Udrea sare la gâtul ziariștilor care dau în vileag relația sa amoroasă cu PSD-ul

Elena Udrea a țâșnit ca din cușca reptilelor ieri, la beregata unui jurnalist de la România Liberă care și-a permis să consemneze în scris ceea ce toată lumea știe deja. Cristian Câmpeanu, într-un editorial recent afirma că Udrea e pe felie cu Ponta, cei doi aparent adversari funcționând de fapt într-o simbioză perfectă. Cristian Câmpeanu execută și o foarte simplă demonstrație argumentativă: “Apropo de Elena Udrea, această doamnă a condus un super-minster unde a avut pe mână miliarde de euro, a făcut obiectul unei campanii mediatice în care a fost acuzată de toate relele pământului, dar cumva, nu există absolut nicio plângere la DNA din partea guvernului Ponta în ceea ce o privește. Nici măcar una. Prim-ministrul nostru, așa cinstit și justițiar cum este, nu îndrăznește să o atingă pe Udrea nici măcar cu o floare, asta în condițiile în care nu pierde niciun prilej să atace guvernarea PDL-Boc.”
Imediat, relatează reportervirtual.ro, Elena Udrea a anunțat că va adresa instanțelor de judecată pentru a-și apăra “dreptul la imagine” și a solicitat publicarea unui ridicol drept la replică, fără nicio noimă,  adresat ziarului România Liberă, “dar și către orice instituție mass media care ar putea prelua teoriile abracadabrante apărute în articolul menționat. În caz contrar, îmi rezerv dreptul, conform legii, să mă adresez instanțelor competente pentru a-mi apăra dreptul la imagine”. Tembelism politic mai mare greu se poate imagina. Ce-o să mai facă Udrea, va da în judecată tot internetul, ba chiar și Facebook-ul, unde zeci de mii de români au preluat deja comentariile despre ea?

“Udrea nu pare să priceapă deloc cum stau lucrurile cu presa liberă și cu faptele”

Urmare a acestei somații, autorul articolului din “România liberă” i-a răspuns și el Elenei Udrea: ” În practică generală a presei din lumea democratică, un drept la replică se dă și se publică atunci când autorul greșește impardonabil în ceea ce privește faptele pe care le relatează. Am menționat deja povestea nefericită a unui reporter de la New York Times care a mistificat faptele dincolo de limita acceptată și avem orgoliul că suntem mai buni de atât. Doamna Elena Udrea ne-a transmis un drept la replică în care nu se referă deloc la fapte, dar revarsă asupra noastră un potop de adjective. Doamna Udrea nu pare să priceapă deloc cum stau lucrurile cu presa liberă și cu faptele”
Udrea, turbată de nervi, a ieșit public amenințându-l pe jurnalist cu instanța.
Duduia își supralicitează influența, pot pune rămășag de acum că va pierde și se va face de râs dacă va îndrăzni să-și materializeze amenințarea la adresa jurnalistului. Niciun om politic, niciodată, nu a câștigat când s-a pus cu presa, iar solidaritatea de breaslă sunt absolut sigur că va funcționa și Udrea se va trezi nu un jurnalist sau doi care scriu despre ea ci cu sute de jurnaliști care o vor toca mărunt, cum o fac de altfel și eu din motive cvasi-intemeiate. Împărtășesc pe deplin și eu și mulți alți jurnaliști opinia lui Cristian Câmpeanu, de la România Liberă, cu privire la alianța Ponta – Udrea. De altfel propun colegului de la România Liberă și alte temeiuri, cum ar fi chiar opinia colegului de USL al lui Ponta, Crin cel atât de subtil încât de abia acum a priceput ce știa tot satul.
Cu puțină vreme în urmă,  Crin Antonescu a fost interceptat în secret când comenta mersul politicii la o ședință a PNL-ului. Crin vorbea despre ceva arhicunoscut în lumea presei, respectiv despre relația specială dintre PSD și Elena Udrea.
A aflat și el cum stă treaba, de fapt. Referindu-se la Ponta și PSD Crin spune: "vorbim de un partid care are 40% la o strigare, cu PPDD și cu doamna Udrea că doar sunt colegi intru coabitare. Vorbim de un partid care are mai mult de jumătate din CJ-urile țării, peste 2.200 de primari și privit cu indulgență de anumite instituții. ?ê?£i tot acest mastodont este corent și unitar." Aceste fragment din interceptările ședinței PNL din data de 16 mai ar trebui reiterat perpetuu în rândurile fraierilor peneliști, prinși în capcana prostiei și orbirea vrăjelii “Jos Base!”, slogan utilizat cu pricepere de o gașcă din care și Elena Udrea face parte.
Mai sunt și alte semnale din presa de exemplu avem cazul Sorinei Matei care comite o interesantă dare în vileag, referindu-se la Udrea și la relația sa cu tonomatul lui Voiculescu, Victor Ciutacu, pe care îl indică drept “omul mafiei lui Cătălin Voicu și Mitică Iliescu, un jeg uman, construit să fie o haznă, un mahalagiu și fustangiu de cea mai joasă speță care a avut grave probleme cu Justiția, un “tonomat în euro” cum perfect și absolut corect i-a spus președintele Băsescu, un lingău perfect relaționat mai ales în raport de prietenie cu Udrea și Cocoș”. După ce a aflat că Ciutacu o da în judecată, Sorina Matei adauga o frază sibilinică și face  o trimitere la rolul Elenei Udrea: “Îi mulțumesc îndeosebi doamnei Elena Udrea pentru tot “sprijinul logistic” oferit amicului ei. Așa ceva chiar nu se poate uita”.
Așadar Udrea dar și amicii săi apropiați din Gașcă, au luat la țintă ziariștii care comentează pe tema relațiilor sale speciale cu bandiții și mafioți, legați intim de PSD. Relația sa cu USL-ul a fost surpinsă încă din campania electorală, de către ziariști inteligenți, care au consemnat în presa locală non combatul USL la adresa ei. Citez un ziarist din Piatra Neamț, care n-a fost încă dat în judecată, pe numele sau Iosub Robert (http://www.ziarpiatraneamt.ro/udrea-sprijinita-de-usl)

Udrea, sprijinită de USL?

