Tartorii tenebrelor – Măgureanu și Talpeș

O emisiune prezentată joi seara de către postul Realitatea TV a adus în lumina reflectoarelor două personaje de catacombă, Măgureanu și Talpeș, reuniți, în aparență, pentru a lămuri apartenența a cel puțin unuia dintre ei la rețeaua serviciilor secrete rusești – KGB. Emisiunea a fost una fără precedent, dacă avem în vedere modalitatea în care a fost realizată: deși formula emisiunii se baza pe un dialog în direct, în realitate aceasta a fost înregistrată în cursul dimineții.

Mai mult, deși emisiunea trebuia să dureze două ore, realizatoarea a fost informată – în timpul înregistrării emisiunii – că nu are la dispoziție decât 50 de minute. Asta din cauză că cineva a supervizat derularea emisiunii, din regie, și a hotărât, peste capul realizatoarei, că trebuie stopat dialogul din studio, după ce Măgureanu a început să dea semne vizibile că se află în dificultate în fața jurnalistului Victor Roncea, cel de la care a pornit scandalul Măgureanu – KGB.
În loc să dezvăluie noutăți fierbinți care să lămurească publicului românesc background-ul lui Virgil Măgureanu și motivația urmăririi acestuia de către celebra unitate anti-KGB 0110 a Securității înainte de 1989, unul dintre invitați, Ioan Talpeș, a schimbat subiectul încercând să-l acuze de colaborare cu KGB pe fostul său cuscru, generalul Constantin Silinescu, ex-prim-adjunct al său la SIE. Talpeș a susținut – bazându-se pe confirmarea tacită a lui Măgureanu – că SRI-ul ar fi documentat o întâlnire neraportată dintre generalul Silinescu și un cadru al serviciilor moscovite. Astfel, întreaga emisiune, al cărei subiect anunțat era "Măgureanu – agent KGB?", a devenit o diversiune televizată, în care atenția a fost abătută asupra unui general din topul serviciilor românești (n.r. – care însă nu putea replica, fiind mort), în loc să se lămurească situația lui Măgureanu, prins în corzi de jurnalistul Victor Roncea. Ca atare, miza emisiunii a fost transferată într-o direcție complet diferită, pe terenul alunecos al datelor controversate, iar cei mai apropiați oameni ai lui Iliescu – foste figuri-cheie ale SIE și SRI, s-au dovedit încă o dată adevărați maeștri ai dezinformării. "Curajoși", tartorii tenebrelor de la Cotroceniul "cârpei kaghebiste" Ion Iliescu și-au dat încă o dată mâna – de data aceasta peste mormântul unuia dintre cei mai respectați ofițeri ai sistemului de siguranță și apărare națională. Intrigați că au fost nevoiți să asiste neputincioși la execuția publică a unei figuri de seamă a informațiilor românești, regizată de doi foști politruci, mai mulți foști ofițeri superiori ai SRI și SIE ne-au contactat la redacție și ne-au solicitat să încercăm să restabilim adevărul despre patriotul general Constantin Silinescu și să reamintim totodată câteva "amănunte" din biografiile celor doi servitori ai lui Ion Iliescu. Devotat ideii de adevăr, "Curentul" va prezenta astăzi radiografiile neromanțate ale lui Virgil Măgureanu și Ioan Talpeș.

