Torționarul Vișinescu, anchetat de Parchetul General

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat Parchetului Tribunalului București dosarul privitor la denunțul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) împotriva lui lt. col (r) Alexandru Vișinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956 – 1963. Parchetul General a solicitat dosarul pentru a analiza oportunitatea preluării lui în vederea efectuării urmăririi penale de către procurori ai Secției de urmărire penală și criminalistică. Această solicitare survine după ce, miercuri Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Într-un comunicat de presă, Parchetul instanței supreme a comunicat: „În temeiul dispozițiilor art. 209 alin. 41 din Codul de procedură penală, s-a dispus, azi, 09.08.2013, preluarea cauzei privind pe Vișinescu Alexandru, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea efectuării urmăririi penale de către procurori din Secția de urmărire penală și criminalistică.” În acest sens, Parchetul instanței supreme a precizat că „dosarul a fost preluat având în vedere complexitatea cauzei și volumul mare de activități procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate în vederea soluționării cu celeritate a acesteia”. În plus, reprezentanții PICCJ au mai recizat: „În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor și eventuala incidență a normelor privind prescripția, acestea pot fi analizate numai după efectuarea de cercetări în cauză.”
   Reamintim că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a solicitat, inițial,  Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, acuzat de comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav. Iar asta pentru că „a comis acte de barbarie, pentru că nu este drept să poată fugi de responsabilitate și pentru că una dintre obligațile fundamentale ale unui stat european democratic este de a-și ocroti cetățenii sub autoritatea legii” a declarat Andrei Muraru, președintele executiv al IICCMER. De asemenea Muraru a explicat că faptele săvîrșite de Vișinescu sunt de o gravitate deosebită: „Practic, toți deținuții politici închiși în timpul regimului comunist la Râmnicu Sărat au fost torturați fizic și psihic ca urmare a deciziilor luate de comandantul penitenciarului. Toate dovezile noastre, fie că este vorba despre mărturiile foștilor deținuți politici, de amănuntele oferite de către foștii subalterni sau de documentele din arhive, arată că Alexandru Vișinescu este responsabil din punct de vedere penal pentru decesele înregistrate la Râmnicu Sărat în timpul mandatului său”. Concret, în urma investigațiilor desfășurate în ultimul timp de IICCMER au fost identificate mai multe probe care demonstrează că, în perioada în care lt. col. (r.) Alexandru Vișinescu (88 de ani, în prezent) a fost comandantul penitenciarului Râmnicu Sărat, respectiv 1956-1963, deținuții politici au fost supuși unui regim de detenție extrem de dur: „Regimul de detenție poate fi calificat drept unul de exterminare, prin raportare la condițiile inumane de detenție, care au dus în final la decesul unor deținuți politici aflați în executarea pedepselor privative de libertate în această închisoare”, a precizat președintele IICCMER, care a explicat că, simultan cu denunțul penal, institutul a transmis Parchetului probele referitoare la activitatea lui Vișinescu, care constau în câteva sute de documente de arhivă și mărturii. Potrivit lui Andrei Muraru, regimul de exterminare pus în aplicare de Vișinescu era caracterizat prin lipsa hranei, lipsa medicamentelor și a îngrijirilor medicale, pedepsele aplicate pentru abateri de la regulament care au avut ca urmare, decesul unora dintre deținuți: „Condițiile de viață din penitenciarul Râmnicu Sărat au creat premisele apariției unor afecțiuni deosebit de grave, rezultate în câteva cazuri cu decesul deținuților, probând natura abuzivă și tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. Vișinescu. Aspectul de ferocitate reiese din relatările supraviețuitorilor despre regimul de teroare condus de Vișinescu. Cele descrise în legătură cu izolarea completă a deținuților, precum și în legătură cu bătăile pe care le primeau deținuții în mod frecvent și fără un motiv anume, subliniază încă o dată cruzimea cu care deținuții politici erau torturați fizic și psihic” a menționat Andrei Muraru care a mai precizat și că regimul impus nu oferea sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, aducând astfel gravă atingere dreptului la viață ca drept fundamental al omului.
