Tariceanu – primul demnitar roman care a parafat bomba ecologica Rosia Montana

– Ministrul Industriei şi Comerţului, Tăriceanu a dat girul Agenţiei pentru Resurse Minerale pentru asocierea între Gabriel Resources

– În timp Experţi de mediu, fundaţii ecologice, politicieni de mediu, reprezentanţi ai bisericii dar şi reprezentanţi ai Guvernelor de prin statele vecine şi cei ai Comisiei Europene sunt împotriva distrugerii paradisului de la Roşia Montană, premierul rămâne foarte încântat de exploatarea zăcămintelor aurifere din zonă

– Beneficiul economic al statului român (rezultat ca 2% din profit drept redevenţe de exploatare, impozitele pe salarii, alte venituri indirecte) este nesemnificativ în raport cu consecinţele proiectului ţinând cont că valoarea aurului preconizat a se extrage depăşeşte două miliarde de dolari.

A fost odată ca niciodată. Că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. Numai că Roşia Montană încă mai există şi povestea este cât se poate de reală iar protagoniştii sunt personaje, în nici un caz de poveste. Istoria începe în anul 1994 când oficialii Ministerului Industriilor au elaborat o listă a proiectelor prioritare pentru cooperare internaţională în industria minieră. Cel mai important părea a fi cel de la Roşia Montană, despre care informaţiile spuneau că acolo ar fi zăcăminte cu o ridicată concentraţie de aur.

În anul 1995, Consiliul de Administraţie al Regiei Autonome a Cuprului Deva, schimbându-şi între timp numele în Minvest Deva, a întocmit un caiet de sarcini prin care se prevedea căutarea unui partener străin care să aducă surse de finanţare pentru care ar fi primit la schimb 49% din întreaga afacere. Restul, de 51 de procente ar fi trebuit să revină statului român, proprietarul zăcământului. Auzindu-se până în Australia de Vest de aurul din subsolul de la Roşia Montană, un om de afaceri -bazat- a trimis o scrisoare prin care propunea statului român un troc ce ar fi avut în vedere prelucrarea minereurilor auro-argintifere în amestec cu steril vechi.

Vice-versa..

Aşa a intrat în scenă primul personaj de poveste: Gabriel Resources. Fără a se sta prea mult pe gânduri, în anul 1995, luna septembrie s-a semnat un acord prin care statul deţinea maxim 49% iar partenerul australian restul de 51 de procente. Adică, tocmai invers faţă de cum se hotărâse în cadrul Consiliului de Administraţie al RAC Deva. Ca să nu mai vorbim de faptul că la acel moment, SC Gabriel Resources nu a fost obligată să depună nici un fel de document care să dovedească bonitatea firmei. Şi pentru că timpul costă bani, cei de la RAC Deva au trecut rapid la treabă şi au dat licenţă de exploatare pentru zonele vizate, fără să existe acordul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Cel care a semnat pentru RAC Deva este fostul director general Mircea Dobre, împotriva căruia la începutul lunii iunie DNA a început urmărirea penală pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. Dobre este acuzat că prin semnarea unor contracte şi acte adiţionale s-a ajuns la pierderea de către statul român a unei părţi importante din afacerea Roşia Montană.

Din documentele prezentate la dosar, este evident că ponderea statului român s-a diminuat printr-o serie de acte, semnate de către fostul director de la RAC.

Tăriceanu semnează fără regrete

Între timp, adică în anul 1997, apare un alt personaj al poveştii. Călin Popescu Tăriceanu, la acea dată ministrul Industriei şi Comerţului, comunica sub semnătură Agenţiei pentru Resurse Minerale acordul său pentru asocierea între Gabriel Resources, companie fără experienţă în domeniul minier, înregistrată în Barbados şi Regia Autonomă a Cuprului Deva, asociere care va purta numele de SC Roşia Montană Gold Corporation SA. În concluzie: Gabriel Resources deţine 80% din acţiuni, Minvest Deva – 19,31%, iar restul de aproximativ 0,69% aparţine unui grup de acţionari români minoritari. Minvest Deva primeşte din partea ANRM licenţa de concesionare şi exploatare a minereurilor din perimetrul Roşiei Montane, având calitatea de titular, iar RMGC afiliat. Licenţa a fost ulterior transferată de la Minvest Deva către RMGC, în octombrie 2000.

Mai apare o problemă. În 1997, după ce Gabriel Resources s-a înscris la bursă, se înfiinţează societatea mixtă, -SC Eurogold Resources SA-, formată de RAC Deva (33,8%), Gabriel Resources Ltd. Canada (65%) şi încă vreo câteva societăţi cu procente insignifiante (Cartel Bau SA Cluj-Napoca, Foricon SA Deva şi Comat Trading SA Bistriţa). La un moment dat, în mod inexplicabil, ponderea RAC Deva a scăzut de la 33,8% la 19,3%. Se pare că şi de această dată, decizia s-a luat fără a exista mandate din partea Adunării Generale a Acţionarilor.

Acordul pentru înfiinţarea societăţii mixte şi l-a dat şi ministrul Călin Popescu Tăriceanu. La distanţă de câţiva ani, acum preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi prim-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu continuă să creadă că ceea ce s-ar putea petrece la Roşia Montană ar fi de folos statului român. El declara la Budapesta, că proiectul minier de la Roşia Montană nu prezintă riscuri exagerate pentru mediul înconjurător. Declaraţiile de susţinere a proiectului propus de către Gabriel Resources lansate de unii politicieni români sunt ciudate, în condiţiile în care reprezentanţii companiei susţin că nu doresc implicarea politicului.