Măgureanu, securist din 1965

Pentru cei care nu cunosc biografiile celor doi foști șefi ai SIE și SRI, trebuie precizat încă de la început că atât Virgil Măgureanu, cât și Ioan Talpeș provin din același cerc al grupului politic din Academia "Ștefan Gheorghiu", controlat de echipa Leonte Răutu. Astfel, Măgureanu a fost cerut de la DIE, unde a avut o carieră episodică, la Academia "Ștefan Gheorghiu", prin transfer, de însuși Leonte Răutu – un bolșevic al epocii sovietice a Partidului Comunist, mare tartor în România (împreună cu Gogu Rădulescu) și după ce rușii au plecat cu tancurile din România. În epoca sa cosmopolită, pe când purta cu mândrie numele de Astaloș, Virgil Măgureanu a fost recrutat ca informator al Securității de un cadru de origine evreiască (un anume Weber, care ocupa poziția de șef de colectiv la Industria Ușoară; Weber avea un cumnat la DIE, iar soția sa, având numele de fată Croitoru, lucra în Miliție), căruia nu-i rezista nimeni – se spunea în epocă, iar apoi a devenit rezident, fiind încadrat ulterior la Analiză, în DIE. Recrutarea lui Astaloș s-a produs în 1965, pe când acesta era pedagog la școala profesională MIU a Ministerului Industriei Ușoare din Timișoara, instituție la care ajunsese după ce terminase la seral șapte clase. Ulterior, a parcurs toate treptele: informator, colaborator, rezident. Având un asemenea background, după Revoluție Virgil Măgureanu a fost recomandat și impus ca primul șef al structurii de securitate post-decembriste, tot de către un cadru de origine evreiască al fostului NKVD, Silviu Brucan. Interesant este că în timpul emisiunii, sub tirul întrebărilor jurnalistului Victor Roncea, fostul șef al SRI a recunoscut apropierea sa de Brucan, el afirmând că fostul politruc NKVD-ist a solicitat personal participarea lui ca supraveghetor de încredere la execuția lui Ceaușescu. Atât Imre Astaloș – Virgil Măgureanu (devenit Mihai Mihăilă pe când lucra la DIE), cât și Silviu Brucan – Saul Brukner au fost documentați intens de fosta UM 0110, unitatea specială anti-KGB, însă la acea vreme Nicolae Ceaușescu, filotim, i-a ferit de represalii, deși știa de implicarea acestora în planurile Moscovei de înlăturare a sa. L-a costat viața deficitul său de contra-reacție.

Talpeș, "negrișorul" familiei Ceaușescu

În ce-l privește pe comilitonul lui Virgil Măgureanu din emisiunea de la Realitatea, Ioan Talpeș, acesta a fost un apropiat al familiei Ceaușescu. În cercurile oficiale se știe că Talpeș a fost "negrișorul" lui Ilie Ceaușescu, adică cel care scria textele semnate de fratele lui Nicolae Ceaușescu. Fost redactor-șef la Editura Militară, Talpeș s-a făcut remarcat și datorită apropierii sale înainte de 1990 de "Mișa" Ionescu – viitor general al regimului Iliescu, actual holocaustolog de profesie, personaj poreclit de colegi "Mișa" datorită apropierii sale de cercurile ofițerilor ruși.
Talpeș a fost propulsat și recomandat lui Ion Iliescu de Vasile Secăreș – alt mare tartor de la "Ștefan Gheorghiu", locul de unde se alcătuia rezerva de cadre a grupului politic conspirativ gorbaciovist. Gogu Rădulescu a coordonat formarea unui grup similar de inspirație sovietică în mediul literar și artistic, urmarea fiind aceea că peste 40 de actori de frunte ai lumii literare, printre care se afla cap de listă protejata sa preferată, Ana Blandiana, dar și Nicolae Manolescu – emulul lui Leonte Răutu, au implorat, în 1990, scoaterea acestuia din grupul de foste cadre ale CC al PCR condamnate la pușcărie de regimul Illiescu. Gogu și-a sfârșit bătrânețile, liniștit, undeva în Israel se zice, nederanjat de nimeni.
Revenind la Ioan Talpeș și la prestația sa televizată, merită notificat un aspect legat de aberațiile sale cu privire la GUAM, pe care jurnalistul de politică externă Victor Roncea nu l-a sancționat. GUAM este o structură creată de Statele Unite, din țări aflate în sfera CSI, dar dispuse în concepția americană să se desprindă oarecum de Centrala Moscova. Georgia, bombardată și ocupată astăzi de Rusia, era liderul acestei structuri, în care mai intră astăzi Ucraina, Azerbaidjan și Moldova. Inițial, în această structură a fost și Uzbekistan, astfel că, în primă fază, GUAM-ul de azi purta numele de GUUAM. Însă Talpeș, pretins specialist pe probleme de securitate, a bătut câmpii cu lejeritate în emisiune, pretinzând că și Turcia ar fi în GUAM, ba chiar că și Rusia ar fi urmat să fie parte a acestei organizații. Ca atare, observând elucubrațiile lui Talpeș, ne imaginăm cum arătau ședințele de la Cotroceni din epoca Iliescu, pe când "negrișorul" familiei Ceaușescu era expert pe probleme de securitate și informații externe.

