Virgil Măgureanu pretinde că a fost greșit înțeles de SOV
Motivarea oferită zilele trecute de judecătorii care l-au eliberat pe Sorin Ovidiu Vîntu din arest confirmă pe fond atitudinea retractilă a românilor față de Justiție. Opinia împărtășită de majoritatea românilor despre Justiție, așa cum reiese din sondajele de opinie și cercetările sociologice, este una foarte proastă.
Se confirmă opinia majorității românilor citind motivarea oferită de judecători cu privire la decizia eliberării lui Vîntu din arestul în care a fost încarcerat ca urmare a acțiunii procurorilor Parchetului General care cercetează dosarul de șantaj al lui SOV la adresa lui Sebastian Ghiță, pe care îl amenința că îl omoară și-i rupe gâtul, la colțul blocului, când vrea mușchii săi de țigan șmecher.
Sebastian Ghiță, managerul Realitatea TV, a precizat, în plus față de cele cunoscute până cum, într-o declarație remisă ieri Mediafax, că a fost „șantajat și amenințat cu moartea de către Sorin Ovidiu Vîntu și Ion Ilie“, nu doar pentru suma de 150.000 de euro, cum s-a știut inițial, ci pentru o sumă cu mult mai mare, o așa-numită taxă de șmecher, cum i se zice în mediul țigănesc din care provine Vîntu. Ghiță a spus că Vîntu i-a cerut „peste două milioane de euro pe an, timp de cinci ani, fără acte, ca taxă de liniște“.
Sorin Ovidiu Vîntu și Nelu Legiune, pe numele său de buletin Ion Ilie Cezar, killerul care trebuia să-l execute cu ani în urmă pe Harnagea, au fost ridicați în urma flagrantului delict organizat de procurori, care au marcat cei 150.000 de euro pretinși ca primă tranșă de SOV de la Sebastian Ghiță, pentru a nu-i rezilia contractul de management după ce acesta a investit patru milioane de euro.
Borfașul protejat de cadrele corupte ale serviciilor de informații
Micul infractor dintr-un târg de provincie avea însă aspirații de amploare, nu doar jefuirea românilor. El visa la conducerea României, transformată eventual într-un bantustan privat. Fostul contabil de la întreprinderea comercială de stat pentru mărfuri alimentare și alimentație publică Roman, condamnat la închisoare prin sentința penală nr. 570/14.09.1981 a Tribunalului Județean Neamț, remarcat de judecători pentru „stăruința pentru realizarea activităților ilicite“, a ajuns peste ani, când se lăuda că pentru el „10 milioane de dolari sunt bani pentru trabucuri“, „sponsorul“ vârfurilor statului român. Pe statul său de plată s-a aflat cam toată lumea bună a FSN/PDSR/PSD – de la Ion Iliescu la prim-miniștrii Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu și, de asemenea, șefii serviciilor secrete – Ardelean, Timofte, Fulga.
Persoanele care-i stăteau în cale urmau să fie asasinate. Pe lista lui Vîntu s-au aflat, pe lângă fostul șef al SIE, și alte personaje care-i încurcau afacerile – Dan Andronic, Dan Fischer, Costel Bobic, Petre Mihai Băcanu. Harnagea a afirmat: „În 2000, am primit un raport care spunea că Sorin Ovidiu Vîntu caută oameni în zona interlopă pentru a-i folosi în asasinate… Raportul mi-a fost înaintat fiindcă, după spusele acelui ofițer, eram o posibilă țintă. Am cerut unității care se ocupa de protecția informativă și operativă a SIE să cerceteze această informație. Întregul document, inclusiv concluzia cercetării până la data când am părăsit Serviciul, au fost predate unității de profil. Intermediarul găsit de Vîntu pentru a aranja asasinatele era Călin Mailat, un personaj din lumea interlopă aflat în solda lui SOV, care urma să fie plătit cu 70.000 de dolari“.
