Este un reputat profesor de Drept și de 12 ani împarte dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în calitate de magistrat. Este vorba despre profesorul universitar Corneliu Bârsan, care a acceptat să povestească pentru ziarul „Curentul“ despre ce înseamnă cu adevărat să fii magistrat al CEDO.
În opinia profesorului, a fi magistrat la CEDO implică o responsabilitate imensă. „Este vorba de soluționarea unor procese în care individul cheamă în judecată un stat care trebuie să răspundă pentru încălcarea unor drepturi sau libertăți garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea are ca atribut esențial exercitarea controlului asupra modului în care statele își îndeplinesc obligația asumată de a asigura în cadrul intern respectarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție.
Din punct de vedere al persoanei care exercită activitatea de judecător eu aș spune că este încununarea activității profesionale. Satisfacțiile sunt pe măsura muncii depuse. Eu cred că orice judecător atunci cånd dă o soluție, chiar și la cea mai mică instanță dintr-un stat, are o satisfacție deosebită deoarece a făcut ceva pentru cei din jurul lui, a soluționat conflictul care opune două sau mai multe persoane, iar dacă a fost și convingător cu atåt mai bine“, a explicat magistratul.
Cum sunt aleși judecătorii
Convenția pune anumite condiții pentru ca să poți fi ales ca judecător, după cum ne-a spus profesorul Bårsan. „Articolul 21 din Convenție prevede că judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă considerație morală și să întrunească toate condițiile care sunt cerute pentru a putea accede la înalte funcții judiciare și să fie o persoană cu o competență recunoscută. Există o procedură de desemnare a candidaților pentru funcția de judecător. După ce pe plan intern se stabilește o listă cu trei personalități care ar putea să îndeplinească funcția, documentele în cauză sunt apoi prezentate Consiliului Europei, care prin organele sale va stabili care dintre cei trei este cel mai potrivit pentru a deveni magistrat CEDO. Ceea ce trebuie reținut este faptul că judecătorii sunt complet independenți față de statul care i-a desemnat și, în același timp, cum spune Convenția, judecătorii își exercită activitatea în cazul Curții cu titlu individual. Nu este corect spus reprezentantul statului la Curte, deoarece judecătorul nu reprezintă statul pentru care a fost desemnat. Există de exemplu state mici, care pot desemna pe listele de candidați personalități din alte state. De exemplu, Lichtestein în acest moment are ca judecător național un magistrat elvețian. Avem acum 47 de judecători“, a conchis magistratul.
Cine decide dacă plângerea este admisbilă
După cum ne-a declarat profesorul Bårsan, Curtea judecă în formațiuni de judecată. Începånd de la 1 iunie anul acesta, prin intrarea în vigoare a Protocolului 14 al Convenției aceste formațiuni sunt: judecător unic, comitete de trei judecători, Camere de 7 judecători și formația cea mai solemnă a Curții este Marea Cameră a Curții formată din 17 judecători. Cei 47 de judecători alcătuiesc aceste complete potrivit unor dispoziții ale Regulamentului Curții în sensul că ei sunt impărțiți prin hotărårea plenului judecătorilor în cinci secții de cåte 9-10 judecători. Și în cadrul fiecărei secții se alcătuiesc formațiunile de judecător unic, comitete de trei judecători și camere de șapte judecători. Iar Marea Cameră este alcătuită potrivit regulamentului prin tragere la sorți, care este efectuată de președintele Curții pe baza unor tabele de repartizare a judecătorilor pe anumite criterii. În general, activitatea firească a Curții se desfășoară în cadrul secțiilor, cel mai adesea cauzele declarate admisibile sunt examinate de către camerele Curții de șapte judecători. Potrivit Protocului 14, de la 1 iunie 2010, chiar și comitetele de judecători pot examina cereri declarate admisibile care au ca obiect situații în care există o jurisprudență constantă și limpede și clară a curtii. Pentru că pånă la 1 iunie comitetele de judecători examinau numai cererile declarate inadmisibile. Acum judecătorul unic examinează numai cererile care sunt declarate inadmisbile, cum spune Convenția fără un examen suplimentar. Un judecător unic nu va putea declara niciodată admisibilă o cauză. Dacă el constată că este o problemă în dosarul respectiv și nu poate declara indamisibilitatea cererii el se va desesiza în favoarea comitetului de trei judecători sau în favoarea uneia dintre camere. Activitatea de bază se desfășoară în cadrul secțiilor, camerelor și comitetelor de judecători“, a susținut magistratul.
