Uite popa, nu e popa!

Grigore Puia s-a stins miercuri, la 70 de ani, intr-un apartament de pe B-dul Saturn din Brasov. Nimic senzational nu a marcat nici viata si nici moartea acestui om. Bun crestin, el apartinuse de Parohia Bisericii -Schimbarea la Fata-, unde avea taxele bisericesti platite la zi. Rudele s-au ocupat de cele crestinesti, tocmind preotul pentru slujbele de rigoare. L-au contactat pe unul dintre preoti, parintele Comsulea. Acesta le-a spus ca, fiind Ziua Crucii, este ocupat. Au ajuns la Ciprian Comsulea, fiul acestuia, care a acceptat sa indeplineasca cele cuvenite inmormantarii. Anica Damian, fina raposatului, credea ca totul va decurge normal, insa incurcaturile s-au tinut lant, spre disperarea familiei.

-Mortul a ramas fara preot-

-Preotul Ciprian mi-a spus ca face scoaterea din casa, dar la capela cimitirului va face slujba alt preot. Priveghiul l-a facut parintele Horia, iar scoaterea din casa – parintele Ciprian. Dupa care mortul a ramas fara preot-, povesteste Anica, fiica batranului. Femeia spune ca, temandu-se sa nu ramana pe drum fara popa, l-a trimis pe sotul ei sa-i aminteasca parintelui Comsulea -sa nu cumva sa ne lase singuri pe drum. Dar Sfintia Sa a disparut din fata blocului. Pe drum, abia am observat. Ia preotul de unde nu-i-, spune Anica. Intr-un tarziu, cortegiul funerar a ajuns la capela fara preot. Oamenii au asezat cosciugul pe catafalc si s-au pus pe asteptat. Trebuia ca o fata bisericeasca sa faca ultima slujba. -Daca n-am avut preot pe drum, ca parintele Ciprian era la o cununie, am zis macar aici sa fie unul. Dupa jumatate de ora ne-au luat la rost groparii, ca trebuie sa vina alt mort programat, sa eliberam capela-, spune Anica. In cele din urma a aparut si parintele Horia. Venise, intr-un suflet, de la un parastas. Ritualul a inceput si mortul a fost dus in cele din urma la groapa.

Cu jalba-n bat

Dupa trei zile, Anica s-a dus la biserica sa plateasca taxa de inmormantare. -Il astept pe parintele Ciprian sa termine de spovedit si-l intreb: <Chiar asa, parinte, sa ne faceti figura? Se poate sa dispareti si sa ne lasati fara popa?> Mi-a spus ca sa-l iertam, ca a fost ocupat si ca ne scuteste de taxa de inmormantare-, marturiseste femeia. Suparata de raspuns, care i s-a parut ironic, Anica s-a hotarat sa faca reclamatie la Patriarhie. -Daca e nevoie, ajung pana la Mitropolit. Putea macar sa-mi spuna clar ca ne lasa balta si cautam un alt preot mai serios-, spune ea. In ceea ce-l priveste, parintele Ciprian Comsulea este nedumerit. El stie ca a anuntat familia ca programul nu-i permite sa indeplineasca toate ritualurile si ca le-a promis ca preotul Horia il va inlocui la capela. -Le-am zis de cu seara ca am alt program, ca nu am timpul fizic necesar sa pot acoperi toata inmormantarea. Am spus acest lucru si la plecare, unui barbat de circa 50 de ani. Nu puteam fi simultan in doua locuri, am crezut ca au inteles lucrul acesta-, spune el, explicand ca, in zile de sarbatoare, astfel de lucruri se intampla frecvent, preotii fiind ocupati, pe langa obisnuitele treburi, si cu ritualurile specifice. -Unii oameni nu prea sunt dusi la biserica si de aceea nu inteleg-, a mai spus el.

Dumnezeu le vede pe toate

-Printr-o razbunare nu invingi niciodata, Dumnezeu nu doarme-, povatuieste parintele Horia la auzul reclamatiilor femeii. Nevinovat, preotul care a salvat pana la urma ingropaciunea a explicat ca intarzierea lui s-a produs din cauza unui alt parastas. -Ne-a incurcat si pe noi, pentru ca initial stabilisera vineri inmormantarea, apoi au schimbat data in ultima clipa. Trebuia sa preiau mortul de la capela. Oare cine are prioritate: mortul care asteapta sa fie ingropat sau oamenii care mor in spitale si au nevoie de ultima binecuvantare?-, se intreaba parintele Horia, cunoscut in toate spitalele ca duhovnic al celor suferinzi.

Camelia Onciu