Traian Băsescu își ia mâna de pe Elena Udrea

După ce a dat din mână către PDL în seara începutului sfârșitului său, celebra scenă a perdeluței de la vilă, acum Băsescu își ia mâna și de pe Elena Udrea, rămânând mai singur ca oricând în întreaga sa carieră politică. Cu două zile în urmă, într-o emisiune de seară la un post tv ce îndeplinește funcția delicată de purtător de cuvânt al unei aripi a SRI, Elena Udrea se transformase într-un fel de purtător de cuvânt al Fundației Mișcarea Populară, anunțând publicul setos de panseurile sale memorabile faptul că Mișcarea Populară „e cu mulți pași înaintea PDL“. Vorbind ca un insider al viitoarei formațiuni a lui Traian Băsescu, deși n-a invitat-o nimeni să-și asume această poziție, Udrea a lăsat impresia pentru moment că este ceva pe acolo, vreo gânditoare a strategiei de lansare a Mișcării, vreo fondatoare, vreo membră.
Însă la mai puțin de 24 de ore s-a dovedit că Udrea s-a lansat doar pe sine în temă, într-un avânt pioneresc marcat în florilegiul de ziceri tradiționale românești prin expresia a „se băga ca musca’n curu’ calului“.
Deoarece Udrea a fost respinsă ab initio din noua organizație, fiind obligată să rămână pe unde se afla și acum, adică în PDL-ul fesenist, pe care Traian Băsescu nu-l mai înghite la pachet, chiar și după ce a salvat România, după cum a afirmat chiar el la deschiderea congresului din data de 23 martie.
Nu numai că fondatorul Mișcării Populare, Cristi Diaconescu, a afirmat răspicat că n-au ce căuta în noua organizație condusa de dânsul purtători de carnete de partid, ceea ce o exclude automat pe Udrea, dar și alte date colaterale confirma eliminarea Elenei Udrea din ultimul proiect politic al lui Traian Băsescu.
Acum câteva ore am primit o cerere de prietenie de la Fundația Mișcarea Populară, inițial ilustrată prin fotografia lui Traian Băsescu, acum ilustrată prin imaginea lui Cristi Diaconescu, consilierul prezidențial al președintelui. Timeline-ul paginii de facebook al Fundației Mișcarea Populară arata că profilul organizației a fost inaugurat în urmă cu 24 de ore. În acest interval Elena Udrea nu apare între prietenii invitați de fondatorii/administratorii paginii Mișcării Populare, deși sunt numeroși alți pedelisti, ziariști, sau pur și simplu simpatizanți ai lui Traian Băsescu. Mulți dintre cei invitați alături de Fundația Mișcarea Populară, al cărei nume a fost înregistrat la OSIM chiar de Ioana Băsescu, în septembrie 2011, sunt personaje mult mai puțin pregnante în plan politic decât Elena Udrea.

