Torționarul Vișinescu se plânge că are are o pensie de doar 3200 de lei

Denunțat în legătură cu moartea mai multor deținuți politici, Alexandru Vișinescu, fostul comandant al pușcăriei comuniste de la Râmnicu-Sărat, s-a prezentat, marți, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde i s-au adus la cunoștință acuzațiile care i se aduc în dosarul deschis pe numele lui, la cererea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Torționarul Vișinescu a ajuns acolo în jurul orei 10.00, însoțit de două persoane care au afirmat că-i sunt nepoți. Deosebit de agresivi, aceștia i-au îmbrâncit pe jurnaliști și au acuzat toată presa că l-ar fi hărțuit pe Vișinescu. Totuși, într-un moment de calm, nepoții le-au prezentat jurnaliștilor o hârtie despre care au afirmat că ar fi copia unui cupon de pensie a lui Vișinescu. Un document din care rezultă că fostul torționar din vremea regimului comunist nu are o pensie „de lux”, ci doar una „obișnuită”, de numai 3.296 de lei. Da, o pensie cu adevărat „modestă”, cam cât pensiile primite, la un loc, de 4-5 profesori de liceu, ori ingineri care au trudit, din greu, pe vremea „Epocii de aur”.
Relativ scurtă, „vizita” lui Vișinescu la Parchetul instanței supreme s-a încheiat în jurul orei 11,15, când el a plecat de acolo cu un taxi, însoțit de cei doi nepoți. Probabil vi-l amintiți pe moșul arțăgos care, cu doar câteva săptămâni în urmă, sărea la bătaie și-i înjura pe ziariști mai rău ca la ușa cortului. Ei bine, acum, Vișinescu a făcut exact ceea ce fac toți infractorii ajunși pe mâna justiției: și-a adus aminte că este foarte bolnav. Cu puțin timp înainte de a ieși din sediul Parchetului General, unul dintre nepoții torționarului a spus că acestuia i s-ar fi făcut rău la audieri. Concret, însoțitorul a afirmat că Vișinescu i-ar fi spus că simte ca o gheară în piept și o durere la nivelul toracelui.

Acuzat de genocid

Oricât de multă ură stârnește tupeul fostului torționar Alexandru Vișinescu, s-ar părea că ancheta lui a pornit „cu stângul”. Într-un comunicat remis presei de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a decis „începerea urmăririi penale față de Alexandru Vișinescu, fost comandat al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de genocid.” Sună foarte frumos și lasă impresia că, iată, fostelor victime ale crimelor comuniste li se face, în sfârșit, dreptate. Dar asta nu este decât o aparență. Acuzația de „genocid” a „funcționat” o singură dată, în cazul soților Nicolae și Elena Ceaușescu. Inițial, în decembrie 1989,  toți membrii CC al PCR, dar și urmașii fostului cuplu prezidențial au fost arestați și condamnați, printre altele, și sub acuzația de genocid. Acuzație respinsă, ulterior, de judecători. Iar asta pe bună dreptate. În Art. 357 din Codul penal, „Genocidul” este definit clar. „Săvârșirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup național, etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte: a) uciderea membrilor colectivității sau grupului; b) vătămarea gravă a integrității fizice sau mintale a membrilor colectivității sau grupului; c) supunerea colectivității ori grupului la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică; d) luarea de măsuri tinzând la împiedicarea nașterilor în sânul colectivității sau grupului; e) transferarea forțată a copiilor aparținând unei colectivități sau unui grup, în altă colectivitate sau în alt grup, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Dacă fapta este săvârșită în timp de război, pedeapsa este detențiunea pe viață. Înțelegerea în vederea săvârșirii infracțiunii de genocid se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.” În cadrul acestei anchete, procurorii îl acuza pe Vișinescu pentru faptul că, în calitatea sa de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a supus colectivitatea reprezentată de deținuții politici încarcerați în Penitenciarul Râmnicu Sărat la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acțiuni ce depășesc cadrul legal (lipsa medicamentelor și a îngrijirii medicale, refuzul de a acorda asistența adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv deținutilor, condiții de detenție inumane, rele tratamente, bătaia și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți.” Sunt niște acuzații deosebit de grave care au, însă, un singur „defect”: descriu orice alt fel de infracțiuni îndreptate împotriva persoanelor, dar nu și pe cea de „Genocid” așa cum este ea definită de litera legii. Iar cu niște avocați buni, cum cu siguranță va avea și Vișinescu, această acuzație cumplită va fi infirmată fără prea multă bătaie de cap. Iar dacă mai ținem cont și de faptul că infracțiunile comise de Vișinescu acum cinci decenii au fost deja prescrise, avem deja imaginea clară a unor acuzații care vor putea fi, lejer, desființate de instanță.   

Optimism exagerat

Andrei Muraru, directorul executiv al IICCMER s-a entuziasmat, deja, în legătură cu rezultatul acestei anchete și este convins că acuzarea fostului comandant de la Penitenciarul Râmnicu Sărat, pentru genocid este o decizia istorică: „Este o decizie istorică pentru IICCMER, dar mai ales pentru societatea românească. Este pentru prima dată când un fost lucrător al sistemului carceral comunist este pus sub acuzare pentru infracțiunea de genocid pentru crimele și abuzurile politice comise în timpul regimului comunist. Punerea sub acuzare a fostului comandant de la Penitenciarul Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu, reprezintă un moment de cotitură în investigarea și sancționarea crimelor comunismului.” Nu-i nici pe departe așa: Vișinescu nu este primul „lucrător din sistemul carceral” pus sub acuzare pentru crimele și abuzurile comise în fostele pușcării comuniste. Primul, și până acum singurul torționar trimis în judecată a fost Gheorghe Crăciun, fostul comandant al cumplitei pușcării politice de la Aiud. În decembrie 1998, Asociația Română a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști a depus împotriva acestuia o plângere penală, inițial tot pentru comiterea infracțiunii de genocid. Ulterior, magistrații Tribunalului Militar Teritorial București au dispus schimbarea acestei încadrări juridică în cea de „omor deosebit de grav”. A fost un proces deosebit de ciudat în cursul căruia judecătorii s-au dus acasă la inculpat, unde l-au audiat în prezența unor martori. Dar până la urmă, n-au mai apucat să pronunțe și o sentință întrucât inculpatul Gheorghe Crăciun a murit în primăvara anului 2001.
  Convins și el de faptul că sunt extrem de puține șanse ca Vișinescu să ajungă vreodată după gratii,  Andrei Muraru, directorul executiv al IICCMER se leagănă cu iluzia că va reuși, măcar, să-l lase fără pensie: „Din acest moment, odată cu declanșarea urmăririi penale, Alexandru Vișinescu poate fi primul responsabil din sistemul represiv comunist căruia i se va suspenda pensia specială.” Slabă speranță: pensia este un drept deja dobândit, pe care nimeni nu i-l va putea lua torționarului Alexandru Vișinescu. Astfel că, la fel ca și în cazul torționarului Gheorghe Crăciun, singura dreptate  va fi tot cea pe care o vor face legile biologiei: nici măcar torționarii nu sunt nemuritori.

Vasile Surcel