Stelian Tănase a „înhămat” TVR la „căruța” electorală al lui Mircea Diaconu

Proaspăt „omologat” în fruntea TVR, Stelian Tănase nu ratează absolut nici o ocazie de a se văicări despre situația financiară catastrofală în care se zbate televiziunea publică. Mai mult decât atât, nu ezită să îngroașe obrazul și să ne vâre mâna în buzunare pretinzându-ne să-i salvăm, pe banii noștri,  penibila șandrama mediatică, al cărei „bulibașă” a ajuns, practic, pe nepusă masă. Dar asta nu este decât pentru noi oamenii de pe stradă, naivii dispuși să-i ascultăm palavrele care, abia dacă mai reușesc să ascundă, faptul că fostul „politolog” Stelian Tănase  a cam „năpârlit” și s-a preschimbat, aparent brusc, în ceea ce el a fost, cu adevărat în  toată viața lui: un politruc fără coloană vertebrală care, mai agil ca o giruetă meteorologică, a știut să se orienteze și să se reorienteze din punct de vedere ideologic exact la momentul potrivit. Cocoțat în fruntea televiziunii publice la insistențele PNL, „nea” Stelică s-a orientat rapid către PSD-ul condus de Victor Ponta, cel care l-a și „titularizat” în funcție. Drept mulțumire, Stelian Tănase nu a ezitat, nici o clipă, să aducă și TVR-ul la picioarele PSD. Astfel, la scurt timp după ieșirea PNL de la guvernare, actualul nostru Premier a ajuns la cuțite cu fostul lui aliat liberal, de la care încearcă să smulgă cât mai mulți „dizidenți” dispuși să-i intre în grații, iar Stelian Tănase s-a făcut luntre și punte ca să-i ofere, și el, o cât de modestă mână de ajutor.Cea mai nimerită ocazie s-a dovedit a fi candidatura pentru alegerile europarlamentare a fostului liberal Mircea Diaconu, histrionul care lansat pe scena noastră politică tot de către liberali, s-a apucat să joace „travestit” în „independent”.

Buletin de Bruxelles

Cândva, pe vremea regimului comunist, prin anul 1983, actorul Mircea Diaconu a jucat într-un film cu tentă ușor propagandistică, intitulat „Buletin de București”. Dar asta a fost de mult, pe vremea „Epocii de aur”. Acum, în democrație, pretențiile i-au crescut, din ce în ce mai mult. Iar după cum știm, în acest moment Mircea Diaconu a devenit exact cum bine spun băieții de la „Paraziții”: „fericitul câștigător, al unui loz necâștigător”. Acuzat de către inspectorii ANI de incompatibilitate, el este „posesorul” unor sentințe definitive prin care justiția română îi interzice, până la anul, să mai ocupe vreo funcție publică. Ei bine, nu! Fostul liberal Mircea Diaconu cel care, în trecutul nu foarte îndepărtat, s-a ținut cu ghearele și cu dinții de fotoliul de parlamentar, vrea acum cu totul altceva. Astfel că, spre deosebire de eroul filmului mai sus pomenit, el visează acum să-și facă rost de un  „Buletin de Bruxelles”. Buletin european pentru care ar face absolut orice să și-l obțină. Iar pentru a reușii să treacă peste această „punte” îngustă, el s-a făcut frate  cu cine s-a nimerit. În acest caz s-a nimerit Dan Voiculescu la pachet cu tot cu „Antenele” și cu „anteniștii” lui. Anteniști care, deveniți și ei peste noapte niște aliați de bază ai PSD-ului  condus de Victor Ponta, s-au dat peste cap ca să-l prezinte pe Mircea Diaconu ca pe un erou, un independent” care se luptă din greu cu „justiția băsistă”. Plimbat de colo colo prin partidele post-decembriste, Mircea Diaconu, ar putea fi considerat un soi mai aparte de „liber-schimbist”. Dar nu în sensul în care-l definea Caragiale, de adept al unei modernizări precoce și prost înțelese. De fapt ca să respectăm adevărul, el nu este decât un „fripturist”: a stat în Parlament doar ca să apuce o pensie mai acătării, iar acum vrea în Parlamentul European pentru că… pentru că „tot bani!”

„Ați mințit poporul, cu televizorul”