Pseudo „purtătoare de cuvânt“, surogat de portavoce…

Aproape imediat după apariția știrii înregistrării la OSIM a mărcii Mișcarea Populară de către familia lui Traian Băsescu, Elena Udrea explica ea, ca și când ar fi fost tot un membru al familiei sau mai mult, cum vine treaba cu Mișcarea Populară.
?ê?£tirea AGERPRES din 09 septembrie 2011, ora 15:15 se intitula: „Elena Udrea explica ce ar putea însemna Mișcarea Populară“ și se preluau pasaje însemnate dintr-un discurs public al Elenei Udrea, atunci ministreasca aflată cu treaba prin țară.
„Ministrul Elena Udrea a fost prezenta vineri, la Craiova, pentru semnarea a trei proiecte cu finanțare europeană care fac parte din Planul Integrat de Dezvoltare.“ Evident chestiunea înscrierii la OSIM a Mișcării Populare era cel puțin la fel de importantă pentru Udrea ca și proiectele majore de dezvoltare europeană, altfel nu se explică promptitudinea în care și cu aceea ocazie s-a transformat în purtător de cuvânt al familiei Băsescu, proprietara de drept a mărcii înregistrate la OSIM la clasele 41; 42; 45 (Educație; instruire; divertisment; activități sportive și cultu­rale. Servicii științifice și tehnologice, precum și servicii de cercetare și de creație, referitoare la acestea; servicii de analiză și de cercetare industrială; crearea și dezvoltarea calculatoarelor și a programelor de calculator. Servicii juridice; servicii de siguranță pentru protejarea bunurilor și indivizilor; servicii personale și sociale oferite de către terți, destinate să satisfacă nevoile indivizilor.)
Probabil Elena Udrea s-a gândit în perspectivă la utilitatea mărcii plecând de la premisa că ea însăși este cea mai calificată și „destinată să satisfacă nevoile indivizilor“, însă până una alta indivizii care au fondat Mișcarea Populară n-au nevoie absolut de loc de serviciile sale extrem de specializate.
La Craiova, în septembrie 2011 Udrea spunea că Mișcarea Populară ar putea viza mai degrabă toate forțele care sunt alături de „proiectul PDL“ decât transformarea Partidului Democrat Liberal. „Cred că mai degrabă Mișcarea Populară ar putea cuprinde, dacă spre acest proiect vom merge, toate forțele care sunt alături de proiectul inițiat de PDL, un proiect pentru România în care să se adune toți cei care vor și au puterea să o facă. Toți aceștia se pot strânge într-o mișcare pentru progresul României aș spune, dar asta înseamnă să iau din numele UNPR, dar este o expri­mare corectă. Toate forțele care sunt pentru modernizarea și progresul României ar trebui să fie într-o singură mișcare“, a mai afirmat Udrea.
Agerpres a mai subliniat încă odată în cuprinsul știrii ca: „În opinia Elenei Udrea, este „necesară“ și „există și preocu­parea“ pentru o coagulare a forțelor de dreapta care să fie unite în același proiect, „fie politic, fie de țară“, numit Mișcarea Populară.“

Udrea, scoasă din cărți pentru Fundația Mișcarea Populară

Astăzi, odată cu celebrul anunț din seara de 23 martie postat de Traian Băsescu pe facebook, cel cu „Adio PDL, adio Udrea“, avem deja lansată Fundația Mișcarea Populară, iar obiectivele acestei Fundații, așa cum sunt ele anunțate pe site-ul lui Cristian Diaconescu sunt următoarele: „păstrarea orientării proeu­ropene și proatlantice ca unica soluție pentru România, reforma constituționala, stimularea clasei de mijloc, locuri de muncă pentru tineret, criterii de integritate pentru o clasă politica adaptată la valorile Uniunii Europene, reformarea sistemului de educație orientat spre performanță, stat de drept eficient bazat pe principii constituționale solide, promovarea culturii românești precum și stimularea afirmării tinerelor talente, stimularea elaborării unor strategii pentru dezvoltarea agriculturii, industriei IT și a turismului prin consultarea categoriilor profesionale specializate, dialog conținu cu românii care trăiesc în afara granițelor precum și identificarea oportunităților pentru încurajarea acestora de a reveni acasă, strategii vizând încurajarea tinerilor care au studiat în străinătate pentru a-și pune competentele în slujba României“. După cum se vede nicio vorbă despre PDL sau despre pedeliști și nicio mențiune despre Elena Udrea.
În 2010 lansa o cimilitură interesantă pe tema viitoarei Mișcări, un alt consilier prezidențial, Sebastian Lăzăroiu, aflat mai apoi, în 2012, pe ștatul de plată al celui care a lansat-o în politica pe Elena Udrea, Cozmin Gușă, la rândul său aflat pe statul de plată al unor rusofoni. Cimilitura (relativ absconsă pentru publicul larg) sună astfel: „2012. Scufița Rosie, Moș Crăciun, Fetița cu chibrituri? Sau Alba ca Zăpada?“. În afară de Moș Crăciun, care ar putea fi generic asemănat cu Traian Băsescu, deoarece are și el o vârstă acum și a adus o mulțime de cadouri românilor, mai toate personajele feminine de basm la care s-a referit Lazaroiu au avut o soartă dificilă. Albă ca Zăpada a rămas cu sechele, după tratamentul oferit de mama vitregă, Scufița Roșie a avut parte mai mult ca sigur de sindrom post traumatic, după ce a fost gata gata să fie halită de lup, iar Fetița cu chibrituri s-a ales cel puțin cu o anexită zdravănă. În felul său, socio­logul a răspuns poate unor preocupări abisale, răzbătute din inconștient, referindu-se obsesiv la profiluri feminine expuse necazurilor, în context politic. Probabil Lăzăroiu a greșit puțin anul, deoarece acum, în 2013, realizăm că cea mai prezentă femeie din viața publică românească și mai mult ca sigur o prezentă vie și în ochii lui Lazaroiu, un tip sensibil și impresionabil, iubitor al feminității, o întruchipează și pe Scufița Roșie, și pe Albă ca Zăpada și pe Fetița cu chibrituri“.

