Șobolanii lui Vîntu au dat în boala guzganilor nebuni

Înainte de ziua de 6 decembrie 2009, am primit pe mail o întrebare încuietoare, de la Cozmin Gușă, care mă interoga, șmecherește, că ai săi erau siguri pe victoria lor, „ce-o să fac pe 7 decembrie“? Contextul nu era foarte prietenos, tocmai mai primisem cåteva avertismente și amenințări din partea diverselor cadre aflate în solda taberei oligarhilor și a PSD.
I-am răspuns partenerului de afaceri al lui Vîntu că mă voi așterne pe băut, ceva tare cu gheață și lămåie. Ceea ce tocmai fac și acum, din motive similare, privind la Realitatea cum se sparge în figuri gașca lui Vîntu, aruncată cu spume împotriva lui Băsescu, de parcă Băsescu ar fi hoțul de la FNI. Atunci scriam, la sfårșitul campaniei electorale care a fost un război în toată regula, pe viață și pe moarte, că „Președintele tuturor romånilor, fostul căpitan al oceanelor și mărilor, Traian Băsescu, ne-a făcut o bucurie cu mult peste așteptări, unora ca mine, oferindu-ne șansa de a aplica o lecție usturătoare găștii moguliene, lui Ilici, scursorilor din jurul acestora, din servicii și de aiurea sau din alte bordeluri de presă…“.
Gașca a turbat de tot acum. Nu se mai sfårșește revărsarea imundă, excremențială cu Vadimi, Diaconești, Turcești, Cetepei, Chirieaci și alți carcalaci din solda lui Vîntu, putorile și jagardelele care s-au tot îmbuibat în ultimii ani cu banii furați de la cei peste 300.000 de romåni de SOV.
Deontologii de buzunar ai lui Sorin Ovidiu Vîntu s-au tåråt din găurile lor împuțite, s-au înșirat pe sticla televizoarelor, șuvoaiele de libărci răspåndind un iz pestilențial, de vermină scursă din rahat de guzgani. Cu toții cu spume pe Băsescu. Ce mai vaiet, ce mai schelălăieli, ce mai chirăieli isterice ale loazelor care au tot îmbăloșit ecranele televiziunilor, zoaiele care au împuțit atåția ani ogorul presei, care atåția ani au mințit, au mințit, au mințit. Lingăii bucilor schiloade ale bișnițarului ciocofonist la Secu ajuns oligarh au rămas fără obiectul muncii.
Cånd l-am văzut și pe Mircea Dinescu, tuns ca la Revoluție, spumegånd pe sticla televiziunii și urlånd că vine Garda de Fier, ba chiar pomenind și de Moscova, locul de baștină al propriei sale familii de kaghebiști, am avut, pentru prima oară, un sentiment clar că am învins – însă abia acum, la 20 de ani de la momentul ‘89.
„Îi va cauza la sănătate“ chestia de azi cu Vîntu, l-a amenințat măscăriciul Dinescu pe Traian Băsescu, iar Stelian Tănase, cu o alură doctorală, tipic gedesistă, s-a pronunțat și el, profund, „va fi un ecou internațional“ în timp ce Vadim, Tribunul homosexualilor, a pomenit de eșafod pentru Băsescu, continuånd seria amenințărilor lui Dinescu. Momentul de azi părea o continuare a altui moment de vårf al Realității, din ziua de 25 noiembrie 2009 – cånd Vîntu și Patriciu se spårcåiau pe Realitatea, în tandem, la adresa lui Traian Băsescu, plini de ifose capitaliste, acumulate probabil din vremea cånd prăduiau împreună Rompetrolul.
Mă gåndeam atunci la cåt de bine le-ar sta lor împreună, pe mai departe, în același penitenciar. Se pare că nu m-am înșelat. Tocmai am aflat că s-au isprăvit bilețelele colorate cu termene de amånare scoase din pălăria de scamator în Dosarul Rompetrol. Momentul de azi l-am prezis, deși nu sunt Mafalda, ca Năstase, cu ceva vreme în urmă, cånd scriam: „Vestea «găsirii» lui Nicolae Popa, omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vîntu, care ar urma să execute 15 ani de pușcărie pentru rolul său în uriașa fraudă a FNI, aduce fiori reci pe spinarea mogulilor pe care i-am putut vedea recent răscrăcăråndu-se – ca Dinu Patriciu – pe ecranele ateleviziunilor, vituperånd la adresa lui Traian Basescu din răsputeri. Patriciu și Vîntu joacă cartea vieții lor în încercarea disperată a răsturnării președintelui“.