Cândva, la începutul anilor 90, opozanții regimului FSN-ist scandau, aproape fără oprire „Ați mințit poporul, cu televizorul”. Exact asta a făcut, de curând, și Stelian Tănase, care a pus televiziunea publică la picioarele lui Mircea Diaconu. Dar nu a mai făcut-o grobian, ca pe vremea lui Ion Ilici Iliescu, ci cu mult mai subtil, că doar de, de-aia este ditamai intelectualul! Sâmbătă, Tribunalul Municipiului București a admis contestația depusă de Mircea Diaconu împotriva deciziei Biroului Electoral Central, care îi respinsese candidatura independentă la alegerile europarlamentare. Dar, pentru că acea decizie nu este definitivă și va fi atacată la Curtea de Apel București, TVR-ul condus de Stelian Tănase a  găsit de cuviință să-l readucă pe Diaconu în atenția publică. ?ê?£i să-l prezinte, dar nu ca politician de două parale ci din postura lui de actor care, foarte sincer vorbind, nici aceea nu a prea rupt „gura târgului”. Astfel se face că postul TVR 2 i-a dedicat actorului Mircea Diaconu, o ediție întreagă din ciclul „Duminica filmului românesc”. Asta însemnând prezentarea a două filme în care acesta a interpretat rolurile principale. A fost vorba despre „Mere roșii”, difuzat duminică de la ora 14.10, și „Asfalt tango”, de la ora 20.10. Ei bine, alegerea acestor două filme nu a fost absolut deloc întâmplătoare. Primul, realizat în anul 1976, a fost dedicat parcă, special nostalgicilor care, urmărindu-l își revedeau propria lor tinerețe. Dar și un Mircea Diaconu la fel de tânăr. Acolo, el a interpretat rolul unui medic chirurg care, consumator fanatic de mere roșii, era și un excelent profesionist. Un personaj tipic propagandei comuniste: inflexibil în privința respectării principiilor morale, se afla într-o luptă permanentă cu indiferența și ignoranța celor din jur, cu obtuzitatea și carierismul directorului spitalului. Bine intenționat și gata de sacrificii personale, doctorul „devorator” de mere, neapărat roșii, el consideră că are pe lume un singur dușman real: moartea, pe care, din păcate, nu reușește întotdeauna s-o înfrângă. Așadar un soi de erou singuratic, sau hai să-i zicem mai bine un „independent” exact așa cum se prezintă Diaconu cel din zilele noastre. De fapt s-ar părea că merele au fost un soi de obsesie a lui Mircea Diaconu: prin 1983, el a jucat și în filmul „Căruța cu mere”. Te pomenești că mâine-poimâine o să-l vedem agățat, precum un viermișor pe cât de oportunist pe atât de „bine orientat politic”, și dă mărul electoral, verde de astă dată, al PMP-ului. Așadar, să-l vedem cotind-o, încă odată spre barca Partidului Mișcarea Populară. Difuzat, în fapt de seară, începând cu ora 20,10, cel de al doilea film dedicat lui Mircea Diaconu a fost „Asfalt tango”, realizat „în democrație”, prezintă o Românie ciudată care se chinuia să intre într-un capitalism de-a dreptul inuman. Acțiunea lui se învârte în jurul a 11 fete frumoase care, atrase de vraja mitului occidental, pornesc spre Paris, duse cu un autocar ce ar fi urmat să le ducă exact în miezul strălucitor al „Orașului Luminilor”. Aceea ar fi urmat să fie călătoria vieții în care, spre ghinionul lor au pornit însoțite de un impresar local dubios, un șofer fără scrupule și o franțuzoaică unsă cu toate alifiile, obișnuită cu lumea dură a show-biz-ului. Nota de aventură era dată de soțul uneia dintre fete, care nefiind în stare să accepta ideea că a fost părăsit o pornește pe urma lor într-o cursă  aventuroasă punctată cu furturi de mașini, atacuri armate și răpiri. ?ê?£i cine să fi fost „Făt-frumosul” acestei povești, gata să facă dreptate în acea lume a capitaliștilor veroși? Bineînțeles că personajul interpretat de fostul liberal și actualul „independent Mircea Diaconu. Un „independent” care, purtat pe brațe de „Anteniștii” lui Voiculescu, se chinuie din răsputeri să biruie, la grămadă, atât „mafia portocalie” cât și „justiția băsistă” care s-a pus pe capul lui și nu-l lasă șă-și facă rost de „buletin de Bruxelles”. Bine, bine, înțelegem că și lui Stelian Tănase i-or fi plăcând merele. Dar oare nu i s-o fi acrit, totuși, de ele? Sau măcar de Mircea Diaconu, care anul trecut, pe 15 decembrie, a fost prezent, tot pe TVR2 și tot cu două filme. Unul a fost proaspăt revăzutul „Mere roșii” iar cel de al doilea s-a numit „Secvențe”, un alt film comunist realizat în anul 1982. Bine, am înțeles: cocoțat la cârma televiziunii publice, Stelian Tănase și-a pus în minte să ne culturalizeze cu orice chip. Astfel că, dacă acel „chip” este al lui Mircea Diaconu, asta este! Totuși, dacă chiar l-ar interesa marile valori ale scenei și marelui nostru ecran, el ar fi trebuit să știe că, pe 7 aprilie era ziua de naștere a colosului artistic numit Amza Pelea. ?ê?£i sincer vorbind, din tot sufletul am fi preferat să-l revedem pe Amza, în loc să ni-l aducă pe Mircea Diaconu ca să ne strepezească dinții, pentru a „en-șpea oară” cu merele lui pădurețe.

Vasile Surcel