procurorul să le ascundă. Deci nu există relevanță și nici nu trebuie să fie relevante pentru proces toate convorbirile înregistrate. Relevant este că toate trebuie puse la dosar, iar după ce dosarul este trimis în instanță, toate convorbirile interceptate devin publice și oricine poate cere să le vadă, așa cum au făcut anumite ziare din Romånia.
Toate convorbirile telefonice ale infractorului în cauză sunt interceptate și depuse la dosar. Relevanța lor este apreciată sau nu de către judecătorul care va judeca cauza. Parchetul nu este dator să explice unora ca Alistar, CTP, Toma, indivizi strecurați în presă și societatea civilă din mediul cu epoleți și care au destule muște care båzåie în jurul căciulii, criteriile de selecție privind interceptarea convorbirilor telefonice.
Stenogramele sunt la dosar pentru că prin ele sunt perfect prezentate modalitățile de instrumentare pe care Vîntu le folosește ca să influențeze justiția. Procurorii au încercat să demonstreze astfel că lăsat în libertate Vîntu poate influența martori și poate folosi „butoanele“ sale, cum zice chiar el, pentru a „rezolva“ orice fel de problemă care i-ar încurca cumva planurile malefice.

Harta rețelei mafiote a lui Vîntu acoperă întregul spectru de influență politică, societate civilă, media și sindical

Înțelepciunea rabinică spune că „tot ceea ce trebuie ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic“, iar răul s-a tot întins, ca o plagă în tot sistemul politic, în media, în sindicate, în societatea civilă. Aceste convorbiri dezvăluie, pentru publicul larg, ceea ce majoritatea oamenilor cåt de cåt informați, rabini sau nu, știu deja de multă vreme – respectiv faptul că Vîntu și acoliții săi (soldații mei, cum zice el) au reușit crearea unui sistem mafiot care influențează politica și economia țării.
Organizațiile societății în civil nu s-a sesizat cu privire la campaniile de presă anti-Băsescu, ale Realității și Antenelor, care datează de peste 3 ani, asociațiile de ziariști au rămas insensibile la instrumentalizarea politică a presei de către un patron diabolic. Oricum, SOV nu e decåt o parte a aisbergului. Rețeaua malefică din jurul acestuia începe să iasă încet-încet la iveală. Cazurile Voicu&Costiniu și SOV sunt printre primele care dezvăluie marea cumetrie și mafiotismul clasei politice, încårligată cu presa.
ONG-urile respective se fac că nu văd și partea de fond a problemei, respectiv că publicarea acestor stenograme face parte din nevoia de asanare a mocirlei în care ne-a băgat Iliescu cu gașca lui acum 20 de ani. Gașca evidențiată limpede de harta relațională a lui Vîntu anexată de procurori la dosarul de interceptări ce include senatorii Crin Antonescu, Mircea Geoană, Titus Corlățean, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Verestoy Attila, Olguța Vasilescu, Teodor Meleșcanu, deputații Ludovic Orban, Adrian Năstase, Iulian Iancu, Relu Fenechiu, Culiță Tăråță și, de asemenea, primarul sectorului 5 București – Marian Vanghelie, Liviu Luca, Cozmin Gușă și Ioan Chelaru. Evident, „harta relațională“ – mai exact caracatița lui Vîntu, este mult mai mare, mai sunt de menționat sute de generali și colonei corupți, alături de „labagii“ de oengiști, bloggeri etc, plus sindicaliști pe post de reprezentanți ai drepturilor ziariștilor, adică ai celor care beneficiau din partea lui Vîntu de privilegiul suptului fără batistă, „protejați“ de latexul găurit marca MediaSind al nașului și cumătrului lui Luca, la råndul său încuscrit cu cadre SRI corupte și urmărite penal, aparținători ai aceleiași rețele sereiste create pe vreme lui Măgureanu și continuate de Timofte care i-a gestionat businessul lui Vîntu.
Toți aceștia sunt foarte preocupați de așa-zisa încălcare a perimetrului de intimitate individuală a lui Vîntu și presupusa „afectare a principiului libertăților constituționale“, dar nu sunt deloc frisonați de atentatul asupra poporului romån (prostimea, cum zice Vîntu) de către pungașii ce se dau oi, dar sunt de fapt lupi. Dezbaterea specioasă că au fost ilegale sau nu dezvăluirile este o problemă, dar mult mai grav este conținutul lor.
Miza diversionistă a „civililor“ este de a induce opiniei publice ideea că relevanța stenogramelor nu este atåt de importantă, iar vinovați nu sunt cei ca Vîntu și comilitonii săi corupți din media și clasa politică, cei care prin asociere sunt la fel de vinovați de fărădelegile lui SOV, ci cei care îi dau în vileag public, presa nealiniată, care nu a pus botul la hidrant.
Fenomenul descris de către așa-zisele stenograme – de fapt corect spus ar fi transcrieri de convorbiri telefonice interceptate – are o mare implicație asupra siguranței naționale, deoarece ceea ce face SOV cu acoliții săi, Voiculescu cu Antenele sale, politicienii și liderii sindicaliști corupți, toți acționånd la unison, ca de la aceeași comandă, este de fapt o încercare de dislocare a sistemului democrației și așa firav al acestei țări.
Campaniile de presă manipulative în folosul unor politicieni impuși de către magnați corupți spre a fi implantați în funcțiile cele mai de sus în stat reprezintă un pericol evident pentru siguranța statului de drept, iar organizațiile societății civile, în loc să se sesizeze pe tema violării spațiului privat al lui SOV, ar trebui să condamne vehement practica trusturilor de presă asociate care în mod efectiv violează zi de zi „prostimea“ și periclitează siguranța națională și binele public în Romånia.
Falșii „luptători“ ai drepturilor omului și-au pus o ipocrită și schimonosită mască a democrației ca să perpetueze mizeria morală a unui infractor de teapa lui Vîntu, care participă în formă continuată la ce știe el mai bine să facă, pånă recent, cånd și-a luat-o  și el în sfårșit cu hidrantul, ca și păpușica sa, excursionistul la Moscova, cel de care îi era pånă și lui SOV scårbă de cåt e de prost. Numai gåndindu-ne ce ar fi fost astăzi, cu Geoană președinte, cu Voicu ministru de Interne, cu Vanghelie președinte PSD și viitor candidat la președinția țării, cu Vîntu la Finanțe, se sparie gåndul. Noroc că-n țara asta tristă, dar plină de umor, inclusiv mogulii lu’ peshte ajung în cele din urmă să dea fie de hidrant, fie de batista de mătase.