Într-o stranie coincidență, zona unde candidează Udrea beneficiază de asfaltări proaspete. Oficial se pot întâmpla asemenea coincidențe dar nu ne putem preface că suntem virgini pentru că niciodată în istoria modernă a județului Neamț nu s-a întâmplat ceva fără acordul autorităților iar în campaniile electorale orice activități producătoare de imagine au fost gestionate strict de figurile politice județene fiind îndreptate spre zonele unde candidau favoriți sau amânate sub diverse pretexte în zonele unde activau contracandidații.
Oricât de întâmplătoare par unele lucruri suntem prea căliți de politica de după 89 ca să nu vedem mai departe de aparențe ca să nu mai spunem că suntem un județ cu populație majoritar creștină iar, conform Bibliei, nimic nu este întâmplător, ca de altfel și faptul că județul este condus, teoretic, de USL.
La fel de evident este și faptul că în municipiul Roman nu a prea văzut nimeni afișaj cu candidatul USL de pe colegiu, dar aici cel puțin se simte înțelegerea prin lipsa afișajului candidatului ARD pe senat.
Puse toate una peste alta și adăugând și zvonurile conform cărora la începutul campaniei reprezentanții ARD și USL au avut o cină de taină la un salon albastru din Roman mai rămâne să așteptăm să vedem dacă Udrea a ales corect colegiul și poate manipula majoritatea votanților sau dacă electoralul va face o surpriză USL-ului și ARD-ului stricându-le eventualele planuri.
Trist nu este faptul că politicienii se înțeleg între ei și împart precoce cașcavalul. Cel mai trist este că ne cred pe toți niște vite proaste care trebuie duse din patru în patru ani la pășunat și în rest suntem buni doar de muls.”
Evident niciun semn de întrebare nu mai apare astăzi cu privire la relația mizercordioasa dintre Udrea și USL.

Udrea, “o mediocritate agresivă” bolnavă de “mania grandorii, obsesia puterii împinsă până la delir “

În Curentul am scris și despre interesantele răsuciri ale unor personaje sponsorizate masiv de Elena Udrea, aparent cu strânse legături cu PDL-ul dar de fapat dovedindu-se susținători din umbra sau pe față ai PSD-ului. Am mai scris despre semnalul dat de Cristian Preda, un apropiat al președintelui Băsescu, care a lansat un text intens comentat intitulat “Riscul uselizarii PDL”. Am ilustrat materialul respectiv cu niște imagini unicat, recente, care o înfățișau pe Elena Udrea în atitudini drăgăstoase, intime, alături de Hrebenciuc, cel mai mare dușman al președintelui Băsescu, șobolanul care trage din umbra toate ițele. Am mai scris și despre alte semnale venite via Cotroceni cum ar fi rechizitoriul la adresa Elenei Udrea semnat de un jurnalist foarte apropiat de zona Traian Băsescu, căruia președintele i-a ridicat la fileu deși acesta a numit-o chiar pe fiica sa cea dragă, Eba, “mârțoaga chioară “, „tâmpită strâmbă “, „fata cretină și bâlbâita a lui tata “și în multe alte feluri. Cu toate acestea atât de puternică este legătura lui Băsescu cu acest personaj, jurnalistul Tăpălaga, încât și după jignirile aduse fiicei sale, pe care o iubește ca pe ochii din cap, Băsescu s-a deplasat la sediul individului, acceptând șuete publice alături de acesta.
Se poate considera acceptabilă ipoteza de lucru ca acest Tăpălaga este un fel de portavoce de familie iar ceea ce a scris el despre Udrea sună teribil. Udrea este descrisă ca înfricoșător de nocivă, o otravă de șobolani practic, deoarece „murim asfixiați la umbra ei, ne scufundăm cu toții într-un fel de otravă care omoară orice speranță “.
Tăpălaga, expert în etichete, o mai numește pe Udrea: „o mediocritate agresivă “, „cu un nume asociat cu o imagine cam vulgară “, „simbolul negru al unei întregi guvernări “, „care a făcut praf o filială mare de partid “, cu „o reputație atât de proastă, de parvenita politica, de oportunist, de personaj lipsit de convingeri, fără scrupule, principii și valori, fără harismă “, „cu un suflețel ros de ambiția de a urca tot mai sus dar măcinat de frustrarea că n-a ajuns încă în vârf de tot “, care „vrea toată puterea stoarsă chiar și din acest nimic. Se vede abia la început, dar se visează mare peste un partid tot mai mititel. Se declară gata să conducă guverne sau, de ce nu, o țară. Bolnavă de “mania grandorii, obsesia puterii împinsă până la delir “.
Cine n-ar subscrie astăzi la cele de mai sus? Întrebare retorică, desigur.

George Roncea