Penibilul Talpeș, "inventatorul"

Talpeș a mai avut astfel de ieșiri de "expert" pe probleme de securitate și cu alte ocazii, atunci când, dornic de afirmare publică, "și-a amintit" chiar și lucruri care nu s-au întâmplat niciodată. În 2007, cotidianul francez "Lib?à?¢ration" a publicat un raport al FBI referitor la activitatea celor 19 pirați ai aerului autori ai atacurilor din 11 septembrie 2001. Jurnaliștii francezi au susținut că egipteanul Mohammed Atta, liderul teroriștilor, avea pe lista telefoanelor folosite un număr înregistrat în România. Afirmație gravă, care punea România pe harta gazdelor al-Quaida.
Atunci, Ioan Talpeș a ieșit la rampă și a susținut cu fermitate că știa despre numărul de telefon românesc utilizat de Mohammed Atta. Fostul consilier prezidențial declara că la acea vreme autoritățile au luat "măsuri informative specifice". La câteva ore după declarația fulminantă a lui Ioan Talpeș, a venit însă surpriza. Postul de radio RFI România a transmis că numărul de telefon utilizat de teroristul Mohammed Atta la care se făcea referire în "Liberation" este 040.71.899.042 și nu era număr de România, având un 0 (zero) mai puțin. Cazul spune totul despre pregătirea și probitatea lui Talpeș, care a fost gata să bage România în rahat mondial, confirmând – din poziția sa de fost mare consilier prezidențial – o știre eronată.

"Cazul Silinescu"