Udrea, făcută praf de către un apropiat al lui Băsescu

Un indiciu suplimentar al așezării lui Udrea la index de către Traian Băsescu și al eliminării sale din orice proiect politic al familiei politice a lui Băsescu este un material de presă mai mult decât relevant semnat de către unul dintre condeierii strâns legați de fustele Monicăi Macovei, femeia-procuror indicată de însuși Traian Băsescu drept un reper major pentru judecățile sale de valoare.
Jurnalistului respectiv i s-au permis atitudini dure față de familia lui Băsescu, el find cel care a numit-o pe Elena Băsescu „iapa chioară“, „tâmpită strâmbă“, „fata cretină și bâlbâita a lui tata“ etc șamd. Oricine îl cunoaște pe Traian Băsescu știe că jignirile la adresa fetelor sale sunt intolerabile pentru acesta. Sorin Ovidiu Vîntu însuși recunoștea în discuțiile sale private suprinse de o aripă a SRI și devenite stenograme publice, că momentul în care Băsescu chiar s-a enervat a fost legat de atacul lui SOV la adresa Ioanei Băsescu. S-a pronit de aici un adevărat război, mai spunea Vîntu – care l-a adus în final în pușcărie pe SOV, după cum știm cu toții astăzi.
Cu toate acestea atât de puternică este legătura lui Băsescu cu acest personaj, jurnalistul Tapalagă, consilierul Monicăi Macovei pe vremea când aceasta era ministreasa, încât și după jignirile aduse fiicei sale, pe care o iubește ca pe ochii din cap, Băsescu s-a deplasat la sediul indivi­dului, acceptând șuete publice alături de acesta.
Se poate considera acceptabilă ipoteza de lucru ca acest Tapalagă este un fel de portavoce de familie iar ceea ce scrie el zilele acestea sună teribil. Sunt chestii aspre, un adevărat rechizitoriu la adresa Elena Udrea, descrisă ca  înfricoșător de nocivă.
Datorită acestei „femei înfricoșător de nocive“, scrie doct Tapalabă, ca un adevărat specialist în arme chimice, „murim asfixiați la umbra ei, ne scufundăm cu toții într-un fel de otravă care omoară orice speranță“.
Tapalașă, expert în etichete, o mai numește pe Udrea: „o mediocritate agresivă“, „cu un nume asociat cu o imagine cam vulgară“, „simbolul negru al unei întregi guvernări“, „care a făcut praf o filială mare de partid“, cu „o reputație atât de proastă, de parvenita politica, de oportunist, de personaj lipsit de convin­geri, fără scrupule, principii și valori, fără harismă“, „cu un suflețel ros de ambiția de a urca tot mai sus dar măcinat de frustrarea că n-a ajuns încă în vârf de tot“, care „vrea toată puterea stoarsă chiar și din acest nimic. Se vede abia la început, dar se visează mare peste un partid tot mai mititel. Se declară gata să conducă guverne sau, de ce nu, o țară.“
Ca un medic psiholog specialist Tapalagă adăugă: „Aceasta se cheamă mania grandorii, obsesia puterii împinsă până la delir, avem de-a face cu o tristă inadecvare la realitate, cu ambiția de a sări peste propria umbră“.
Rechizitoriu mai aspru la adresa lui Udrea rar s-a văzut vreodată, iar lansarea acestor teribile acuzații la adresa acesteia din direcția unui apropiat al Cotroceniului lui Traian Băsescu spune la fel de mult ca și absența sa în lista de prieteni a Fundației Mișcarea Populară.
Moș Crăciun, cel care i-a adus totul la nas acestei „femei înfricoșător de nocive“, pentru a-i cita încă odată pe Lazaroiu și pe Tapalagă, și-a luat mâna de pe cea numită rând pe rând Albă ca Zăpadă, Fetița cu Chibriturile, Scufița Roșie. Iar dacă în basme toate aceste fete trecute prin ciur și prin dârmon, scapă prin efecte magice, aici în Romanika, unde magia a apus de mult, tare mi-e teamă că Udrea se va alege cu mai mult decât o anexită zdravăna după aceste evenimente.

George Roncea