Ulterior, la șefia SIE ajungând Fulga, alt slujbaș al lui Vîntu, dosarul este făcut nevăzut. O parte din datele precizate de Cătălin Harnagea sunt întărite de documentele aflate în posesia redacției „Curentului“, prin declarația unei foste gărzi de corp a lui SOV, aflat cândva pe poziția lui Alexandru Stoian, omul de încredere al lui Vîntu, cel care media transferurile financiare către Nicolae Popa, aflat la Jakarta, după ce a fost exfiltrat din România personal de Victor Velișcu, mâna dreaptă a lui Radu Timofte, fostul șef al SRI. Dan Andronic ar fi urmat să fie răpit și „adus la discuții“ la vila lui Vîntu, „discuții“ care s-ar fi putut încheia pe traseul Lacul Morii, cu o bucată de ciment atârnată de gât.
Rakeții, dealurile Moldovei și deficiențele de comunicare SOV – Măgureanu
Măgureanu a apărut public, după ce Vîntu l-a invocat în dialogul său cu Ghiță, tânărul golănaș, susținând printre sughițuri comice, cică, ba că nu știa ce a zis Vîntu de el, ba că de fapt el este foarte amuzat, că nu mai poate de râs, că se zvârcolește pe jos de cât de plin este el de reflux gastric umoristic. El pretinde că nu a practicat cu infractorul french kiss, adică, în versiunea lui Vîntu, trasul reciproc al limbilor în gură, decât după anul 2000, că până atunci cică îl avea în vizor, adică îl urmărea acționând pe la spate, cum urmărea el pe toată lumea cu care apoi intra în relații de colaborare, ca un șarpe descurcăreț ce era el. Pentru „Kamikaze“ a recunoscut că a avut relații cu cel pe care l-a urmărit, dar a insistat că nu vrea să se știe asta. Întrebat cu privire la pasajul din stenogramele în care Vîntu spune că „Am cerut voie de la Măgureanu să omor rakeți și am omorât nu zeci, sute“, fostul șef al SRI a răspuns: „Ha-ha-ha, ha-ha-ha!!! Nu mă interesează asta, e o bazaconie. Ha-ha-ha-ha, strașnică chestie! Scuzați-mă, eu relații cu el am avut după 2000, cam așa, încoace. Până atuncea nu prea ne-am pupat, că era în vizorul nostru. Dar dumneavoastră luați asta ca pe o discuție particulară. Nu veți scrie nimic din discuția cu mine“.
Mai nuanțat a fost însă Măgureanu în declarația preluată pe Antene, unde a recunoscut că a avut o relație cu Vîntu, că s-a pupat adică, nu se știe dacă la nivelul french kiss, și că i-a spus să se ocupe de rakeți, dar a pretins că nu i-ar fi zis să-i omoare, „să-i împușcăm“, ci să-i scoată la lumină!
Așadar, de fapt Măgureanu recunoaște că a existat o „colaborare“ cu Vîntu, confirmând povestea cu rakeții, atâta doar că invocă practic o deficiență de comunicare, la nivel de metalimbaj, ceva de ordin filologic. O situație asemănătoare, de confuzie și deficiență de comunicare, a generat o dramă, soldată cu o crimă oribilă, ce s-a petrecut în 2002 în orașul Ponte Capriosa din Elveția, unde doi români asasini au șocat comunitatea elvețiană și nu numai. O femeie însărcinată, care urma să nască doi gemeni, a fost ucisă în propria locuință. Flavia Bertozzi a fost omorâtă de un român care a vrut să se răzbune astfel pe soțul victimei, Andrea Bertozzi, vameș la punctul de trecere Chiasso Brogeda, între Elveția și Italia. Ucigașul a povestit ulterior, după ce a fost prins, la Năvodari, că i-a tăiat gâtul Flaviei deoarece a înțeles greșit un semn făcut de complicele său, care ar fi dat de înțeles cu o miș-care a mâinii că trebuie să se care din casa victimei, după ce au speriat-o de moarte, dar semnul din mână al complicelui a fost interpretat ca un gest ce semnifica tăierea gâtului femeii.