La emisiunea de la Realitatea, Talpeș "și-a amintit" din nou că SRI-ul ar fi acționat în cazul generalului Silinescu – confirmat aprobator de Măgureanu. Din cunoștințele noastre în rândurile unor cadre de vârf din SRI și SIE – cunoștințe care nu sunt deloc puține -, o astfel de "documentare" a pretinsei legături vinovate a generalului Silinescu cu serviciile rusești nu a avut loc niciodată. Spre deosebire de Talpeș și Măgureanu, Constantin Silinescu chiar a fost un ofițer de informații de nivel înalt, succesor al lui Pacepa la comanda DIE, după "defectarea" acestuia la americani.
Silinescu a fost adus la șefia DIE într-unul dintre cele mai grele momente ale unității și a făcut față cu succes. Cariera sa a fost una clasică de agent secret al României. Silinescu a avut misiuni externe timp de 14 ani, din 1974 până în 1988, îndeplinind misiuni în Marea Britanie (între 1974 si 1978), în Cehoslovacia (între 1979 și 1984), iar între 1984 și 1988 el acționând în U.R.S.S., Mongolia, Bulgaria, China, Iugoslavia, Ungaria și Statele Unite.
Constantin Silinescu a lucrat în conducerea Centrală de Informații Externe (CIE), ca locțiitor și șef de direcție, sub coordonarea generalului Aristotel Stamatoiu, șeful spionajului românesc până în 1990. În 1991 a fost numit adjunct al directorului SIE, funcție pe care și-a păstrat-o și după ce la șefia SIE a fost numit Ioan Talpeș.
În 1997, generalul Silinescu a fost îndepărtat, printr-un decret prezidențial semnat de Emil Constantinescu, și trecut în rezervă la doar 50 de ani. După 2000, Constantin Silinescu a devenit consilierul pe probleme de siguranță națională al premierului Adrian Năstase.
Anul trecut însă, generalul Silinescu a încetat din viață, la Spitalul Clinic Fundeni, unde fusese internat în stare foarte gravă și diagnosticat cu o boală de ficat. În încercarea de stabilire a cauzelor decesului, în mediile de informații s-a comentat că moartea lui Silinescu este învăluită de mister, lansându-se și ipoteza unei otrăviri lente a generalului. Ce i-a otrăvit cu siguranță ultimii ani ai vieții au fost manevrele lui Talpeș, care l-a atacat neobosit pe fostul său cuscru, prin toate mijloacele posibile, operațiune care, iată, continuă și după moarte. Ceea ce ne face să credem că misiunea lui Talpeș nu s-a încheiat și are obiective mai largi, de culpabilizare și compromitere a întregului corp de cadre din informații care au servit alături sau împreună cu generalul Silinescu. Acest lucru este dovedit de o afirmație a lui Ioan Talpeș, preluată recent într-un material publicat de "New York Magazin", potrivit căreia generalul Constantin Silinescu ar fi fost găsit vinovat de trădare, în mandatul lui Emil Constantinescu, de către o comisie special formată la ordinul președintelui. Potrivit lui Talpeș, generalul Silinescu, împreună cu alți capi ai serviciilor secrete s-ar fi constituit într-un "grup de dependență clar estică". Cu alte cuvinte, ex-generalul Constantin Silinescu ar fi fost membru al unui frup format din agenți ai Rusiei, care ar fi încercat blocarea integrării României în NATO. Reporterii publicației americane au omis însă să pună o întrebare elementară lui Ioan Talpeș: cum se face că România a intrat în NATO când consilier pe probleme de securitate al Guvernului României era generalul Constantin Silinescu, și nu atunci când consilier de securitate al lui Ion Iliescu era domnia sa?
Atacul lui Talpeș la ex-generalul Constantin Silinescu pune în discuție o problemă gravă de securitate, inclusiv la nivel NATO. Astfel, dacă ar fi adevărat că gruparea generației lui Silinescu, formată din cadre de vârf ale sistemului de informații, ar fi dependentă de Moscova, ar însemna că România și NATO sunt în mare primejdie, mai ales în contextul de acum, când conflictele înghețate de la periferia NATO se dezgheață sub presiunea tancurilor rusești.

SRI și SIE – obligate să intervină oficial

Redacția cotidianului "Curentul" solicită imperios SRI și SIE să răspundă acuzelor extrem de grave lansate de fostul consilier al lui Ion Iliescu. Asta cu atât mai mult cu cât ele sunt acum confirmate și de fostul șef al SRI Virgil Măgureanu. Cotidianul nostru cere CSAT să analizeze cazul generalului Constantin Silinescu și să lămurească opinia publică românească cu privire la tema lansată de fostul șef SIE Ioan Talpeș, care este obiect de interes inclusiv la nivel internațional.
Dacă se va constata că memoria unui comandant ca generalul Constantin Silinescu este întinată și terfelită nejustificat, înseamnă că avem în Ioan Talpeș, fostul consilier al lui Ion Iliescu, o cârtiță la nivel înalt, cu sarcini specifice de dezinformare și manipulare, chestiune care trebuie să fie în atenția organelor specializate.
De asemenea, solicităm fostului premier Adrian Năstase, șeful direct al generalului Constantin Silinescu în perioada când acesta funcționa la nivel guvernamental în poziția de consilier de securitate, să precizeze public care este poziția sa față de recentele afirmații ale lui Ioan Talpeș și Virgil Măgureanu. Cotidianul "Curentul" se oferă să pună la dispoziție spațiu editorial atât liderului PSD Adrian Năstase, cu care se știe foarte bine că nu avem vreun parti-pris, cât și acelor cadre sau instituții care se simt responsabile să aducă la lumină adevărul, împingându-i pe tartori acolo unde le este locul, în tenebrele de unde i-au scos afară un Brucan și un Ion Iliescu… Ambiguitatea într-o astfel de circumstanță nu poate decât dăuna atât României, cât și fostului premier.