Marea Cameră
Există două situații în care competența de judecată revine Marii Camere, după cum ne-a explicat profesorul. „O primă situație, potrivit art. 30 din Convenție, este aceea cånd o cameră constată că se pune o problemă nouă de interpretare a Conveției și se desesizează în favoarea Marii Camere. Pentru a opera această desesizare trebuie ca părțile să fie de acord. De regulă Guvernul este cel care se opune la desesizarea în favoarea Marii Camere pentru că el speră să facă operațională cea de-a două situație, reglementată de articolul 43 din Convenție, în care să poată fi sesizată Marea Cameră și anume cånd o cameră a Curții a pronunțat o hotăråre în termen de trei luni de la pronunțare oricare dintre părți poate ataca hotărårea în fața Marii Camere. Aceasta nu este o cale de atac, nu e apel sau recurs, iar experiența arată că din totalul numărului de hotăråri pronunțate de camere cam în procent de 7-8% părțile cer sesizarea Marii Camere, iar numai în 1% din cazuri Marea Cameră admite cererile. Părțile pot face o asemenea cerere, numai că un Panel al Marii Camere alcătuit din 5 judecători prezidat de președintele Marii Camere admite sau nu cererea de redeschidere a procedurii, soluția nu se motivează, ea fiind discreționară“, a specificat profesorul Corneliu Bårsan.
O zi obișnuită la CEDO
Într-o zi obișnuită la Curte, un judecător fie își pregătește dosarele în calitate de raportor, fie studiază dosarele supuse examinării comitetului din care face parte, a povestit magistratul. „În cazul în care este judecător raportor, atunci responsabilitatea lui în legătură cu dosarul aflat în dezbatere e mai mare. Toate dosarele care sunt examinate de comitetele de trei judecători și sunt declarate admisibile și dosarele care sunt examinate de camere, inclusiv marea Cameră, toate au un judecător raportor. El este cel care asigură desfășurarea activității de instruire a dosarului în cadrul grefei, organizarea examinării dosarului, eventual completarea lui cu concluzii dacă se impune din partea părților. Toată această muncă se desfășoară la nivelul grefei sub supravegherea judecătorului raportor care propune formațiunii de judecată din care face parte un proiect de decizie sau un proiect de hotărare. Și toată deliberarea într-un anumit dosar se desfășoară pe baza acestui proiect“, a conchis profesorul Bårsan.
Dosare din România care au statuat principii ale CEDO
„Primul dosar de Mare Cameră care a fost foarte important este cauza Brumărescu contra Romåniei în materia dreptului la proprietate. A fost primul dosar din 1999 împotriva Romåniei și a fost un dosar care a condus Curtea la formularea unui principiu care după aceea a căpătat aplicațiune generală, principiul respectării securității juridice în raporturile privitoare la protecția drepturilor omului. Un alt dosar a ajuns în Marea Cameră: Cumpănă vs. Mazăre pe cånd era jurnalist la „Telegraf“. A fost o hotăråre foarte importantă a Marii Camere cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 10 din Convenție privind libertatea de exprimare“, a declarat magistratul Corneliu Bårsan.
Și masonii s-au judecat la CEDO
Un alt dosar foarte interesant a fost Maestre împotriva Italiei, în care reclamantul era un judecător care fusese sancționat disciplinar pentru apartenența lui la Loja Masonică, după cum a povestit profesorul. „S-a pus problema dacă această sancțiune reprezintă încălcarea dreptului la asociere și Curtea a conluzionat cu majoritate de voturi tot în Marea Cameră că într-adevăr reprezintă o încălcare a acestui drept“, a conchis magistratul.
Ocealan vs. Turcia – un proces dificil, cu proteste
Ocealan vs. Turcia a fost o cauză dificilă, după cum ne-a mărturist profesorul Bårsan. Ocealan, liderul istoric al PKK, organizație teroristă kurdă, a fost arestat de autoritățile turce în Kenia și s-a plåns la CEDO de modul în care a fost încătușat dar și privind procesul prin care a trecut și perioada de detenție. „Turcia a fost condamnată pentru că s-a constatat că au fost încălcate anumite drepturi garantate de convenție, procesul nu s-a desfășurat în limitele art. 6 din Convenție samd. Ceea ce a fost într-un fel apăsător a fost împrejurarea că într-o mare piață a Strassbourgului în ziua respectivă demonstrau cetățeni turci, aprox 15.000, iar într-o altă piață erau cetățeni kurzi. Iar în sala de judecată, care era împărțită în două sectoare distincte, într-unul stăteau kurzii și în celălalt stăteau turcii. Ei erau înconjurați de personele comptenete pentru a nu se ajunge la lucruri mai delicate și ședința de judecată să se poată desfășura în condiții normale“, ne-a declarat profesorul.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