Așa și cu Măgureanu, complicele lui Vîntu în operațiunea rakeții îngropați în dealurile Moldovei. Măgureanu spune că a convenit cu Vîntu să-i scoată din tenebre pe rakeți, „nu să-i împușcăm“, dar e posibil ca Vîntu să fi înțeles că trebuie să-i omoare. Oricum, asta arată că a existat un O.K. al lui Măgureanu față de Vîntu – chestiune, iată, „de necrezut“ pentru magistrații de azi ai României, care par să fi trăit sub un clopot de sticlă, într-o casă de maici, nu în România reală, aceea în care și-a făcut de cap atâția ani sfidând statul Sorin Ovidiu Vîntu, autor de aforisme înțelepte pe tema întăririi statului în fața acțiunilor sale distructive. Măgureanu este contradictoriu în propriile-i declarații, susținând ba că abia după 2000 a „relaționat“ cu Vîntu, ba că de fapt îi dădea O.K.-uri celui pe care cică îl urmărea, până să treacă la limbi în gură, ca să-l cităm pe metalingvistul Vîntu.
Vîntu și complicii săi din tenebre
Puțină lume crede astăzi că Vîntu era „capo di tutti capi“ al combinațiilor veroase, de jaf, în care a fost implicat. Mai degrabă se susține ipoteza că acesta a fost un mandatar, care a fost susținut din spate de cadre corupte din SRI. Care însă nu aveau cum să acționeze de capul lor. Măgureanu a condus discreționar SRI-ul, într-o perioadă marcată de corupție și afaceri necurate la scară mare, dacă ar fi să amintim doar de cazul Jimbolia sau de acțiunile de contrabandă ale șefilor SRI Prahova, cadre acoperite la vârf de ofițeri superiori de genul celebrului general al șpăgii, Ovidiu Soare, bielă-manivelă a PSD-ului lui Adrian Năstase. Numai naivii duși cu capul își pot imagina că măruntul găinar de Roman, hoțul de la Aprozar, expert în șutitul de făină din băscuțele moldovenești, turnător mărunt al Securității, pușcăriaș, gogoman, mitoman și cu un ego supragonflat, ajungea să aibă în subordine generali ai Securității – și ai SRI, fără acordul cuiva din sistem.
De unul singur, fără complicitatea haitei de securiști, politruci și țigani, nu avea cum să execute SOV combinațiile securistoide care au devalizat România. În epoca de glorie a șarpelui cu ochelari, cum i se zicea lui Măgureanu, prin utilizarea schemelor Ponzi, un total de aproape 6 milioane de români au fost jefuiți de economii. A fost perioada teribilelor „privatizări“, a trecerii averii muncite de români în trei generații în mâinile țiganilor și securiștilor kaghebizați, prin metoda certificatelor, totalizate în proporție de peste 90% în mâinile unui singur om, fostul aprozarist, ciocofonist și pârnăiaș Sorin Ovidiu Vîntu. SOV aduna șchiopătând pe la gurile de metrou certificate, alături de țigani, după care hoții cu gulere albe, cadrele SRI-ului și ale SIE, mai mult sau mai puțin conspirate, întemeiau fonduri de investiții și bănci – aspiratoare de bani negri, întorși apoi în catacombe, cu sacul, noi-nouți și spălați.
Caritasul, fondul Gerald, fondul SAFI, megațeapa FNI, plus căderea a vreo șase bănci, de la Dacia Felix la Banca Religiilor, au lăsat milioane de români în pielea goală, cu mâna întinsă la margine de drum. Înalți funcționari ai BNR, totodată cadre ale Securității și SRI-ului, au făcut zid în jurul micului contabil din prăfuitul târgușor din fundul Moldovei în care maștera sa vindea flori și semințe în fața haltei intitulate pompos gară. Așa s-au clădit noi kapitaliști de Top 300, de fapt, cu toții agenți, turnători și cadre ale Securității, reutilizați de Ion Ilici Iliescu, pe culoarul moscovit, plus politruci ai Partidului Comunist renuvelați în businessmeni.
Faptul că Vîntu se laudă acum nepedepsit cu activitatea sa și a bandelor de țigani din România, povestind cum a lucrat pe mână cu găștile de securiști, cum a omorât și dat în cap concurenței, cum a livrat ce-a mai rămas din țară tuturor veneticilor, nu este decât bomboana pe colivă. Să sperăm că apucăm să-i cântăm totuși cândva măcar prohodul bătrânului golănaș, cu securiștii și șerpii săi cu tot.George Roncea
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