Tot eu aduceam aminte atunci că „Cel care l-a scos din țară pe Nicolae Popa, Victor Velișcu, omul de la dreapta lui Radu Timpofte, șeful unui SRI de slugi ale lui Vîntu, era unul dintre artizanii escrocheriei FNI, iar cel care îi dădea raportul lui Vîntu era chiar el, Răducu, prins de ofițerii de la E în flagrant. Oamenii au fost mătrășiți, scoși la pensie – desigur nu au primit pensii atåt de grase ca Velișcu, deoarece ei și-au servit doar țara, nu și pe Vîntu. Pensionarul fericit Velișcu, devenit general de brigadă și-a înființat apoi o pensiune, iar de FNI și de implicarea sa în marele jaf nu s-a mai suflat un cuvånt“.
Începutul sfârșitului
Nici eu nu credeam că vom vedea foarte curånd momentul dreptății. Un internaut mi-a trimis următorul comentariu la unul dintre articolele scrise despre FNI și Sorin Ovidiu Vîntu, care închide în puține cuvinte „cazul Vîntu“, și pe care nu pot să nu-l citez, chiar dacă se exprimă mai contondent, justificat avånd în vedere că și-a pierdut toată averea deoarece el nu a avut parte de un minunat prieten ca Nicolae Popa.
„Vîntu este un nenorocit de infirm care a nenorocit sute de mii de oameni în foamea sa nebună și bolnavă după bani. Din cauză că nu i se scoală, a rămas cu o singură pasiune – posesia banilor. Șchiop, infirm, neputincios, mitocanul ăsta neghiob și analfabet ajuns șmecher de oraș, își dă acum aere de Harvard, cu trabucul înfipt între dinți, după ce pe vremuri se tåra prin fața gurilor de metrou tranzacționånd certificate. Stårpitura asta ne scuipă acum din spatele gărzilor sale înarmate, selectate din råndurile foștilor ofițeri SPP, SRI, ETC. Familia mea a rămas fără nimic după căderea FNI. Tot ce au muncit bătrånii o viață s-a dus p..lii de suflet. Sper să-i crape burdihanul expropiatului, cu un trabuc înfipt în c..r și sper să apuc momentul pentru a scuipa pe fereastra pușcăriei care-l așteaptă pe jegul uman – Sorin Ovidiu Vîntu“.
Replica mea la aceste considerații amare a fost că: „personal, nu cred că victima lui Vîntu va avea ocazia să-și vadă visul cu ochii, dar speranța moare ultima, nu-i așa?…“.
Iată că m-am înșelat și eu totuși… mai ales că am aflat că lotul se extinde.

SOV, un pericol public în stare pură
Pe postul de televiziune al lui Sorin Vîntu, Realitatea TV, s-a afirmat ieri că nu se justifică reținerea mogulului, deoarece nu este un pericol public. Insistența cu care a fost repetată această idee ne obligă să remarcăm, pe bună dreptate, că dacă nici SOV nu e „pericol public“, atunci această expresie trebuie scoasă din Codul penal. Un individ care a păgubit 300.000 de oameni, printr-o singură operațiune, care a înființat o mașinărie de propagandă mass-media antiromânească, care a cumpărat jurnaliști și i-a transformat în tonomate folosite pentru atacarea adversarilor din afaceri sau a instituțiilor statului român, care a cumpărat funcționari ai statului sau și-a infiltrat oameni la vârful instituțiilor de stat este un pericol public sui-generis. Șantajistul Bogdan Chirieac, confidentul și sclavul necondiționat al lui SOV, vorbea chiar de o operațiune politico-mediatică îndreptată împotriva stăpânului. Toți au uitat de faptul că însuși mogulul a confirmat, anul trecut, că el poate influența, dacă vrea, pe oricine și că preferă mai degrabă să cumpere un funcționar, decât să-l infiltreze. „Nu am oameni în structurile statului. Pentru mine ar fi mai ușor să cumpăr unul din structură decât să-l plasez acolo, dacă aș vrea să fac astfel de lucruri… Dacă statul este incapabil să-și protejeze resursele, este treaba statului. Omul de afaceri încearcă. Este treaba statului să-l prindă și să-l lege. Întăriți-vă statul!“.