Scandalul „Cotidianul” – Porcăiala din ograda lui Vîntu

Orătăniile din ograda lui Vîntu s-au pus pe câråit, odată cu sosirea lui Nistorescu la cårma publicației „Cotidianul“. Tonomatele se cocoșesc unii la alții, guiță, latră, orăcăie, cotcodăcesc, care mai de care pe limba lor. Papagalii plătiți cu sume colosale pentru a naște găini cu pui vii pe hårtie își sar unul altuia la gåt. Zavera s-a încins de la venirea lui Nistorecu la ziar, treabă cu care Vîntu nu ar avea nicio treabă, după cum a declarat acesta ziarului „Evenimentul Zilei“, dintr-o barcă care naviga liberă în jurul Ciprului.
Nistorescu este făcut cu ou și cu oțet că ar fi „cenzurat“ un material super-mega califragilistic, scris de o galinacee (arondată îndeobște ridicării de osanale prea-nefericitului din Dealul Patriarhiei, Daniel Ciobotea). Blogeri, comentatori de tot felul, de la reputatul Dan Andronic și până la spaima blogerilor – Zoso, bloger faimos – se bagă în seamă pe tema scandalului. Zoso zice, emfatic: „Nistorescu grăbește sfârșitul «Cotidianului», pentru că nu mai însemna nimic pentru nimeni și pentru că Doru Bușcu și Adrian Ursu erau incapabili. Vîntu a adus la «Cotidianul» un dur, destul de nebun și destul de prost pentru a vrea să se bage în troacă. Ziariștii coioși de la «Cațavencu» de altădată sunt acum mielușei. Tot Trustul e condus de mielușei mulțumitori stăpânului Vîntu că bagă bani în curul lor de manageri incompetenți“.
Zoso e contrazis de circarul ICR, sugiucul lui Patapievici, Mircea Mihăieși, care dă de pământ cu Nistorescu în „Evenimentul Zilei“: „Cotropit de ură, Vîntu a făcut greșeala majoră a strategiei sale politice. Atâta vreme cât a cumpărat pe bani grei oameni cu credibilitate (de la Hurezeanu la vedetele „Academiei Cațavencu“), el a putut să semene confuzie. Prin Nistorescu, întruchipare a grobianismului, grosolăniei, vulgarității și resentimentului în presa românească, cenușiul murdar de la «Cotidianul»-Realitatea virează precipitat spre negru. Și acolo va rămâne. Vladimir Tismăneanu are dreptate: cu fantomele nu discuți“.
„Gurul“ Tismăneanu nu ne interesează ce zice, și nu-l putem cita pentru a nu fi făcuți, doamne ferește, antisemiți sau anti-Iliescu sau anti-Băsescu, însă îl cităm pe Nistorescu care, vexat, răspunde: „Dintr-o țâfnă de doi lei, cineva din redacția «Cotidianul» a transmis confraților că am comis un act de cenzură prin scoaterea unui articol despre poetul și editorul Petre Romoșan. Neînțelegerea este enormă și, în ciuda isteriei create, mă simt obligat“ etc. ș.a.m.d…
Tragem deci concluzia că așa-zisa controversă a galinaceelor mogulului eolian (infractor neprins, hoț cinstit) se dă pe tema „deontologiei“, iar cufureala media din jurul „scandalului“ are ca miză noua linie a „Cotidianului“, quality hârtie de veceu care îl costă pe Vîntu 1 milion de euro pe lună. „Deontologii“ „Cotidianului“, recrutați de la „școala gedesistă de mâncat fecale cu polonicul de argint“ (pentru a-l cita oarecum pe deontologul-șef al presei – CTO-ul), s-au pus pe aruncat fecale pe ventilator, după ce s-au scremut la greu pentru a zămisli o căcărează media. Huiduiala reciprocă urcă pân’la cer, iar porcăiala arată o ireconciliabilă poziționare a taberelor deontologilor lui pește.
„Deontologii“ de la „Cotidianul“ nu s-au frisonat însă până acum de apartenența lor la un complex media creat prin fraudă, prin uriașa combinație finaciară FNI-FNA, care a adus aproape 350 milioane de dolari în buzunarele private ale lui SOV.
Alături de „Cotidianul“, Realitatea TV, Money Chanel, „Academia Cațavencu“, „Ziua“, NewsIn etc. sunt fondate pe banii sifonați de Vîntu prin megațeapa care a lăsat cu ochii în soare sute de mii de români.
Deontologilor care chițăie acum din răsputeri, pe tema libertății presei, „le-a scăpat“ ecuația elementară – FNI, FNA, BA, BID, BRS, unde cheia problemei este Sorin Ovidiu Vîntu. Le-a scăpat că salariul le vine de la falimentul controlat din anul 2000 al Fondului Național de Invesțitii, în urma căruia peste 300.000 de oameni s-au trezit jefuiți de bani.
Au uitat de Fondul Național de Acumulare, unde investitorii au fost trași pe sfoară și de cele două bănci, Banca de Investiții și Dezvoltare și Banca Română de Scont, de unde au dispărut uriașe sume de bani.
Se agită acum vorbind papagalicește despre Securitate și presupusul informator Romoșan, amicul lui Nistorescu, plini de patos justițiar, uitând că ei, ca ziariști, fac parte, de fapt, din agregatul slugilor lui Timofte-SRI, instituția emasculată de pionii lui Vîntu, care a avut grijă să țină ochii bine închiși acoperind, ca și Justiția noastră diafană, fraudele lui SOV.
Imaginea de acum a scandalului din jurul lui Nistorescu s-ar putea completa perfect cu descrierea acestuia, din  Evz-ul anilor ‘90 unde, într-un editorial interesant, semnat chiar de el, aflam despre vizita pe care i-a făcut-o la redacție o persoană șontâcă la un picior. Tipu’, zicea Nistorescu, ce nu-și aranjase încă dantura, căuta colaboratori/parteneri de… hai să le zicem afaceri… sau, mai degrabă, inginerii financiare-escrocherii. Atunci Nistorescu s-a declarat siderat, oripilat, șocat de imaginația mustăciosului handicapat. Astăzi, șchiopul mustăcios din barca ce se învârte în jurul Ciprului le trimite bezele tuturor.
La așa presă, așa scandal…