În calitate de comandant de penitenciar, potrivit Regulamentului de funcționare a Direcției Generale a Penitenciarelor (DGP), Alexandru Vișinescu era direct responsabil de „viața deținuților”, iar ansamblul condițiilor de detenție era organizat „sau cel puțin tolerat” de acesta, Vișinescu fiind singurul în măsură să ia decizii în ceea ce privește condițiile de detenție. IICCMER afirmă că, între anii 1956 și 1963, la Râmnicu Sărat s-au înregistrat cinci cazuri de deces posibil de documentat. Este vorba despre Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcințeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu, care au murit din cauza unor afecțiuni de grave: colaps cardio-vascular, insuficiență circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecțiuni ale aparatului digestiv – ileus paralitic ireversibil, exact cum rezultă și din procesele verbale de constatare a decesului, în documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriției.
    Foarte mulți „binevoitori” au ajuns deja să-i plângă de milă lui Vișinescu și să întrebe tânguitor, cui ar mai folosi acum trimiterea după gratii a unui bătrân de 88 de ani. Răspunsul îl dă chiar Vișinescu, cel care ajuns la o vârstă înaintată sare la bătaie și îi înjură birjărește pe ziariștii care își permit să-l întrebe despre trecutul lui de torționar. Mai mult decât atât, în cadrul unui interviu acordat România TV, Vișinescu a contrazis vehement acuzațiile care-i sunt aduse: „Tratamentele nu erau comandate de mine. Alea erau dirijate. Nu eu solicitam. Nu aveam niciun drept, nici măcar de triere a deținutilor. Tot ce venea la Râmnicu Sărat erau dirijati de Direcția Generală. Nici dosarele deținutilor nu veneau la mine. Nu exista așa ceva acolo…Neagra. Poate să fie o altă cameră pentru pedeapsă. Asta a fost la Jilava, nu la Râmnicu Sărat….nu avea cum. Aici nu se vorbește realitatea. ?ê?£i se umflă. Camera Neagra însemna un regim special.” Iar despre acuzațiile pe care i le aducea, cândva, liderul țărănist Ion Diaconescu, Vișinescu a negat tot, cu o ură neostoită nici după aproape șase decenii: „Toate astea le-a scos porcul de Diaconescu. Ion Diaconescu minte. El nu a fost încarcerat la Râmnicu Sărat și nu a suporat nicio oroare. Ce, vrea sa fie ca Coposu?” Dar, fără să vrea, prin chiar spusele sale, Vișinescu oferă acuzaților un argument de bun simț: dacă el îi urăște pe foștii deținuți politici atât de mult, chiar și acum, după aproape șase decenii, este clar cum se comporta în tinerețea lui, când avea drept de viață și de moarte asupra celor ajunși pe mâna lui. Este clar că nici măcar acum nu-și înțelege gravitatea actelor de cruzime pe care le-a comis cândva. Iar cei care plâng de mila „bătrânelului” care ar putea ajunge după gratii la 88 de ani, ar trebui să înțeleagă și să nu uite că, în toată lumea asta nu există iertare pentru cei care nu-și recunosc faptele criminale și nu le regretă nici măcar acum când moarte este pe cale să le bată și lor în geam.
    Potrivit IICCMER, Alexandru Vișinescu este primul dintr-o listă cu 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor (DGP) care au exercitat funcții în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc în România. Președintele executiv al IICCMER a precizat că în perioada următoare va fi prezentat cel de-al doilea caz investigat, respectiv cel al unei persoane care ar fi vinovată de moartea a peste 40 de deținuți, în cîteva luni, alți 40 de supraviețuitori fiind identificați.
    Preluarea „dosarului Vișinescu” de către anchetatorii Parchetului General pare a fi un pas înainte către o cercetare penală complexă, urmată de un proces, în cadrul căruia torționarul de la Râmnicu Vâlcea să dea seamă pentru crimele comise în urmă cu aproape șase decenii. Dar asta nu se va întâmpla decât în cazul în care procurorii de la PICCJ nu vor constata că „faptele sunt prescrise”, iar Vișinescu, la fel ca restul criminalilor care și-au făcut de cap în pușcăriile comuniste nu vor mai răspunde niciodată pentru crimele lor.

Vasile Surcel